vin rosu in pahare de nevin.
poate, asa cum a spus inteleptul, vinul este mai bun baut in pahare speciale de vin.
dar este bun si in pahare de nevin.
mi-am aruncat fix in acest moment privirea catre sticla.ca prin minune mi-a sarit in ochi descrierea vinului :
"soarele apune peste muntele table, profund si rosu, cald si moale, precum vinul din paharul tau,strada zumzaie de vibratiile muzicii si ale conversatie...mancarea va fi servita in curand, ai timp la dispozitie si nici un gand..."
vinul se numeste Orange Ruby Cabernet Merlot, este din Africa de Sud, are 15% alcool si este importat in Romania de o firma care isi are sediul in Ploiesti.
hahaha !!! a strabatut atata cale ca sa ajunga la ploiesti si dupa la mine acasa care sunt, culmea, ploiesteanca. zau asa ca-i prea de tot !
toate ca toate dar vinul este demential !
vinul in pahare de nevin intr-o zi friguroasa de iarna
afara se aud sunete de lopeti.oameni care dau zapada.e geamul rece si mana inghetata.
palmele mele pe peretii ce asteapta cuminti sa fie recolorati.poate verde...sau portocaliu...sau de ce nu dungi? poate...
poate schimb si patul....s-au asternut prea multe pe el...si .....pernele...tot !
iar imi fuge gandul la zapada de astazi..la cum mi-au inghetat picioarele dar cum ma bucuram ca imi ingheata nasul. iar !
mi-e gandul la oameni vechi si oameni noi, locuri vechi si locuri noi, iubiri vechi si iubiri noi.le-am amestecat pe toate astazi in fulgii de zapada.mai mici, mai mari.
imi deschid singura alte usi, cu alte camere, cu alte ferestre. imi ramane doar sa intru in ele.calm si bland.
dupa atatea luni, simt ca imi gasesc pacea, ca imi gasesc linistea. poate este de la mirosul ce iese din pliculetul mic cu aducere aminte la cutiuta verde, din sticla de vin sau pur si simplu din mine...nu stiu. cert este ca o gasesc.
dar cum viata mea este de fel tumultoasa...tineti aproape !!! :)

"N-ai să vii şi n-ai să morţi
N-ai să şapte între sorţi
N-ai să iarnă, primăvară
N-ai să doamnă, domnişoară..."

Am cautat pe cadrane zile intre la rand si nu am gasit.Intrebari mi-am pus cu sutele si nici un raspuns nu am capatat nici pana in sfanta zi de astazi.
Ce pot sa cer la sfarsit de an? Ce bilant pot face astazi cand simt ca sunt transparenta si ca prin mine au trecut zeci de valuri de intamplari?
Prin natura lor, oamenii spera. Spera la mai bine pentru ei, pentru sufletul lor. Si este logic sa o faci.E bine sa te gandesti la ce este bine pentru tine, la cum iti este tie bine.
Eu n-am gandit-o niciodata asa.Poate ca suna a fals altruism dar nu am gandit-o asa. Am gandit ca daca celor din jurul meu le este bine, sigur imi va fi si mie. Si am incercat. Din toate puterile am incercat ca celor din jurul meu sa le fie bine. Atat cat am putut si cum a putut.
De multe ori nu am reusit sa ii impac pe toti si nu am reusit sa ma ridic la nivelul cerintelor lor dar am incercat iar incercarea, se spune ca moarte nu are.
Undeva pe drum m-am oprit. Cineva sau ceva mi-a aratat bine care imi sunt putintele dar si nevoile.
Apoi, am plans.Am plans pentru a ma vindeca si pentru a spala parca toate pacatele.
Si-am luat-o de la capat. Care capat o sa va intrebati? Nici eu nu stiu inca. Deocamdata este capatul unde s-a terminat totul, unde s-a pus punct.Unde nu am inteles.
Poate daca as intelege mi-ar fi mult mai usor sa trec peste toate.Doar daca as intelege.
Dar pentru multe din intamplarile din viata noastra nu avem explicatie.Dar inventam unele.Unele convenabile care sa ne ajute sa o luam de la capatul ala de care scriam mai sus.
Ce-as putea sa imi doresc la acest sfarsit de an? Si de ce mi-as dori ceva numai la sfarsit de an? Oare la mijloc nu pot sa am dorinte?
In fine. Cica asa e stabilit de societate.Sa iti doresti ceva la sfarsit de an. Imi doresc si eu ceva dar banii nu pot cumpara ceea ce eu imi doresc asa ca nu prea are sens sa ma apuc sa scriu cu liniuta de la capat lista pentru Mos.
Asa ca...zambiti voi, cei ce puteti, cei ce aveti dorinte indeplinibile, cei ce stiti exact ce va doriti.
Eu voi zambi la zambetul vostru.Apoi, poate ma voi intoarce catre al meu si voi zambi si catre el iar pe parcurs voi realiza si care imi sunt cu adevarat dorintele.

intrebare

cine si-ar fi inchipuit ca intr-o bucatarie atat de mica pot incapea atatea suflete ?

cum procedam?

