voi nu aveti job description pt jobul meu !

uneori imi imaginez ca am propriul meu atelier.mititel, undeva la mansarda.ca sa ajungi la mine, trebuie sa urci pe niste scari mici si inguste.
cand ajungi, calci pe un parchet usor moale, inchis la culoare.treci pe un hol si ajungi intr-o camera mare cu geamuri mari si acoperite cu draperii verzi si galbene.
una din ferestre este deschisa si trimite lumina catre o masa inalta, usor inclinata.in jurul ei etajere mai mari, mai mici.pe fiecare, culori, cutii si cutiute, pensule, materiale, ace, sfori si panglici.
pe perete atarnate panglici iar langa panglici 2 manechine acoperite cu materiale verzi.
o canapea colorata plina de perne, 2 fotolii aruncate la intamplare, o biblioteca si restul.bucataria e despartita de camera printr-o placa de lemn grena, e tip bar. simpla.
dar piesa de rezistenta sa fie o micuta terasa plina de flori si 2 scaune.
la mine in atelier, dezordinea ar fi boema.pentru ca un artist creeaza nu face ordine. ar fi sunete de chitara intr-o joi, lunea poate concertul 1 pt pian a lui ceaikovski, martea damien, n-ai stii sa ghicesti pentru ca un artist creeaza pe arta.
ar mirosi a scortisoara, lemn, culoare si fum pentru ca un artist se inconjoara de mirosul ingredientelor artei lui.
la mine ar veni oamenii cu idealuri inalte, calzi,uneori sfatosi, zambitori, uneori tacuti pentru ca un artist este inconjurat de artisti.
si daca as avea atelierul meu, cu draperii verzi si galbene...asta inseamna ca as fi un artist !

Idealizam si azi?

Am uneori tendinta de a idealiza anumite persoane.Alteori ma idealizez chiar si pe mine cand de fapt si eu ca toti ceilalti am defecte si unele chiar foarte mari.
Dar idealizez oamenii.Oamenii din jurul meu pe care de foarte multe ori ii vad perfecti si fara de pata si chiar si atunci cand constientizez ca au gresit, fac in asa fel incat sa sterg greseala si sa raman la idealizarea mea.
Cat de gresit sa fie sa nu pui pret pe defectele oamenilor din jurul tau?
Le vad, le recunosc dar nu le bag in seama.Iau ce-i mai bun din toti si asta conteaza.
Profit la maxim de momentele in care fiecare isi pune in aplicarea extraordinarul si atunci realizez ce noroc am cu oamenii de langa mine.
Am langa mine oameni care activeaza in domenii total diferite, unul fata de celalalt si care totusi gasesc atatea lucruri in comun.
Mi se pare fantastica puterea de comunicare si de intelegere a oamenilor !!!
Iar eu idealizez cate ceva din fiecare, intru in lumea fiecaruia, incerc sa o inteleg, sa o fac parte din lumea mea si sa o iubesc.
De cele mai multe ori functioneaza, astfel ca in mine zac mai multe lumi, ale oamenilor pe care ii iubesc si pe care ii idealizez cu buna stiinta.

In dulcele stil, clasic....

.... cu iz de prima zi de septembrie
in care iti apare
si apoi dispare
cu gandul la iarna ce va veni
la nasul care-ti va ingheta
la fulgii care-ti vor acoperi capul
dar ... acum e toamna
e prima zi a lui septembrie
am pantaloni largi si-am copt vinete
demn de septembrie !!!
mi-au zambit ochi fericiti si multumiti
as mai iubi o toamna
inca o toamna
pe sub frunze uscate
sa fie cea dintai si cea din urma
as saruta ca niciodata
as rade ca niciodata
sa-mi zambeasca ochii ce m-au descoperit
sub intaia luna plina de toamna
si degetele sa prinda o frunza
e prima zi a lui septembrie
si toamna asta-mi va fi vara
si toamna in suflet
pastrati voi si pentru mine
frunzele cazute, vantul de toamna
lucrurile simple
pastrati-le pe toate ca-n prima zi a lui septembrie...

Cum sa iti asumi......

As face o campanie de Pr care sa promoveze idee de sinceritate intre prieteni si de asumare.
Eu insami sunt un om incapabil sa isi asume anumite lucruri, mai ales cele care nu ii convin.
Spre exemplu, acum, i-as putea spune fix ceea ce imi trece prin cap, unui prieten de-al meu bun, chiar foarte bun.As putea turui ca o moara, toate lucrurile care ma deranjeaza, care ma streseaza, care pur si simplu nu imi plac.As putea la fel de bine sa-i spun ce simt, sau cum rezoneaza in mine atitudinile, gesturile, vorbele lui.Dar teama...teama face minuni si iti inchide gura.
Probabil ca daca ar fi un simplu amic sau cunoscut, i-ai turui tot dintr-o singura suflare fara sa iti pese.Probabil ca daca ar fi fost un simplu amic sau cunoscut, nici macar nu ai fi permis sa se ajunga la situatia in care tu sa te simti nevoita sa trantesti cateva in fata, pentru ca din acelasi motiv, nu iti pasa.
Dar nu este si iti pasa.Iar teama, din nou teama face minuni si te temi ca daca ai spune tot, l-ai pierde din viata ta iar tu nu vrei asta pentru ca stii foarte bine ca tii la el, ca va leaga lucruri in comun si ca este o persoana valoroasa tie si sufletului tau.
Si daca te temi inseamna ca nu il cunosti suficient pentru ca daca l-ai cunoaste ai stii daca spunand tot ce iti trece prin cap, l-ai pierde sau nu.
Dar mintea omul este ciudata, te gandesti.Poate ca il cunosc si poate ca intuiesc cum va reactiona dar daca totusi brusc, i se pune pata?
Ti-e teama si nu esti capabil sa iti asumi.Fix asta este problema.Daca i-ai spune verde in fata ce si cum si el s-ar infuria, satura si ar disparea din viata ta, inseamna ca de fapt niciodata nu a vrut sa fie acolo si nu ai pierdut nimic.
Da, stiu, o sa suferi si o sa te doara dar macar ti-ai asumat.
E un castig si asta, nu?

