Ma duc acasa.Acasa la mine,pe bulevardul meu verde cu castani.Iubeam plimbarile pe el si iubeam castanii.Asta demult.
Imi fac atenta bagajul,sa nu iau prea multe,nici prea putine doar suficiente.Incerc sa nu uit nimic dar sunt pe punctul de a ma uita pe mine.M-as culca...m-a intinde pe patul asta unde e cald si bine si as dormi.As dormi de oboseala.Alteori dormeam sa uit sau ca sa visez.Acum as dormi si atata tot.
Sunt acele lucruri elementare de care un om are nevoie si de care eu am uitat.Totul s-a petrecut intr-o goana nebuna,nebuna de tot si am uitat.De acum inainte nu o sa mai uit.
Peste cateva zile e ziua mea.Acum 2 luni daca ma intrebai cand e ziua mea iti raspundeam ca mai e multttt pana la ea...dar timpul,mare vrajitor trece repede.
Ma intreaba lumea ce imi doresc.Nici eu nu stiu dar sigur nu materialul.Anul asta nu imi doresc nici sa dorm ca anul trecut(desi mi-ar prinde bine),nici vreo dracie nou aparuta prin vreun magazin.Anul asta imi doresc liniste si bucurie si oameni pt o viata intreaga.
Si imi mai doresc ceva...cafeaua mea de dimineata,painea prajita sau cina dupa o zi de munca,weekendul de leneveala totala sau cel de agitatie printre oameni dragi,filmul boring de la tv,partida de amor nebun si foamea de dupa.Si imi doresc sa dispar,in "el",sa uitam de lumea,sa nu mai gandesc,sa-l gandesc pe "el" dar mai bine decat sa-l gandesc, sa-l simt si apoi din lumea noastra sa mergem in cea a "lor" ca apoi sa revenim la "noi".Si uite asa sa mearga zilele...

Demult eram mica si nu stiam si intrebam si incercam...Acum am crescut sau cel putin asa vreau sa cred.Realitatea este insa alta,ca inca sunt o combinatie de femeie si copil si probabil ca asa voi ramane mereu.Cicalitoare cum zice un prieten de-al meu...
Ma uit in urma...la anii ce-au trecut.Ii privesc uneori cu regret iar alteori cu bucurie.Raman cu momentele frumoase si refuz sa cred ca mi-a fost si rau.
Ma uit in urma si vad oameni,chipuri,figuri.Pe unele le mai uit din cand in cand dar intr-un fel sau altu reapar,altele sunt bine intiparite.
Ma uit in urma si aud cuvinte.Unele spuse la furie si altele din dragoste.
Ma uit in urma si ma gandesc la ce am iubit si daca m-am lepadat vreodata de ce am iubit.E drept ca iubirea s-a schimbat dar a ramas ceva-ul care nicand nu se va duce.
Ma intreb din cand in cand:daca as avea puterea sa schimb ceva,ce as schimba?Nimic pt ca tot ce s-a intamplat m-a facut sa fiu asa,eu cea din ziua de azi,eu cea care in sfarsit poate privi drept in fata.