Situatie :
Ea si cu el sunt prieteni de multi ani.O vreme au stat separati iar de o bucata de timp si-au reluat relatia.
Doi oameni aparent cu preocupari comune, ganduri comune, sentimente comune.Doi oameni, pur si simplu.
Ea mai atenta si cicalitoare, el mai linistit si boem.
Ea cu anumite standarde, el la fel.
Dupa o perioada in care relatia lor a mers bine, lucrurile incep sa se deterioreze. ( sau poate niciodata nu au fost ok ! )
Ea incearca sa inteleaga, sa vorbeasca cu el.El este evaziv, tace si evita.
Ea nu mai intelege nimic ba chiar are impresia ca nu il cunoaste deloc iar increderea scade vertiginos.
Cum procedam?

a) ea insista sa vorbeasca cu el si sa lamureasca situatia.
b) o lasa balta si se face ca nu vede (lucru putin cam ciudat intr-o prietenie, nu? )
c) se gandeste ca traverseaza o perioada mai altfel si ca pur si simplu nu vrea sa se vada cu ea ( caz in care ar fi trebuit totusi sa ii spuna)
d) poate si-a gasit alti prieteni iar ea nu este suficient de buna pentru ei ( caz in care desemenea ar trebui si ea sa fie anuntata)
e) se consoleaza cu gandul ca asa este el (dar parca e prea de tot !!!)
f) il suna, tipa, urla, reproseaza si povestea se termina.

Care ar fi motivele pentru care un prieten uita de tine? Uita de intalnirile cu tine, de momentele care ar fi frumoase alaturi de tine sau de tot ceea ce inseamna in viata ta?
Care ar fi motivele pentru care oamenii se spala pe maini asa usor de alti oameni?
Apar altii, ii inlocuim pe cei vechi.Sau ii lasam acolo.Sa fie.Pentru mai tarziu.
Care ar fi motivele pentru care oamenii nu te vad asa cum esti in totalitate? Vad ca te pricepi la gatit, de exemplu dar pe plan profesional nu iti acorda nici un credit.Esti zero in fata lor.Dar aparent iti sunt prieteni.
Care ar fi motivele pentru care un prieten refuza sa te ajute? Indiferent de caz sau de situatie.Ajutorul pur si simplu asa cum il ceri tu.Ca e sprijin moral, financiar sau pur si simplu cautarea unui job.
Care ar fi motivele pentru care un prieten se preface in fata ta?

Iubim oamenii.Asa cum sunt ei.Calitatile mult mai importante decat defectele.
Timp avem.Pentru toti si pentru toate.Doar ca nu vedem si uitam.Uitam de cei de langa noi.Iar cand uiti, mai bine inveti sa spui pur si simplu ca ai uitat decat sa te prefaci ca nimic nu s-a intamplat.
Poti schimba oamenii de langa tine.Logic ca poti ! Dar iti asumi si riscul ca poate niciodata nu vei mai gasi pe nimeni ca ei.
Oare nu este mai simplu sa pui mana pe telefon pur si simplu si sa spui ce ai de spus? Sa lasi totul la o parte si sa te deschizi macar o data, o singura data in fata celui de langa tine?
Sa lupti macar o data pentru cineva din viata ta ! Pentru cineva viu.
Faza cu daruieste fara sa ceri nimic in schimb nu functioneaza.Ai nevoie sa ti se dea.Ai nevoie sa simti ca relatia e vie.Ca existi.Ca existati.

suntem doar noi, acei frumosi nebuni
ce niciodata n-au uitat
ce niciodata n-au sperat
doar s-au privit
si au zambit
plecand din tine, am sa revin
ii spuse el dintr-un suflat
fugind din mine, tu revii
raspunse ea cu un oftat
suntem doar noi, acei frumosi nebuni
cersind un pic de indurare
visand spre stele cazatoare
si nesarind intr-un neant
fugind din tine, am sa revin
ii spuse el ingandurat
plecand din mine,vei reveni,
ii spuse ea..candva, uitat
suntem doar noi, acei frumosi nebuni,
ce si-au promis in zeci de seri
dorul sarutului de dimineata
eu am sa plec,n-am sa revin,
ii spuse el din doar un glas
tu ai sa pleci, n-ai sa revii,
candva, uitat.
suntem doar noi, acei frumosi nebuni,
si astazi
ce se privesc si isi zambesc,
ce niciodata n-au uitat,
ce niciodata n-au sperat
dar pentru care s-a 'ntamplat

:)))

"Dumnezeu a facut oamenii ca sa nu se plictiseasca.

Dumnezeu a facut oamenii dar si americanii.

Dumnezeu a facut locatia aia frumoasa?
Care locatie?
Aia prin care se plimbau Adam si Eva ! "

- Mariuca la 6 ani si 11 luni.

iar povesti....