Cu mainile goale

Goale, goale, goale.
Imi strang pumnul si simt cum unghiile imi patrund in carne.Daca as strange mai tare poate ar tasni si sangele.
As putea picta cu sange ca ucigasii aia in serie care lasa mesaje dupa ce au comis crima.Apoi ati incerca sa patrundeti in mintea mea, sa vedeti ce am vrut sa spun sau la ce m-am gandit cand am comis aceea oribila crima.
Un pic de culoare.Un pic mai mult.Si mai mult.
In palmele tale.Amesteci, trantesti si speli.Iar culoare iar amesteci iar trantesti iar speli.E o frenezie in tine pe care nu ti-o poti explica.Palma dupa palma iti vin toate, una dupa alta in minte.Si iar amesteci si iar trantesti si iar speli.
Nu te opriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii !!! Ma auzi? Nu te opriiiiiiiiiiiiiiii !!! Mergi mai departe !!!! Mai poti !!!
Iar tu mai poti.
Intra pe usa si se minuneaza.O vezi cum ii rade fata de incantare.Tu nu-ti dai seama de ce zambeste, de ce se uita cu toti ochii si cu altii daca ar mai avea.
E urletul tau, e strigatul tau.Poate altcineva sa-l inteleaga?
Te uiti si tu si iti pare colorat, frumos, incarcat.Adulmeci mirosul de culoare amestecat cu apa pe mainile tale.L-ai uitat, nu?Ai uitat cum e sa lasi totul sa zboare spre mainile tale pt ca apoi sa apara intr-o forma pe care nici macar nu ti-ai imaginat-o.
Peretii mei, martorii mei muti.
Ma strang peretii.Simt cu se apropie de mine si ma strang atat de tare incat doare si abia pot respira.
Iar imi privesc peretii.Ce-am facut?
Sa prinzi un sentiment intr-o mana de culoare, sa prinzi o emotie, un suflu, o privire.
Stiu bine care pentru cine a fost aruncata.Fiecare culoare.Nici una nu seamana.Unele calme, altele zbuciumate, unele plangand, altele razand.

Uneori cred ca nu sunt normala, alteori mi se pare ca cei din jurul meu nu sunt.Niciodata nu ma pot decide.
Dar daca intr-o buna zi as face-o? In sfarsit m-as hotara : normala sau anormala.Oare cum ar fi?

Ma uit la mainile mele.Cate pot face niste simple maini !

Sedem putin.De vreo aproximativ 3 ore.Sed.Nu fac nimic.Stau in loc de sed.Ba fac ceva.
Ascult muzica.De toate pentru toti.Am inceput cu Gentleman, apoi De-ar fi sa vii, Sa-mi canti cobzare, The Phantom of the Opera, Nessun Dorma, Las manianitas si acum, din nou Gentleman.
Am avut mai devreme un moment, fix un moment in care ma gandeam ca fix in acel moment aveam cel putin 10 motive pt care sa rad.Cel putin 10 motive/momente de care as fi putut rade.
Acest lucru m-a facut sa iau o decizie.In fiecare moment nasol, ma voi gandi la fix 10 motive/momente de care as putea rade in acel moment nasol.(si care logic, nu va mai fi moment nasol)

Am citit in seara asta definitia fericirii.Cineva a postat-o pe un blog.Cica zice cam asa :

FERICÍRE, fericiri, s.f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ♢ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici.

Si acum, sa ne intrebam ce parte a definitie preferam.Clar viata ta nu poate fi o stare de multumire sufleteasca intensa si deplina mereu.Dat fiind ca la inceputuri cineva s-a gandit sa muste dintr-un mar, toti cunoastem binele si raul.Asa ca de la atata fericire intensa si deplina mereu, tot rau ti-ar fi ca na, cunosti raul.
Devin incoorenta.Recitesc si imi dau seama ca voi nu veti percepe esenta spuselor mele.
Dar sa revenim.
Ramane partea a a 2 a definitiei - un concurs de imprejurari favorabile.Da, toata viata noastra participam la concursuri.Unele se soldeza cu niste castiguri substantiale iar altele, cu nereusite nereusite rau de tot.
Din start nu ai cum sa alegi la ce categorie te inscrii in concurs.Azi poti participa la o categorie in care esti asul asilor iar maine intr-o categorie in care habar nu ai despre ce e vorba.Ce-ai sa faci?Depui armele si te cari?
Well, nu se poate.Trebuia sa stii asta de cand te-ai nascut fraiere !!! Acum, stai si joaca si vezi ce iese.
Te dai batut?Daca nu vrei sa te manance viermii la 3 metrii sub pamant, atunci te sfatuiesc sa nu.
Iar mi se pare ca aberez rau de tot si ca voi nu veti intelege esenta spuselor mele.
In fine, revenim.
Mi se pare ca fericirea sta in tine si in toate momentele de bine pe care le ai.Toti vrem mai mult dar na, nu mereu se poate. Get used to it !!!

In alta ordine de idei am primit un mesaj de la un baiat.Mesajul mi s-a parut foarte comic. Zice asa :
"Imi doresc cu adevarat sa aflu cum esti,unde te gasesc?Pe unde te caut ca sa-mi devi mai mult decat o placere ascunsa?Veau sa-ti devin jumatatea plina a inimii tale,sa ma pierd in ea fara a mai gasi calea d iesire!!! "
N-am putut sa ma abtin si i-am raspuns si eu :
" Nu cred ca vrei asta
Sau intentionezi sa te sinucizi ?"
Si daca asta vrea....poti sa te impotrivesti dorintei omului ?

