Rasarit

Am in minte o intrebare care i-a fost pusa unui prieten de-al meu : "ce ai vazut mai multe, rasarituri sau apusuri ? ".
Si uite asa, ma bantuia intrebarea asta cam de cand am auzit-o si ma tot gandeam la ea si incercam sa raspund si eu in mintea mea. Ce-am vazut mai multe, rasarituri sau apusuri?
As fi putut raspunde ca rasarituri si as fi parut mai interesanta ca na, m-am trezit devreme special pt asta sau am stat toata noaptea ca sa astept soarele. Pe de alta parte, apusul m-ar fi facut ceva mai superficiala....il vezi oricum, ca na...la ora aia esti treaz....trebuie doar sa iti aduci aminte sa te uiti.
Am lasat in urma ideea de "interesanta" si mi-am raspuns : apusuri am vazut mai multe desi as fi vrut sa fie rasarituri. Apusurile mi-au dat mereu senzatia ca totul se duce, ca se sterge, ca se cufunda tot ce a fost rau intr-o zi.
Si cum imi raspundeam eu mie ca apusurile au fost mai multe, hop a venit un rasarit care a facut cat zeci de apusuri....
De undeva se auzea "....To say the things he truly feels And not the words of one who kneels. The record shows I took the blows And did it my way"....si soarele aparea, incet, timid apoi din ce in ce mai curajos se urca pe cer. Si era racoarea aia de dimineata, combinata cu o caldura sufleteasca si cu o mana pe care am simtit-o pe spate si care mi-a adus aminte ca nu sunt singura.Erau oameni in jurul meu care vedeau acelasi lucru minunat pe care il vedeam si eu. Si erau amintiri, uitari, regrete, bucurii si promisiuni ca astazi si maine va fi mai bine.
Si cand soarele urcase deja sus pe cer mi-am adus aminte de o fraza "fa-o pan' la capat, maine nu stii ce va fi"....se potrivea de minune cu imaginea pe care o aveam in fata...si am realizat ca nu conteaza foarte tare ce am vazut mai mult, apusuri sau rasarituri.Conteaza cum le-am vazut, cu cine le-am vazut si cum au rezonat ele in sufletul meu.
Iar rasaritul asta a fost "on my way" :)

Un prim gand....

Desfac bagajele si ajung la geanta Mariei. Scot mingea, papusile, creioanele, cartile si ma trezesc ca tin in mana o scoica.Pana la urma a reusit sa o transporte pana acasa !
A fost o scoica platita cu "fac orice pentru tine". Inca nu am aflat care a fost "orice-ul" dar vad ca scoica a ajuns acasa.
Imi amintesc ca am intrebat serile trecute unde s-a dus vara.Nu stiu cand a inceput, cand s-a petrecut si cand s-a terminat.
"Vara asta a trecut prin bucataria ta", mi-a spus prietena mea .Se prea poate.A trecut cu despartirile ei, cu zugravelile, cu gandurile de copil, cu muntele si marea traite la superlativ.A fost o vara plina de muzica si de culoare.
Si stau si ma gandesc...nu-mi plac verile prelungite, nici iernile, nici toamnele si nici primaverile.Le vreau pe toate la locul lor, sa ma bucur de ele, sa le simt prin toti porii, sa le respir.
Mai sunt inca multe ganduri de vama, de mare, de soare si de cantec de povestit....

p.s : aud tropot de cai si nu este o gluma, dragii mei...politia e pe caiiii !!!! iuhuuuu !!!