"ea aduna pietre de pe o margine de drum iar el privea la lanul de grau ce i se asternea in fata ochilor.
ti-am spus ca aici este , exclama zambitor si plin de el.
da, da, da, mi-ai spus iar eu te-am crezut pe cuvant, ori nu? replica ea cu un zambet smecheresc.
in perioada asta a anului e cel mai frumos sa te plimbi pe drumurile astea.e bine ca in sfarsit am ajuns aici, spuse plin de intelepciune.
ea isi ridica privirea , ii zambi, lasa pietrele si se aseza langa el.
erau doar ei, apusul si lanul de grau.
isi spusesera tot ce aveau de spus.nerostite erau doar intamplarile ce aveau sa vie.
el a venit mai tarziu, asa cum ii spuse iar ea in sufletul ei l-a asteptat.
dupa 30 de ani de stat impreuna, erau ca in prima zi in care a venit la usa ei, sfios de indraznet si aducandu-se doar pe el in dar.
in primii ani, se ciondanisera aproape in fiecare zi.ea mereu vulcanica si el mereu calm, ea cerand si el lasand de la el, ea suparandu-se si el impacand-o.el mereu venind tarziu acasa si ea asteptandu-l cu masa pusa, el mereu inconjurat de femei si ea prietena cu toate, el cerand si ea lansand de la ea.
in urmatorii ani, au devenit amandoi intelepti, construind impreuna vieti si lucruri noi.
acum, dupa atatia ani, el o lua de mana iar in sufletul ei se ascundea aceeasi emotie ca in prima zi in care se cunoscusera.
isi fusesera unul altuia sprijin dar si libertate.stiau bine cand sa se indeparteze pentru a se apropia apoi din ce in ce mai mult.
cand copii i-au intrebat de ce nu s-au casatorit, ei si-au zambit complice, raspunzand cu diplomatie ca nu au avut timp.
adevarul este ca nici unul, niciodata nu crezuse in puterea unei hartii ci mai mult in libertatea celuilalt. de cate ori nu plecasera doar pentru a se intoarce? de cate ori nu adormisera unul cu spatele la celalalt pentru ca dimineata sa-i gaseasca imbratisati?
ei stiau si le placea asa.
isi considerau relatia perfect de imperfecta pentru ca se mula pe sufletele lor.
luptasera mult ca sa ajunga aici. cu lumea si cu ei si erau fericiti.
astazi, fugisera in lume asa cum o facusera cand erau tineri.cateva zile doar pentru ei, sa nu stie de nimeni si de nimic.sa fie doar ei.
ea inchise ochii si isi lasa capul pe umarul lui.bratele lui o cuprinsera si o stransera tare.zgomotul telefonului ii trezi pe amandoi.
parca inchideai telefonul, se ratoi el
dar stii ca cea mica....aloo? da?cand?acum?venim ! si se ridica brusc de langa el
ce-ai patit?
hai ca naste ! acum ! ridica-te !
se ridica ca turbat, se urcara in masina si pornira spre oras.
inca o viata aparea sub ochii lor."

In goana dupa faima uitam. Vindem, schimbam,fugim.
Si nu ma refer la faima daruita de reviste si de lumina blitzului ci la cea pe care ti-o creezi tu singur in mica ta lume.
In aceea lume tu esti perfect si totul se desfasoara dupa bunul tau plac.Nimeni si nimic nu-ti poate zdruncina linistea ta.
Esti un bun comandant, strateg desavarsit care analizeaza cu atentie fiecare lucru. Apoi, incet si cu diplomatie inlaturi obstacolul iar pericolul dispare.
Si lumea ta este perfecta din nou si pacea celor 4 pereti care te inconjoara binecuvantata.
In mintea ta, tu stii cum este cel mai bine.Ii asculti pe cei din jurul tau cu intelepciune si tact, studiezi fiecare mic detaliu iar apoi iei decizia cea mai buna.Pentru tine, normal.Doar tu esti regele care niciodata nu este in sah mat si care mereu inainteaza mai multe casute decat ii este permis.

Floricele care mai de care mai colorate...ceruri albastre...nori pufosi...delfini mici si mari...palmieri...floarea soarelui...bondari...gargarite...copacei...soarele...un catelus...o pisica...chitara...2 crocodili...doua pasarele...
Toate vazute prin ochi de copil, dupa cum bine spunea prietena mea.
In toata aventura asta in care pornesti alaturi de ochii inocenti ai chipului blond te aventurezi si tu. Respiri adan si prinzi curaj. Lumea nu-ti mai pare atat de grea iar gandurile inceteaza sa te mai sufoce.
Chipul blond vrea sa afle, sa descopere si intreaba :
- spune-mi, cainii vad si ei ca noi?
- nu.cainii vad in alb si negru.
- dar nu e drept. noi vedem colorat iar ei doar alb si negru.si curcubeul?
- uneori si noi vedem in alb si negru.
- dar noi stim sa coloram.
Privesti cu dragoste iar in coltul inimii tale se afla tristetea. Chipul blond va afla ca nu totul poate fi colorat.
- aici ce scriem?
- aici voi scrie eu.
- ce?
- inca nu stiu.
Candva si tu ai vazut in alb si negru asemeni cainilor. Te gandeai ca viata lor este mult mai simpla asa. Apoi, incet, incet ai colorat-o. Ai inceput sa vezi curcubee si le-ai zambit.
In fata hartiei te simti mica dar iti amintesti ca ti-a mai ramas o culoare. O singura culoare pt o singura dorinta.

Noiembrie incepe sa-si spuna cuvantul, ma pregateste pt acasa. Simt racoarea pe sira spinarii. Zambesc si ma bucur ca vad colorat.

____________________ .

O masca pt fiecare zi
Un zambet pt fiecare om
Sau nu
Cuvinte bine alese
Pt tine
Nu pt ei,oamenii
Cum ar fi daca intr-o zi totul s-ar intoarce impotriva ta?
Cate o masca pt tine
Sa te bulverseze
Raneasca
Sa uite de tine, de sufletul tau
Sa se vada toti pe ei numai pe tine nu
Cum ar fi?