Doamne, cum canta baiatul asta....rainy days dem gone...it's over now...it's over now....now i'm rising and smiling leaving and jammin'...i've got to get myself together now, forgetting the past it's all ‘bout the here and now, now i know i could make it if i try........

Mai fumez o tigare si ma duc in pat.Iar s-a facut ora 3 si maine mi-am propus sa ma trezesc devreme.Sper sa-mi si iasa pt ca as vrea sa imi beau cafeaua pe net impreuna cu prietena mea care incepe maine munca.
Mai trag un fum si ma uit pe pozele de la sighisoara.Mi-e dor de weekendul ala si imi aduc aminte cu bucurie de el.
Mai trag un fum si uit de minciuna.Uit ca m-am mintit eu pe mine crezand in ceva ce nu mai era demult.Incerc sa ma consolez singura: am vrut, am sperat, am simtit.Este atat de rau?E rau cand nu vezi masura lucrurilor si nu vezi ca atata iese.Nimic mai mult.
Tu vrei, tu incerci dar nu contezi doar tu.Nu depinde doar de tine iar tu pleci pentru a nu stiu cata oara capul.Atata a iesit.Nimic mai mult, nimic mai putin.

Iar am aberat.

Tu niciodata nu vrei.....

Simt cum imi pulseaza o vena de pe bratul stang, lunga, albastra si care mi se pare ingrozitor de grea. Realizez ca nu are cum sa mi se intample asta dar totusi asta simt.
Ii ascult in mod tampesc pe cei de la Smokie.Ma uit la ei, la miscarile lor, la zambete si ma intreb la ce se gandeau ei cand cantau lay back in the arms of someone you love....
Eu m-as fi gandit la cineva, la cineva pe care l-as respira ....
Sa poti respira pe cineva si sa-ti respire prin toti porii ...
Sa te alunge doar ca sa te cheme inapoi...
Sa fugi ca sa te intorci...
Sa te duca la filme cu bum si bang care pe tine te streseaza ...
Apoi sa te duca in cel mai dragut restaurant si sa nu-si ia ochii de la tine...
Sa te impace...
Sa te duca la concerte...
Sa confunde melodia pe care a dansat prima data cu tine ...
Apoi sa iti cante doar tie si sa-ti sopteasca cat te iubeste....
Sa te impace...
Sa te certe cand ti se face rau...
Apoi sa stea toata noaptea treaz langa tine...
Sa te iubeasca si furioasa si suparata ......

Sa nu fie nevoie sa-i spui........
........tu niciodata nu vrei sa ma iubesti !
........tu niciodata nu vrei sa ma lasi sa gandesc si eu pentru mine ! tu mereu gandesti si pt mine !
Sa nu fie nevoie sa-i spui........
........tu niciodata nu vrei sa ai curaj sa ma iubesti asa cum sunt !

Stop.
Pauza.
Ora 2.40.
Am aflat de Cici !!!
Cici a intrat in vietile noastre !!!


Reluam ce scriam mai sus.
Ba nu mai reluam nimic !!!
Mi-e greata !
De mine.
Stop.
Maine imi traiesc viata !!!
Stop.

(recitesc.stupid post.smokie inca mai canta.)

Pai...despre momentul de bine :))))

Ieri aveam o groaza de idei in cap pentru o groaza de posturi.Acum, simt ca nu mai gasesc nici un fir de idee dar totusi simt nevoia sa scriu, sa astern ganduri, sa le recitesc la un moment dat si sa zambesc.
Cred ca va mai fi rau in viata noastra.Cred ca va mai fi si suparare si durere si tristete.Dar, cred si ca vor exista oameni.Mereu vor exista oameni, oameni cu un talent deosebit in a desena in suflet culori care mai de care mai vesele.
Sunt oameni obisnuiti dar unici prin felul lor de a fi.Oameni cu terase linistite in mijlocul unui oras aglomerat, oameni cu pereti scrijeliti cu spaclul, oameni cu talent la sport, oameni cu rochite portocalii, oameni prinsi in munca lor, oameni cu puteri extrasenzoriale.
Sunt oameni diferiti dar totusi atat de asemanatori prin suflet.Stiati? Sufletele aleg suflete, sufletele plac suflete.
Sunt momente pe care nu le-as da pentru nimic.Sunt ale mele si ale sufletului meu care place si iubeste atatea suflete.Ma hranesc cu amintiri frumoase, invat sa inghet timpul acolo unde imi este mai bine si sa nu alung momentul de bine.Toate lucrurile astea le-am invatat de la voi, cei care sunteti in jurul meu si sper sa ramaneti asa pana cand parul ne va albi de tot si vederea ni se va incetosa.
Imi lipsesc multe dar invat sa pun in balanta si uneori uit.Uit ca imi lipsesc atatea pentru ca ce am compenseaza.
Imi gasesc linistea si bucuria in ceea ce unii ar considera banal : intr-o sesiune de "stricat" peretele de dragul artei, in creionul pe care il tin in mana in timp ce schizez felul in care te vad pe tine, intr-un parc pe apa sau in masinute busitoare, intr-o seara de inovatie culinara, pe terasa de unde se vad luminite si unde e bine de tot, in serile in care se rade si se uita de ce se rade, in cantatul tare la concerte, in ploaia torentiala care cade peste noi, in bataile cu perne si in baba oarba, in cautatul de laitmotive, in zecile de planuri pe care le facem.
Imi gasesc fericirea cand imi vad copilul dormind linistit si cand imi dau seama ca este cea mai mare realizare dar si cea mai mare provocare a vietii mele.
Pentru ca pot si pentru ca vreau, viata mea este o lupta continuua spre mai bine.Pentru ca pot si pentru ca vreau, ma inconjor de oameni dragi.Pentru ca pot si pentru ca vreau, o sa adun si mai multe momente de bine de care o sa ma bucur.Pentru ca pot si pentru ca vreau, o sa va las sa ma trageti de maneca atunci cand uit cine sunt cu adevarat.

