Si daca intr-o buna zi ne-am uita visele si ne-am hrani numai cu realitatea palpabila a zilelor noastre?
Daca intr-o buna zi cineva ti-ar interzice sa visezi, ce ai alege?Ai muri sau ti-ai continuua viata?
Daca intr-o buna zi nimeni nu te-ar mai iubi si nimanui nu i-ar mai pasa de tine,ti-ai fi tu tie suficient?
Daca maine sau in nici o alta zi nu ar mai fi lumina ai putea trai in intuneric?
Atatia daca,atatea drumuri incalcite asteptand sa fie descalcite,atatea suflete roase,atatea pagini scrise,atatea fotografii uitate in sertare ce nu au mai fost deschise de teama desfasurarii vreunui monstru sufletesc si apoi,atatea lacrimi.
Dar daca intr-o zi ne-am privi visele asa cum ne privim in oglinda zi de zi?
Daca intr-o zi nu ne-am renega dorintele si nevoile si visele?
Daca am alege sa traim?
Daca intr-o buna zi in loc sa asteptam sa ne iubeasca altii,i-am iubi noi pe ei cu totul,cu tot felul lor de a fi si de a nu fi?
Daca intr-o zi am deschide fereastra larg si am lasa soarele sa intre si sa ne mangaie fata?
Daca l-am uita pe "daca" intr-un colt si am merge pe un drum drept fara sa ne fie teama ca am gresit si daca,doar daca am accepta fiecare greseala si am binecuvanta-o luand-o ca o experienta benefica?
Daca am scrie ca sa ne vindecam sufletul,daca ne-am ruga sa devenim mai intelepti sau daca am scoate pozele din sertar si le-am privi si ne-am bucura ca demult s-a intamplat ceva ce chiar si pentru cateva momente ne-a adus fericire?
Daca si numai daca am plange ca apoi sa ne ridicam si sa fim mai puternici?
Daca pentru o singura zi am reusi sa facem toate lucrurile astea si sa multumim pt ca existam si pt ca exista cei din jurul nostru,atunci am fi cu adevarat fericiti.
Si daca eu, acum, iti spun ca iti multumesc ca existi,ca citesti ce am scris ai crede?
Daca eu iti spun acum ca imi pare rau pt relele care ti s-au intamplat in viata ai crede?
Daca eu iti spun ca viata poate fi si foarte frumoasa,ai crede?

Vine vineri,bine-mi pare....

Exista un mers al vietii si exista un mers al zilelor.Ne intristam cand vine lunea iar martea ni se pare ingrozitoare,miercurea deja este resemnare,joia iti apare un zambet in coltul gurii pentru ca vinerea sa chiui de bucurie ca vine sambata si apoi duminica.Duminica care e buna pana pe seara cand iti amintesti ca vine lunea din nou.
De ce ne bucuram ca vine weekendul?De ce nu putem sa ne bucuram de fiecare zi asa cum este ea?Ne apuca frenezia vinerea cand ne gandim cate lucruri tari si cool o sa facem in weekend dar constatam cu stupoare ca sambata suntem deja prea obositi ca sa mai facem tot ce ne-am propus si uite asa ne petrecem weekendul din pat pe canapea,de la calculator(cu care oricum intram in contact lunea,martea,miercurea,joia si chiar si vinerea)la tv (care este booorrriiing dar la care stam ca niste legume ),din bucatarie in baie sau dand o fuga pana la magazinul de jos ca nu mai avem tigari.Duminica ne gandim cu disperare ca am amanat toata saptamana sa spalam rufele,sa le calcam sau sa facem curat pt sambata si sambata am zacut.Doamneee,ce priveliste minunata!!!
Nu ar fi oare mai bine sa lasam toate planurile deoparte?Si oare nu ar fi mai bine ca weekendurile sa le consideram simple zile in care ce-i drept nu ne legam de munca dar ne legam de ce-i drag sufletului nostru?