Evitam. Raspunsuri dar si intrebari. E mai bine fara. Mai comod. In plus, viata merge inainte. De bine de rau.
Doar sufletul ti-l vinzi.
Pe o masca.

Din ganduri de departe

Imi torn dimineata visele in cana plina de cafea. Adaug zahar, amestec bine si iau inghititura cu inghititura. Visele mele ajung inapoi in mine.
Ziua merge mai departe cu obisnuinta care intervine in orice colt al lumii te-ai afla. Nu o poti opri desi din cand in cand incerci adaugand cate un putin de altceva.
Gandurile zboara si sufletul tanjeste dupa acasa dar, asemenea unui catel care se scutura dupa ce a mers prin ploaie, te scuturi si tu.
Observi lumea de la departare. Parca asteptai altceva, nu? Parca totusi credeai in importanta si in valoarea ta in vietile oamenilor apropiati tie.
Ciudata senzatia de a nu mai simti nici macar dezamagire. Tristetea deja este experimentata,incerci sa o faci uitata.
Totul se intampla asa repede inca abia poti procesa.
Fiecare isi duce zilele cum poate mai bine. Cum ii este mai bine sau incercand sa ii fie bine. Unii se ascund in spatele programului incarcat, al peretilor candva albi, altii in uitare.
Ne angrenam zilnic in zeci de lucruri, uitam oamenii care pana nu demult erau prin jurul nostru si mergem mai departe.
Negam ca poate candva, undeva am sadit tristete si am cauzat durere si preferam sa inchidem ochii.
Uitam rugamintile, dorintele si ne gandim ca totul merge spre uitare, mai devreme sau mai tarziu.
E mai bine mai multa superficialitate decat putina profunzime.
Si uite asa trec zilele...
Si lunile...
Si anii...


Am uitat sa fiu emo. Am uitat de zilele in care radeam pana la lacrimi, de apa care susura printre pietre, de zmei sensibli, de familia de animale cu indeletniciri moderne, de sporturi extreme, de tolanit la gramada pe o bucata de pat, de mancaruri inventate si de usi vopsite.
Imi spun in fiecare zi ca nu s-au intamplat niciodata pentru ca in sufletul meu stiu ca oamenii care stiu sa traiasca asa sunt oameni care pretuiesc oamenii si care stiu sa-i pastreze intr-un fel sau altul langa ei.

And when the rain begins to fall...

Am lasat putin evenimentele politice de acasa. E ciudat cum urmaresti posturile si ziarele de acasa atunci cand esti departe. Sa nu cumva sa pierzi ceva, sa se intample ceva si tu sa nu stii. Totusi, de cateva zile am lasat-o mai moale si am incercat sa iau pulsul locurilor noi pe care le vad.
M-a impresionat Miami Seaquarium pt animalele pe care le au si anume delfinii si balena uriasa care ne-a stropit pe toti cand si-a facut numarul de acrobatie. Mi-a placut pt ca in afara de faptul ca poti vedea o sumedenie de animale marine, poti si invata multe despre ele. La tot pasul exista monitoare mari, cu poze si butoane unde poti citi tot felul de informatii dupa care iti poti testa cunostintele apasand pe butoanele aferente monitoarelor. Nice, nu?
Am fost si in Miami. De data asta pe timp de zi. Mi-au placut terasele multe si cochete asezate cu fata la ocean si la barcutele/vapoarele care pluteau linistite in port. Muzica de toate felurile dar mai ales latino,romani pe care i-am intalnit, bauturi dulci asezonate cu tot felul de fructe, oameni dansand salsa. Ooo, da!!! Asta mi-a placut tare si imi fugeau si mie picioarele pe ritmul ala.
Sambata si duminica a fost zi de copii. Petrecere pt copii si vizita la copii. Case mari pline de jucarii,cules de nuci de cocos din copaci, gratar mare de tot, copii gatind prajiturele in cuptoare special construite pt ei, copii tipand din toate puterile, broscute care se plimba linistite prin curte, porumb fiert dulce ca garnitura la gratar. Obiceiuri noi.
Ma obisnuiesc greu. Aici salata se taie mare. Acasa, o tai mica. Aici gratarul se face cu sosuri multe. Acasa, punem condimente. Aici, gratarul este electric. Acasa, ne place sa adunam vreascuri multe. E mai fun! Aici, casele sunt inconjurate de multa verdeata. Acasa, din pacate de multe alte constructii. Aici, lumea este relaxata, femeile de 50 de ani arata ca cele de 30 fara nici un pic de lifting. Acasa, femeile noastre sunt obosite.
Aici, weekendurile sunt pline de parcuri de distractii, de tolanit pe plaja, de mancat in oras. Acasa, nu prea.
De cateva zile a venit toamna si aici. Parca mi-a fost ascultata rugamintea si a inceput sa curga putina racoare. Aseara am simt nevoia de jacheta pe mine si ce bine a fost! Oricum, se pare ca nu va dura mult racoare si ca de maine este iar cald. Dar acum ma bucur de putin vant printre palmieri.
Cu toate astea, mi-e dor de casa mea, de oamenii mei, de mama mea, de catelul meu si de casa mea in renovare. Pt ca acasa este unde ti-e sufletul !