Am incercat sa colorez dar am descoperit ca nu mai am culori colorate.Pe toata paleta, imi ramasese doar negru.Am luat pensula si am incercat cu o incapatanare desavarsita sa mai descopar putin alb.Era o urma ...si negrul mult prea mult.
Si doar stiam ca se va termina...si doar stiam ca trebuia sa cumpar mai mult...de ce nu am facut-o?

El

"Iubita mea !...sunt obosit...
si-n brate nu-mi doresc sa te alint,
Iar dragoste cu tine am facut....
din intamplare...nu ca as fi vrut.

Scenariu ce-ntr-o seara l-am citit...
Acum...tu m-ai cam obosit.
Cat de iubire, draga mea...nu-mi pasa !
Caci sufletul mi-l las acasa."

cuvinte

Stateam intr-o zi si ma uitam in oglinda, pentru ca era ziua mea.Si-as fi vrut sa vad, dincolo de timpul trecut prin mine...dincolo de tristetea din privire...Si atunci, cineva s-a jucat de-a destinul si mi-a aprins o stea in privire.Lumina ei reflectata-n oglinda m-a orbit.Dar nu mai am nevoie sa vad...acum simt.Nu e prea mult de atunci, dar acum timpul nu mai trece prin mine, se ascunde in gandul meu, se joaca de-a speranta cu mine si pune, Fericirea si Tristetea, sa arbitreze.

As fi vrut sa am sansa de a lupta pentru toate visele neimplinite despre noi doi...As fi vrut sa ma vezi cu ochii unui indragostit...Poate ti-as fi parut mai frumoasa...As fi vrut sa te fi cunoscut de cand te-ai nascut...poate ca asa, acum as fi stiut ce sa fac, cum sa fiu sa iti plac mai mult...Poate daca as fi fost mai mult decat sunt, poate ca...doar poate...m-ai fi iubit...

alegem

Alegem.Zi de zi facem alegeri.
Alegem intre rochia lunga si pantalonii largi, alegem intre cartofi prajiti si paste, intre inghetata si papanasi, intre mare si munte, intre cola si limonada, intre a iesi din casa si a sta tolanit in pat, intre a vorbi cu oameni si a tacea, intre a accepta realitatea si a o nega.
Dar ce alegi intre iubire si indiferenta?
Se spune ca secretul iubirii sta in tine.De tine depinde daca vrei sa scapi de ce iubesti sau nu si daca vrei sa mergi mai departe.Daca este asa, Romeo si Julieta trebuiau sa se multumeasca cu ce aveau si nu sa isi puna capat zilelor, Tristan si Isolda nu ar fi riscat totul pentru o ultima imbratisare, Iustinian nu trebuia sa o mai iubeasca pe Teodora datorita conditiei ei sociale, Orfeu ar fi trebuit sa accepte moartea Euridicei iar lista poate continuua mult si bine.
Alegem sau nu sa iubim.Alegem sa riscam.Alegem momentele de bine dar si pe cele de rau.Alegem sa nu fugim.Alegem sa infruntam.
Alegem pur si simplu.
Iar toate alegerile pe care le facem ne marcheaza viata.
Mi-a spus cineva zilele trecute ceva ce mi s-a parut frumos dar si adevarat : " daca inima iti este linistita si iubeste, atunci poti realiza orice."

fara sens sau forma

Am in minte un miros
Din vremuri trecute.
Imi bag nasul inr-o sticla cu parfum sa treaca.
Am pe buze cuvinte.
Cuvinte cu explicatii.Grele.
Imi bag ochii intr-o revista sa treaca.
Am pe piele o senzatie.
Senzatie uitata.
Ma infasor intr-un sal sa treaca.

Am tot inca si de fapt nimic.Aveam o constructie a mea, ridicata caramida langa caramida.O singura lovitura de ciocan a distrus-o.
Acum pun pietricica langa pietricica, mai adaug si putin nisip si las caramizile pentru mai tarziu.Mi-au spus ca transportul asta vine mai greu....dureaza pana ajunge si la mine.Dar il astept.
Intre timp, adun pietricele.

un dor de dor din dor pentru dor

Mi se pare ingrozitor de cald, simt ca nu am aer si trebuie sa recunosc ca m-am mutat pe geam.Adie vantul rar dar cand o face imi iau inima in piept si imi amintesc ca saptamana trecuta, pe vremea asta, la mare incepea sa ploua.Si ce frumos era la mare ! Si ce frumoase sufletele de langa mine !
Imi amintesc ca prin februarie-martie , ma luase un dor nebun de mare...de fapt si de drept, pe mine ma ia mereu un dorul nebun de mare dar atunci parca mai intens era.Visam ca am o rochie lunga pe mine, ca stau cu picioarele in apa, la malul marii si ca in departare apunea soarele.Si ma simteam atat de fericita....
Mi-e dor de mare..mi-e dor sa simt fiecare senzatie pe care apa ti-o da, balansul pe care il fac valurile sau gustul sarat...Mi-e dor sa ma intind pe nisip si sa ma uit la stele, sa le gasesc eu forme care mai de care mai ciudate si sa le zambesc.
Mi-e dor sa rad ...mi-e dor sa chicotesc...mi-e dor sa adorm cu zambetul pe buze...mi-e dor sa fiu autista....mi-e dor sa nu-mi mai fie dor...mi-e dor de mine...

p.s : astazi am pictat primul tricou ! :)

am invatat.......

