Exista un mers al vietii si exista un mers al zilelor.Ne intristam cand vine lunea iar martea ni se pare ingrozitoare,miercurea deja este resemnare,joia iti apare un zambet in coltul gurii pentru ca vinerea sa chiui de bucurie ca vine sambata si apoi duminica.Duminica care e buna pana pe seara cand iti amintesti ca vine lunea din nou.
De ce ne bucuram ca vine weekendul?De ce nu putem sa ne bucuram de fiecare zi asa cum este ea?Ne apuca frenezia vinerea cand ne gandim cate lucruri tari si cool o sa facem in weekend dar constatam cu stupoare ca sambata suntem deja prea obositi ca sa mai facem tot ce ne-am propus si uite asa ne petrecem weekendul din pat pe canapea,de la calculator(cu care oricum intram in contact lunea,martea,miercurea,joia si chiar si vinerea)la tv (care este booorrriiing dar la care stam ca niste legume ),din bucatarie in baie sau dand o fuga pana la magazinul de jos ca nu mai avem tigari.Duminica ne gandim cu disperare ca am amanat toata saptamana sa spalam rufele,sa le calcam sau sa facem curat pt sambata si sambata am zacut.Doamneee,ce priveliste minunata!!!
Nu ar fi oare mai bine sa lasam toate planurile deoparte?Si oare nu ar fi mai bine ca weekendurile sa le consideram simple zile in care ce-i drept nu ne legam de munca dar ne legam de ce-i drag sufletului nostru?