Un ceas 10. Altul 3. Pat mare, asternuturi albastre, lampa cu telecomanda, reclamele de la tv in fundal, eu insomniaca. As fuma o tigare, m-as da cu putina crema unde m-a ciupit cine stie ce ganganie, mi-as suna prietena. Nu fac nimic. Mi s-a facut si foame. Azi am vazut zebre. Miezul noptii ma face incoerenta. Si lei. Si antilope. Inchid lumina. Manual. Suntem doar eu si ecranul telefonului. Si cuvinte. As manca turta dulce. Noapte buna. Sau buna dimineata. ( oare si acasa luna se vede la fel? vedem ac luna? hmm)

Iar nu facem nimic...

Am fost ieri sa mananc intr-un loc numit duffy's. Toate bune si frumoase pana aici si pana in momentul in care am vrut sa imi comand ceva de baut. Alcool mai exact. Mi s-a cerut un id asa ca mandra mi-am scos buletinul de romania si l-am aratat. A fost studiat pe toate partile si inapoiat mie cu raspunsul ca este nul. Say what??? Cum sa fie nul??? Este buletinul meu!!! Nu, legea Floridei spune ca tre sa ai un id de-al lor sau pasaportul. Logic, ca nu aveam pasaportul cu mine. De inteles, pot intelege legile lor si fricile pt ca au de ce sa se teama dar eram cu un copil dupa mine si clar nu arat sub 21 de ani. Imi place la nebunie cand oamenii nu gandesc. Eu una asa am luat-o, ca pe o dovada de prostie. E ok sa urmezi legea dar uita-te si mai si gandeste. E asa greu sa iti pui mintea in functiune? Trec zilele si ma conving ca oamenii astia sunt o natie de roboti programati doar pe anumite lucruri. Ma uit in magazine si ma crucesc. Au oua gata fierte si curatate. Cat de lenes sa fi? Au drive in la atm-uri ca sa nu iti misti curul din masina. Sute de semipreparate, sute de sosuri,detergenti, produse de panificatie. Cam cati ani iti ia sa le incerci pe toate? In asta sta evolutia unui popor? Da, au si o ordine pe care noi nu o avem, un calm oferit de un sistem bine pus la punct de niste oameni care sigur nu sunt americani dar au fost cumparati de americani. O natiune oportunista. Nu zic ca e mai bine la noi. Avem la bube si noi de ma mir ca nu am intrat inca in carantina. Ma uit pe net la stiri, zilnic si imi vine sa urlu. Facem si noi o revolutie noua? Ne ridicam si noi impotriva astora care isi bat joc de viitorul nostru si de al copiilor nostri? Sau tot speram ca urmatorul presedinte o sa faca rahatul praf??? Nu o sa faca nimic. Zero barat!!! As lua politicienii si i-as pune sa mature strazile, sa stea in parcari, in santiere, in spitale. Toti la munca de jos incepand cu donsoara Basescu dar fara mapa data de Mona. Cum e posibil ca o tara intreaga sa stea pasiva? Ce daca facem greva? Ce vom obtine din asta? Suntem datori cam 3000 de euro pe cap de locuitor uniunii europene. Va convine? Dar e ok , nu? Doar avem inca o paine pe masa si altii inca pot fura de mama focului. Atata timp cat astea se pot face, ce ne pasa?

In Miami ploua...Bate vantul...Se scutura palmierii... Ma scutur si eu... Ploaia are alt gust aici... Toamna acasa are gust de gutui... Miros de frunze moarte... Castane picate la intamplare... Zgomot de ciori enervate.. Toamna acasa e toamna mea... Toamna mea de octombrie insingurata... De noiembrie plina... De zile lenese... De vineri sfinte... Acasa timpul se scurge altfel...

Avem de toate pt toti. Si vindem. Sau cumparam. Dupa caz. Sau mai bine spus dupa dorinta fiecaruia. Suntem intr-un troc continuu si negociem. Ne iese prost socoteala, mergem la urmatorul magazin. Si tot asa pana cand gasim ce vrem sau macar ceva asemanator. Intelegeti ceva?

Am fost astazi in cateva locuri dupa cum urmeaza: la rainforest cafe unde totul este aranjat ca in jungla. Animale care fac ca toate visele,zgomote de furtuna tropicala,mese din lemn de zici ca iti pica mancarea...fain as zice mai ales ca Mariei i-a placut destul de mult. Next stop a fost in Miami la American Airlines Arena la Disney Princess on Ice. Frumos spectacolul,americanii stiu sa exploateze minunat "valorile" ca sa zicem asa( nu de alta dar disney chiar este considerat valoare nationala). In rest,am stat la coada la toaleta pana cand s-au decis sa deschida si toaletele pt barbati. Am baut o limonada oribila dar era in pahar disney,se respecta. Oamenii...pai ce sa zic...sunt agitati pana peste poate. Aici o familie are multiii copii si uite asa se produce debandada: se opresc in mijlocul drumului,vb tare,striga,cumpara de toate asa agitati. O adevarata nebunie !!! Revenind la spectacol... A fost dragut sa vad bucuria Mariei cand au aparut toate printesele pe gheata la bratul printilor. Totusi, nu inteleg cum dadea Cenusareasa cu mopul pe gheata sau cum dupa ce mama vitrega ii rupsese hainele,ea inca radea si credea ca dreams do come true. O sa fie mare dezamagirea copilelor cand vor creste si vor vedea ca nu e chiar asa si ca printul nici nu te invie si nici nu ucide balauri pt tine. M-am plimbat si prin Miami Beach putin si aici ce sa va spun... Un fel de Mamaia dar cu vreo 40 de ani in fata. Toate ca toate da mie tot in Vama imi place !