Am invatat de la oameni de-a lungul timpului vrute si nevrute.Am invatat ce inseamna bunatatea dar si rautatea, bucuria dar si tristetea, darnicia dar si egoismul.
Am invatat cum se creeaza ziduri dar si cum se pot sparge, am invatat cum sa te bucuri de clipe, de momente si am vazut si oameni fericiti.Sunt fericita pentru ca am vazut si oameni fericiti ! Am invatat ca se poate.
Candva, cineva mi-a spus ca fericirea nu doarme, ca fericirea nu are nevoie de odihna, ca fericirea iti da energie si ca timpul zboara cand esti fericit.Candva, cineva imi spunea ca fericirea tine de foame si de sete si cata dreptate avea !
Candva, cineva mi-a spus ca omul vrea sa isi prelungeasca starea de fericire....si cata dreptate avea !
De ce nu ne-am prelungi starea de fericire?De ce noi, oamenii fugim de ea?De ce o negam si de ce negam frumosul sau fericitul din noi?

................

De va veni la tine vantul, intr-o dimineata, sa-ti intre pe fereastra pe care ai uitat-o de cu seara deschisa si sa-ti aduca o adiere de liniste.Sa stai sa-l simti si sa-l adulmeci in felul tau si sa-ti ofere binecuvantarea clipei ca esti tu.
Apoi sa te ridici din patul tau si sa pasesti pe moale.Sa te conduca pasii spre treburile tale cotidiene, sa nu-ti blocheze nimeni masina, sa prinzi semafoarele pe verde, sa razi oamenilor de dimineata si celor de la pranz, sa-ti vina mancarea fix cand senzatia de foame este maxima si sa fie mai buna decat te asteptai, sa-ti primesti faxurile cu vesti bune, sa-ti vina actele la timp, sa-ti cante cantece frumoase in minte.
Sa te conduca inima spre ceea ce te face linistita, impacata si fericita si nici sa nu-ti mai amintesti ca a fost o vreme cand iti curgeau lacrimile pe obraji.Sa pastrezi momentele frumoase in casete pictate de mana pe care sa le deschizi cand simti ca vrei sa razi mai mult.
Si vantul va veni la tine, mai repede decat crezi....

tot diverse

V-as ruga, daca ati putea si daca aveti, sa-mi oferiti si mie o teorema.O teorema pe care sa o pun si eu in aplicare in viata de zi cu zi si astfel sa pot intelege oamenii si sufletele lor.Sa inteleg minciuna si ipocrizia, parsivismul si iresponsabilitatea, lasitatea si frica, rautatea.Aveti o astfel de teorema?Sau macar o ecuatia pe care ,jur ca m-as chinui sa o rezolv doar ca sa ajung sa ajung la raspunsul mult dorit.
Dar nu aveti.Stiu sigur ca nu aveti.
V-as lua pe toti la bani marunti si v-as diseca in zeci de bucati fara anestezie.V-as arata organele bolnave din voi, poate asa v-ati trezi la realitate si poate daca ati simti durerea niciodata in viata voastra nu ati mai rani pe nimeni.
Exista oameni pe planeta asta care n-au facut rau nimanui si poate daca l-au facut, l-au facut total inconstient.Fix oamenii aia, care n-au facut rau nimanui, fix aia sufera, fix aia trebuie trecuti prin foc si para ca sa ajunga la momentele lor de fericire.Asta daca ajung vreodata.
Si in fond si la urma urmei...ne plac momentele de bine dar nu vrem doar momente...vrem o viata intreaga de fericire.De ce?Pentru ca meritam !
Exista oameni care sunt dispusi sa astepte si oameni care iubesc neconditionat si care nu cer nimic o lunga perioada de timp.Fix acei oameni ajung intr-un punct in care isi doresc ceva infim poate si pt sufletul lor, fix acei oameni nu au parte de infimul acela.
De ce si pentru ce ajunge fericirea noastra sa depinda de altii?De ce nu depinde doar de noi?De ce?Pentru ca suntem oameni si avem suflete.
Mereu va fi mai frumos sa gatesti in doi sau in mai multi decat de unul singur, mereu va fi mai frumos sa mananci cu cei dragi decat singur la tv, mereu va fi mai frumos sa faci dragoste decat sa te masturbezi, mereu va fi mai frumos sa te plimbi impreuna decat singur, mereu va fi mai frumos sa te ninga in bratele celui iubit decat sa te ninga doar pe tine, singur, mereu va fi mai frumos sa faci curat in casa alaturi de cei dragi decat de unul singur, mereu va fi mai frumos sa, sa, sa, sa...mereu !
De ce?Din nou...pentru ca suntem oameni !
Oricat te-ai chinui sa te convingi ca tu iti esti suficient tie nu merge, nu functioneaza.
Dar sunt si oameni care prefera singuratatea si le este absolut indiferent pe cine au in jurul lor.Este cineva bine..nu este nimeni la fel de bine daca nu si mai bine.
Am senzatia ca nu cunosc pe nimeni din jurul meu.Este stupida senzatia dar fix in acest moment o am si nu pot sa nu scriu despre ea.
Am senzatia ca oamenii in care credeam nu sunt de fapt aia...credeam in iluzii plasmuite de mintea mea si de sufletul meu, credeam in vorbe si in fapte si un glas din mine urla si imi spune "trezeste-te, nu e ceea ce crezi ! esti proasta facuta gramada!"
Am senzatia...am senzatii..zeci si zeci si imi vin in minte alte zeci de ganduri si de idei si ma gandesc ca altii n-au nici o treaba si dorm linistiti in timp ce eu imi bat capul incercand sa gasesc motive si rationamente pt a-mi explica mie de ce oamenii sunt asa cum sunt...si nu oamenii in general ci aia dragi tie.