Deci...

Va rog sa scuzati de pe acum,eventualele greseli de tipar. Scriu de pe iphone iar tastatura nu exceleaza. Am ajuns cu bine. Fizic ca psihic sunt franta. M-au tinut ceva in aeroport majestatile sale,americanii pana cand mi-au dat voie sa intru in minunata lor tara. Era sa uit sa va spun ca s-au minunat ca sunt din romania. Cred ca in curand or sa faca ghisee speciale pt romani ! Bun. In linii mari pe aici (florida mai exact) e plin de palmieri si alte plante a carora denumire nu o cunosc dar nici nu ma obosesc sa o aflu,restaurante si magazine. Oamenii sunt calmi, stau la plaja,cumpara si cam atat. Este foarte cald si abia acum inteleg de ce aici nu se poate trai fara aer conditionat. Traficul linistit,aici pietonul are prioritate peste tot. Multe reguli pe care iar nu ma obosesc sa le aflu sau sa le invat. Totul digital si fara prea multe fire, mancarea asa si asa,produse mii prin magazine. Abia am reusit sa ii aleg copilului un sampon. Inca traiesc dupa ora romaniei de care recunosc ca imi este foarte dor. Revenim cu stiri maine.

Imi doresc sa cred !!!

In inocenta mea imi doresc din tot sufletul sa cred ca nu este doar o tactica electorala.....

http://www.youtube.com/watch?v=qjfhIF0dgQo

SURPRIZA. "Am venit sa va spun ce ma doare", a declarat presedintele PNL Crin Antonescu la intalnirea cu medicii de familie din Maramures. In cadrul vizitei efectuate in Baia Mare, presedintele liberalilor a participat la o intalnire a Asociatiei Medicilor de Familie din judet, fiind primit cu aplauze de catre cadrele medicale. Acesta a fost prezentat de catre Gheorghe Lascu, presedintele Societatii de Medicina de Familie Maramures.

Pacientul interesat de medic. "Eu sunt pacientul-surpriza si nu am venit neaparat sa va spun ce ma doare, ci mai degraba sa aflu ce va doare - dincolo de ceea ce stim cu totii. Va sunt recunoscator pentru ca mi-ati dat posibilitatea de a va intalni, pentru ca doresc sa fac o campanie altfel, ceea ce inseamna sa realizez ce nu s-a facut pana acum - adica o comunicare cat mai larga cu cei de la care soliciti votul. Astfel, incerc sa am intalniri cu oameni din zone de activitate importante pentru a incerca sa adun elementele realitatii si pentru a intari elementele unei viziuni. Pornim de la ideea ca, odata inteles acest lucru, presedintele unei tari nu poate ramane indiferent fata de aceasta sfera de activitate, care, mai devreme sau mai tarziu, ne afecteaza pe toti", a declarat Antonescu.

Dupa discursul introductiv, presedintele liberalilor le-a cerut medicilor de familie maramureseni sa-i prezinte problemele cu care se confrunta in desfasurarea activitatii.

Calitatea de asigurat, principala problema. "De-a lungul celor 10 ani de cand exista sistemul de asigurari de sanatate din Romania , ceea ce ne-a lovit cel mai tare a fost calitatea de asigurat a cetatenilor. Aceasta problema nu este bine gestionata nici in momentul de fata. Noi ne-am dori ca situatia calitatii de asigurat sa fie foarte clara si cu cat mai repede se intampla asta, cu atat va fi mai bine. Vrem sa stim precis cine este asigurat si cine nu este, pentru ca sunt o multime de oameni care au aceasta calitate, dar in nu figureaza sistemul informatic! Oamenii sunt pusi pe drumuri, iar noi dorim sa asiguram asistenta medicala, nu sa gestionam calitatea de asigurat", a declarat Gheorghe Lascu.

Medicii de familie i-au explicat presedintelui PNL ca lista problemelor din sistemul sanitar este mai lunga. Reprezentantii corpului medical din medicina primara au decis sa sintetizeze problemele din domeniul lor de activitate si sa le puna pe hartie, iar apoi, prin intermediul colegului lor de breasla, senatorul Liviu Titus Pasca, sa i le trimita lui Crin Antonescu

Pai.....

Ti-am spus de atatea ori : relatia noastra nu este normala !!!
Chiar nu intelegi ?!?
Cu toate astea....
.......am plans langa tine
........dar am si ras
........m-am isterizat langa tine si cu tine
........dar am si dansat
.......ne-am scris biletele care mai de care mai idioate
.......ca sa scoatem tot ce-i frumos din noi
.......imi stii tot sufletul pe din afara
.......si ma certi non stop
.......dar si eu pe tine!
.......mananci din farfuria mea
.......dar si eu din a ta
.......ti-am gatit
.......dar si tu mie
.......mi-ai purtat hainele
.......dar si eu tie
Vorbim prea mult la telefon !!!
Dar cui ii pasa?
......am vazut apusuri cu tine dar si rasarituri
......la mare si la munte
......m-ai vazut fericita si trista
......dar si eu pe tine

Ti-as sterge toate nefericirile si in locul lor ti-as pune numai fericire. Dar stiu ca nu se poate. Pot doar sa fiu langa tine.
Cand ti-o fi rau, cand ti-o fi bine.

La multi ani, Lemuro !!!

Mi-as dori sa fiu supraom !

Am dat un mail. Am primit raspunsuri care mai de care mai pozitive de la oameni care nu si-au pierdut optimismul. Inca...
Nu ridic pe nimeni in slavi si nu aduc ofrande nimanui. Pur si simplu sunt un om ca voi toti care incearca sa demonstreze ca inca mai exista oameni intre oameni si care incearca sa creeze un climat cat mai sanatos pentru copilul lui.
Mi-am stors creierii zilele astea, am citit, am cautat si am scris. Sa pun pe hartie tot ce-mi trece prin cap ca sa duc la bun sfarsit ce mi-am propus.
Din pacate, nu este munca doar pentru un singur om. Mi-as dori sa fiu supraom dar nu sunt.
Am cautat si eu oameni mai experimentati decat mine, oameni care merg in fata "incepatorilor" si vorbesc despre lumea relatiilor publice, despre publicitate, despre comunicare. Am cautat in ei un sprijin si n-am gasit nimic.
Zero.
Nimeni nu raspunde si toti se fac ca nu vad.
Ajung la concluzia ca nimeni nu cauta specialul, creativul si ca meseria asta pe care mi-am ales-o nu inseamna sa ai grija si de oameni ci doar de buzunarul tau si atata tot.
Si e trist. Chiar este trist sa vezi cum ti se inchid usi in nas.
Dar nu va faceti probleme !!! Sunt obisnuita sa intru pe geam !!!

Salvati medicii din Romania !!!

Am invatat ca atunci cand te deranjeza ceva trebuie sa spui si sa sustii.
Am invatat ca un singur glas da tonul dar mai multe pot castiga un razboi.

Cand eram mica, eram mandra sa spun ca mama mea este medic.Sunt si acum doar ca pe langa mandrie adaugam tristete. Cand eram mica, imi placea sa ascult cum mama mea punea diagnostice si cum consulta fiecare particica din trupul pacientului. Ma uitam cu admiratie si respect iar sentimentele astea cresteau cand vedeam ca omul se vindeca. Mi se parea fantastica puterea omului de a face bine.
Acum, mama mea s-a transformat intr-o "patroana", ocupata toata ziua cu un malder de hartii, de legi, de softuri care mai de care mai idioate, stresata pana peste puteri si obosita.
Si ma intreb, cum poate un asemenea om sa mai puna un diagnostic corect, cum poate sa mai trateze si sa-si indeplineasca zi de zi juramantul pe care l-a facut la terminarea scolii ?
Si mai ma intreb, cum poate lumea sa judece un astfel de om ? Cum poti sa-i reprosezi unui medic ca iti cere "spaga" cand tu nu stii cu ce se confrunta medicul respectiv ?
Dupa ani intregi de studiu, dupa ani intregi de munca, multi dintre medicii din ziua de astazi nu au cu ce sa isi plateasca datoriile la banci si multi dintre ei ajung fara un ban in buzunar. Cat de cinstit vi se pare in conditiile in care un lautar castiga si 100.000 de euro la o nunta ? Cat de cinstit vi se pare in conditiile in care un fotbalist este platit cu sumele uriase pe care toti le auzim si pe care un medic nici nu le viseaza macar ? Cat de cinstit vi se pare ca un medic sa nu posede nici macar o Dacie pentru a se deplasa?
Mie nu mi se pare deloc cinstit !

M-am hotarat sa fac ceva. Sper din tot sufletul, asa incepatoare cum sunt in arta Relatiilor Publice, sa-mi iasa ceea ce mi-am propus. I-am scris lui Victor Ionescu care este presedinte al Patronatului Medicilor de Familie din Bucuresti si judetul Ilfov si Vicepresedinte al Federatiei Nationale a Patronatelor Medicilor de Familie urmatoarele :