diverse

Nu stiu nimic.Sau poate stiu totul si de fapt detin adevarul absolut.Ce stiu, este ca degetele mele aluneca pe taste cu o viteaza uluitoare si gandurile mele se aduna toate la un loc.
Am in minte un fel de comoda, neagra si cu floricele portocalii pe ea care are cate un sertar si in fiecare sertar sunt gandurile mele.Si trag de un sertar, iau gandurile, le disec si apoi inchid sertarul la loc.Si tot asa cu fiecare sertar.Dar ups, am uitat un sertar deschis si au iesit toate gandurile si s-au amestecat cu cele din sertarul asta pe care il aveam acum deschis.Ce amalgam, ce nebunie !
Iau gand dupa gand, il analizez, sortez si pun la locul lui.Parca e mai bine acum.Parca lucrurile se mai aseaza.
Imi suna o melodie in cap...."cea mai frumoasa zi ar fi daca m-ai putea minti, ai da ceasul inapoi...." si canta melodia asta over and over again.Na, ca mi-a sarit si a trecut la "cine-a facut spre noapte primul pas, cine-a plecat din joc, cine-a ramas, cine si-a smuls peretii rand pe rand...cine-a pierdut si cine-a castigat".....si tot asa...si tot asa...
Ma intreb ce fac oamenii la ora asta, oameni pe care eu ii cunosc...oare ce fac acum, cand eu scriu si debitez toate tampeniile astea?
V-ati intrebat vreodata, cand ati iubit un om si l-ati pierdut ce ati face ca sa il aduceti inapoi?Sau daca l-ati astepta desi stiti ca nu v-a iubit si ca nu va iubeste?V-ati invinovati ca ati crezut intr-o dragoste care nu era si ca voi ati iubit pana la urma cel mai mult?Ati pune in balanta vreodata cat ati iubit voi si cat celalalt?Sunt curioasa sa stiu....de ce?Nu stiu sa va spun dar sunt curioasa pt ca dragostea asta mi se pare un mare mister.Fiecare o simte in felul lui si suntem atat de multi oameni pe planeta asta incat mi se pare ca sunt atat de multe feluri in care este perceputa si traita dragostea si ma intreb cum reusim sa ne pliem pe felul fiecaruia si de ce fix atunci cand un suflet gaseste si se muleaza pe un altul, se termina?
Mai trag un fum din tigare, mai ma uit pe niste poze...amintiri placute si haioase cu oameni atat de dragi mie incat nu am cuvinte sa va exprim.Chiar nu am...nu am cuvinte sa va spun cat ii iubesc pe toti cei din jurul meu si cata dragoste mi-au dat in ultima vreme, dragoste pt care le sunt recunoscatoare.

_______________

Daca povestind pana dimineata,
Unul langa celalalt, ne-am fi trezit din nou
Ca in vechile nopti
As fi simtit zapezile din jur fiinta avand.
Ciudat, stiam intotdeauna ca sufletul tau isi vrea propriul spatiu...
Pe cand eu iarasi ma grabeam sa prind autobuzul spre zarile orasului plouand a noiembrie,
Fara ca ceva sa se rupa a mia oara in mine,
Plecand din orasul vietii tale de la inceput
Spre maine, spre poimaine,
Spre zari si nerostiri
Urlam a trairi o suta
Iar tu ma opreai sa plec din tine
Cu bratele legate de gandul tau,
Cu clipa rupta de timpul lor,
Cu timpul insusi, de mana,
Urmandu-te in zori, desculta
Golita de orice spin,
Urmandu-te intreaga,
Invaluita doar de tine.

postare lunga

Am momente in care ma apuca o stare de tristete pe care nu o pot stapani.Nu ca nu as vrea pt ca de vrut, vreau si incerc sa imi aduc in minte faze care mai de care mai haioase sau vise care mai de care mai realizabile sau cifre pt ca in ultimele zile tot am gandit in cifre in spiritul noului bussines.
Cred sincer ca sunt oameni si oameni.Oameni care isi pot induce o stare de bine indiferent de probleme si oameni care au momentele lor de bine, sunt ok dar problema nu dispare.
Si nu atat problema cat ceea ce aduce ea dupa sine.
Am incercat astazi din toate puterile sa fac sa imi fie bine.N-am vb despre problema mea decat foarte putin, trecand in revista noutatile si atata tot.Mi-am imaginat ca asa se va piti intr-un colt si nu va mai iesi de acolo.
Dar iese.La fiecare intepatura pe care o simt, la fiecare durere care ma incearca, iese la iveala si aduce cu sine alte intrebari si alte ganduri.
Este cred pt prima data cand scriu cu inima deschisa si incerc si fara dramatism prea mare, despre lucrul asta.
La inceput am tratat aceasta problema ca ceea ce era: o boala.Am incercat sa fiu realista, acceptand si partea buna dar si cea rea, stiind foarte clar ce are sau ce nu are sa ma astepte.
Mi-am imaginat eu ca stiind, voi trece mult mai usor peste tot.Prietenii mei au crezut ca exagerez pt ca ce-i drept si mie mi s-ar parea (sau poate ca acum nu) exagerat sa aud o fata de 25 de ani vb despre ce are sa o astepte, despre ce nu vrea si eventual si despre ce fel de inmormantare ar dori(aici exagerez pt ca nu am vb despre asta dar nici mult nu mai aveam).Apoi, unii dintre ei au considerat ca incerc sa atrag atentia si aici din nou, data fiind situatia si gandindu-ma acum mai bine si eu poate as fi crezut fix acelasi lucru.
Dar nu.Nu incercam sa atrag atentia.Eram doar panicata si as minti cu nerusinare daca as spune ca dat fiind raspunsul de astazi, sunt foarte calma.Nu sunt, doar ca invat sa nu mai arat, sa nu mai spun, sa nu mai "cersesc" atentie.

Cica se spune ca oamenii se nasc singuri si mor singuri.Nu este adevarat.Ne nastem si ajungem in bratele unei mamei, al unui tata, apoi creste si avem prieteni, iubiti/iubite, soti/sotii si multi oameni mor inconjurati de cei dragi.O sa spuneti cu siguranta ca sunt unii si mai nefericiti care chiar se nasc singuri si mor singuri.Asa este ! Exista dar eu vreau sa iau cazurile fericite ca sa zic asa.Apoi, o sa spuneti ca vb aia cu ne nastem si murim singuri se refera la suflet.Nici aici nu va dau dreptate pt ca in sufletul nostru intra inca din perioada intrauterina (si da, eu chiar cred ca fatul are suflet dar asta este alta poveste) mama iar dupa, pai dupa intra in suflet o multitudine de persoane astfel incat in momentul in care murim avem sufletul plin si cu siguranta macar o persoana ne va plange disparitia.In fine...este doar parerea mea si aveti tot dreptul sa ma contraziceti dar mi-o sustin pana una alta.
Sufletul meu este acum in perioada de suferinta.Pe cat si-au dorit unii sa nu-l raneasca si sa nu dea in el, pe atat au facut-o si inca o mai fac.Indiferent cat ai trage tu de maneca un om si i-ai spune ca te raneste, ca iti face rau el o sa vina sa iti spuna ca de fapt tu iti faci singur rau pt ca totul depinde de tine si ca tu de fapt ai o problema nu faptele si actiunile lui.
Pai daca asa este...ia sa vedem: un barbat violeaza o femeie...iar ea sufera si o doare ...ea incearca totusi sa se ridice si isi da seama ca trebuie sa faca ceva...se duce la psiholog, vorbeste, i se dau tratamente si tot asa dar femeia aia va ramane pt toata viata cu o teama si cu niste sechele, indiferent de cata terapie ar face.Si aici sa intelegem ca tot vina ei este pt ca nu vrea sub nici o forma sa scape de aceasta trauma desi ea a reusit intr-un final sa traiasca o viata normala si bestia care i-a facut raul este de-a dreptul nevinovata.
Sa mai luam un exemplu.... pe o strada un copil se joaca, o masina il loveste si copilul moare....durere si suferinta pt parinti...cum trec parintii aia de suferinta aia?Cum trece mama aia de suferinta aia?Intr-un final daca este destul de puternica isi va reveni dar niciodata nu va uita copilul pe care l-a pierdut si mereu va exista durerea aia (chiar daca mai mica) si golul acela.
Sa mai luam inca un exemplu....doi oameni...se cunosc...se indragostesc..ajung sa se iubeasca...au parte de cele mai frumoase clipe impreuna si dintr-o data el/ea pune stop relatiei.Celalalt credea ca exista iubire,nu intelege de ce s-a terminat dar intelege ca dragoste cu forta nu se poate si incearca sa devina prieten cu fosta/fostul.Imaginati-va ca totusi este greu dar se gandeste ca celalalt i-a spus cat de mult inseamna in viata lui/ei si ca doreste din tot sufletul sa ii fie prieten.Uite ca se demonstreaza prin fapte ca de fapt si de drept nu vrea asta iar celalat sufera pt ca a incercat sa fie prieten/prietena daca nu iubit/iubita.Sa intelegem ca si aici suferinta vine tot din tine si nu din faptele si actiunile celui din jurul tau?
Ar fi de-a dreptul minunat daca am avea puterea sa ne controlam sufletul asa cum de multe ori ne putem controla mintea.Unii din noi o fac si mai presus de binele celor din jurul lor exista binele lor.As putea spune (si am si spus-o de cateva ori) bravo lor dar m-am razgandit.
Gandeste-te bine la ce faci cu sufletul altora pt ca intr-o buna zi, mai devreme sau mai tarziu tot ce faci se va intoarce impotriva ta.Da, unii nu cred asta si unii nu au regrete.Spun doar ca ei asa sunt si se culca pe urechea asta si bai, asta...daca ma iubesti sau ma placi ai sa o faci fix asa cum sunt.
Pai da, eu o sa o fac fix asa cum esti pt ca eu simt si deci te pot iubi.Daca nu as simti si daca as gandi la fel ca tine,mecanic nici nu m-as uita la tine pt ca te-as vedea cu ochii mintii exact asa cum esti.Multi dintre noi nu o facem....ne uitam la cei din jurul nostru prin prisma sufletului si mergem pe ideea ca daca sufletului meu i-a placut de sufletul tau atunci relatia noastra, indiferent de natura ei, va merge.
Iar aia cu gandeste-te bine ce faci cu sufletul altora nu e cine stie ce percept biblic ci pur si simplu reversul medaliei si o lege a universului in care traim.

Am avut ieri o discutie lunga cu un prieten care imi povestea ca vrea sa iasa din relatia in care este acum dar nu vrea sa faca persoana respectiva sa sufere ba din contra ar vrea daca s-ar putea sa ramana prieten cu ea.Am discutat noi pe tema asta vreo ora iar concluzia a fost ca tine la ea dar ca sunt doi oameni care nu mai au nimic in comun, ca suferinta este inevitabila si ca prieteni nu prea au cum sa ramana decat daca si ea vrea pt ca spunea el, ea stie mai bine ce poate si ce nu.
Stateam si ma gandeam dupa ce am terminat de vb cu el daca cu adevarat se poate sa ramai prieten cu un fost iubit/fosta iubita.Sunt mai multe aspecte si aici de luat in vedere.Daca relatia s-a terminat amiabil pt ca amandoi au vrut lucrul asta este ideal...la o adica, cine iti poate fi prieten mai bun decat un fost sau o fosta ca doar el/ea iti cunoaste cele mai intime aspecte ale tale?
Dar daca relatia s-a terminat doar pt ca unul a dorit lucrul acesta si celalalt nu si inca de-o parte exista dragoste si speranta ca inca nu s-a terminat?Atunci este mult mai greu dar cred ca depinde de dorinta fiecaruia.In tine poate exista dragostea inca dar stii foarte bine ca totul s-a terminat (aici conteaza capacitatea ta de a intelege si de a accepta) si te gandesti ca mai presus de iubit/iubita i-ai fost omului prieten/prietena si ca merita sa iei in considerare faptul ca omul acela iti poate fi un real spijin si un prieten de nadejde.
Dar din nou astea sunt gandurile mele si doar ale mele, parerile mele si doar ale mele.

Si totusi, am pornit de la cat de trista ma simt dar si gandurile de mai sus fac parte din mine si aduc cu ele o serie de sentimente.
"-Mananci bine?
-Nu prea....mi-e greata si ma doare stomacul mai mereu si nu pot manca.
-Trebuie sa incerci sa te alimentezi, sa mananci fructe si legume.Uite si tu ca e vremea fructelor.Deci, fa bine si viziteaza piata macar o data pe saptamana.
-Eeee, piata...imi placea acum ceva timp sa fac piata dar de cand stau singura m-am dezobisnuit si nu-mi mai arde.Stiu ca trebuie sa ma alimentez sanatos, imi spune si mama zilnic.Aaaa...si sa nu mai fumez.
-Orice obisnuita are si o dezobisnuinta si tot asa cat despre fumat...Desi sunt medic si ar trebui sa-ti spun sa te lasi nu iti recomand acum in starea in care esti.Redu-le daca poti.Ia spune-mi tu mie cum stai cu stresul?
-Care stres?Sau ce inseamna stres?Incerc sa intru pe un fagas normal, sa imi vad de copilul meu, de cariera mea si de mica afacere pe care vreau sa mi-o fac.
-Ai insomnii?Sentimente de tristete si de goliciune?Incetinirea reactilor si a miscarilor corporale?
-Pai...insomnie inseamna cand stai cu ochii pe pereti pana la 5 dimineata?Incetinirea miscarilor inseamna ce fac eu acum ca nu reusesc sa imi inchid blugii?Mai in gluma mai in serios si cat se poate de sincer, da, le am pe toate.
-Inseamna depresie, draga mea iar in cazul tau depresia este un lucru pe care nu ti-l permiti.Ce-o fi fost in mintea sotului tau de te-a lasat si a plecat, nu stiu.
-Nu mai ma intreba nimic din toate astea.Cred sincer ca pot sa imi revin.O sa fac un efort si o sa-mi revin ca doar nu oi fi singura persoana care sufera de depresie.
-Multe din femeile care vin la mine si au probleme sunt femei care sufera si care sunt pline de complexe si frustrari.In ciuda problemelor pe care mi-ai spus ca le ai, te vad un om care cat de cat stie ce vrea de la viata si care ascunde in el o putere foarte mare.Imi aduc aminte de tine cand ai venit cu cea mica in brate, sa te consult.Te-ai urcat pe masa si mi-ai spus clar si raspicat ca tu nu poti fi bolnava pt ca ai un copil de crescut.Si uite ca nu erai.Acum esti si inca ai un copil de crescut si o viata pe care sunt sigura ca vei incerca sa ti-o faci frumoasa.
-Uite ca uitasem ce ti-am spus atunci, la nici o luna dupa ce nascusem.Dar si atunci eram speriata ca de bombe.
-Dar eu nu am uitat pt ca mi s-a parut impresionant sa vad atata curaj intr-o pustoaica.Cum te vezi peste 3 ani?
-Incerci sa faci putina psihoterapie cu mine?
-Sunt ginecolog dar sunt si femeie si mama si mai stiu si eu cate ceva.Hai, tu raspunde acolo.
-Peste 3 ani mi se pare asa de mult dar ma vad cu Maria langa mine, asta clar.Mai ma vad lucrand, facand exact ceea ce-mi place si culmea, castigand si bani din asta si de ce nu, ma vad si avand o mica afacere a mea.Spun mica dar nu exclud si posibilitatea de a fi mare.Ma vad iesind din ceea ce sunt acum, ma vad foarte puternica si stapana pe mine si ma vad inconjurata de multi oameni.Dragi mie toti.Nu stiu cum imi vad viata sentimentala, desi stiu ce mi-ai spus legat de asta dar chiar cred ca ma agat prea tare si nu e cazul.O sa incerc sa imi ofer eu protectia de care atat am nevoie.
-Planurile tale mi se par foarte realizabile dar protectia de care ai tu nevoie nu ti-o poti oferi tu iar de lucrul acesta trebuie sa fi constienta.Este bine sa te axezi pe anumite lucruri dar nu incerca sa faci sa dispara cine esti tu cu adevarat."
Cam asta a fost discutia mea cu medicul meu, o discutie placuta care m-a facut sa-mi desenez eu in mintea mea urmatorii 3 ani.
Da, nu stiu ce va fi, cum va fi, habar nu am.Sunt lucruri care nu depind de mine dar exista si unele care depind si de alea voi incerca sa ma leg cat voi putea de bine.
Singura pe drumul asta incerc sa nu fiu pt ca am nevoie de oameni si mai ales acum dar o sa ma las inconjurata de oamenii care vor sa fie langa mine si nu de cei care o fac dintr-un fals altruism sau din "ca asa trebuie" iar eu la randul meu voi incerca sa le dau tot ce am mai bun si mai frumos in mine si voi incerca pe cat pot sa nu va dezamagesc si sa nu ma dezamagesc pe mine.
Suna a reclama ieftina asta cu dezamagitul dar am o prietena a caror cuvinte imi suna in minte, "m-ai dezamagit tare de tot" si stiu ca au fost momente in care nu doar pe ea am dezamagit-o iar dezamagirea ei era ca m-am dezamagit pe mine.

Mamaaaaaa, ce post lung am scris....daca ati reusit sa ajungeti aici inseamna ca va intereseaza cu adevarat tacanelile si miorlaiturile mele..nu de alta dar eu abia am avut rabdare sa recitesc tot ce am scris :)))