"Numele meu este Irina Caramaliu si sunt "fericita" posesoare a unei mame medic de familie. Nu ma intelegeti gresit ! Sunt foarte fericita ca mama mea este medic si de cand eram copil am admirat-o pentru daruirea de care dadea dovada. Mi-am dorit sa urmez facultatea de medicina dar am renuntat, speriata fiind de tot ce se intampla in sistem in favoarea facultatii de comunicare si relatii publice. Consider nedemn si rusinos tot ce se intampla in sistemul medical si faptul ca mama mea, la fel ca si colegii ei, au ajuns sa fie epuizati si jigniti in ultimul hal de catre (si o sa va rog sa imi scuzati expresia,) niste neica-nimeni care considera ca ei stiu ce si cum este mai bine. Consider in acelasi timp ca populatia nu este la curent cu ceea ce li se intampla medicilor si ma confrunt zi de zi cu replici de genul : " x medic mi-a cerut y suma pt z serviciu ! ce jigodie este ! ", fara ca de fapt si de drept sa se cunoasca adevaratul motiv pentru care acel medic a ajuns in postura rusinoasa de a cere. Lumea nu este informata, lumea nu stie sau prefera sa inchida ochii. Nu este normal ca un medic dupa atatia ani de studiu si de munca sa nu fie capabil sa isi plateasca creditele sau sa nu aiba ce pune pe masa copiilor si nu este normal ca oamenii sa nu stie cu ce se confrunta zi de zi un medic. Am trait toata viata printre medici iar admiratia mea pentru ei nu se va stinge niciodata.Stiu cu ce se confrunta mama mea zi de zi, mama mea care este unul dintre cei mai buni medici din Ploiesti si care a ajuns intr-un stadiu de oboseala si depresie crunta. Nu este normal, sa aud de la mama mea de 54 de ani ca vrea sa plece in strainatate ca sa lucreze pentru ca in Romania nu se mai poate. Cu siguranta si dumneavoastra stiti foarte bine aceste lucruri si din acest motiv, mi-am permis sa va scriu si sa va propun urmatorul proiect : - Data fiind facultatea pe care o urmez si implicarea mea in anumite proiecte sociale consider de bun augur si o campanie pentru medici.O campanie care sa arate adevarata fata a acestei meserii si bataia de joc la care sunt supusi toti cei care o practica. Stiu ca nu este usor sa faci o asemenea campanie si ca multi vor dori sa o opreasca dar cred cu tarie ca atunci cand vrei ceva, poti face ! Asa cum s-au facut campanii pentru etnia roma, asa cum se fac campanii pentru a salva copacii, asa cum se fac zeci de campanii, sigur se poate face si o campanie pentru redobandirea respectului medicului. In speranta ca nu v-am deranjat prea tare,va multumesc ca ati citit mailul meu."

Raspunsul dumnealui nu a intarziat sa apara :

"Am trimis mesajul dvs. colegilor mei dintr-un grup al medicilor de familie (cca 1740). Sunt multi care au raspuns imediat mesajului dvs. Cum credeti ca am putea sa va ajutam in demersul pe care doriti sa il initiati?"

Ca si raspunsurile colegilor medici......(in doar cateva ore)

Felicitari domnisoarei. Asa cum inca mai sper cu aceea mica particica optimista din mine,se pare ca mai exista si astfel de oameni tineri in Romanica.
Ce trebuie sa facem ca sa o sprijinim?

Tot sprijinul! Felicitari fiicei!
Sa faca planul, cu viziunea ei, si noi ne vom implica cu tot ce trebuie.


Jos palaria! Felicitari parintilor care au educat-o si asteptam
"unda verde" pt a-i sprijini campania si proiectul , cu tot ce se poate!... Bravo , domnispoara, cu astfel de urmasi nu piere tara asta...

Felicitari Roxana(mama mea) pentru ca ai avut taria sa ramai si ai reusit sa-i transmiti fiicei aceeasi dorinta.
Un asemenea proiect, de schimbare a imaginii medicului, ne trebuie. Particip si eu cu drag la el, daca va fi nevoie.

Felicitari colega draga si tie si scumpei tale fiice! Din Bihor particip cu drag si cred ca vom fi mai multi doritori;pentru tot ce e constructiv ma implic cu drag. Raul ia proportii atunci cand oamenii de bine nu iau atitudine!


I`m in!!!
Numai impreuna putem deveni puternici!


Acesta este proiectul pe care vreau sa il incep. De la oameni pentru oameni, pentru cei care demult de tot erau numiti tamaduitori si care astazi si-au pierdut locul in societate.

Iti desenez un zambet.....

Am primit unul dintre cele mai frumoase cadouri din viata mea.Desi simplu, mi-a fost daruit cu mare, mare drag si m-a facut extraordinar de fericita !

Esti genial ursule si te iubesc mult !!! :)

Idealizam si azi?

Am uneori tendinta de a idealiza anumite persoane.Alteori ma idealizez chiar si pe mine cand de fapt si eu ca toti ceilalti am defecte si unele chiar foarte mari.
Dar idealizez oamenii.Oamenii din jurul meu pe care de foarte multe ori ii vad perfecti si fara de pata si chiar si atunci cand constientizez ca au gresit, fac in asa fel incat sa sterg greseala si sa raman la idealizarea mea.
Cat de gresit sa fie sa nu pui pret pe defectele oamenilor din jurul tau?
Le vad, le recunosc dar nu le bag in seama.Iau ce-i mai bun din toti si asta conteaza.
Profit la maxim de momentele in care fiecare isi pune in aplicarea extraordinarul si atunci realizez ce noroc am cu oamenii de langa mine.
Am langa mine oameni care activeaza in domenii total diferite, unul fata de celalalt si care totusi gasesc atatea lucruri in comun.
Mi se pare fantastica puterea de comunicare si de intelegere a oamenilor !!!
Iar eu idealizez cate ceva din fiecare, intru in lumea fiecaruia, incerc sa o inteleg, sa o fac parte din lumea mea si sa o iubesc.
De cele mai multe ori functioneaza, astfel ca in mine zac mai multe lumi, ale oamenilor pe care ii iubesc si pe care ii idealizez cu buna stiinta.

Prima definitie a iubirii....

In dulcele stil, clasic....

.... cu iz de prima zi de septembrie
in care iti apare
si apoi dispare
cu gandul la iarna ce va veni
la nasul care-ti va ingheta
la fulgii care-ti vor acoperi capul
dar ... acum e toamna
e prima zi a lui septembrie
am pantaloni largi si-am copt vinete
demn de septembrie !!!
mi-au zambit ochi fericiti si multumiti
as mai iubi o toamna
inca o toamna
pe sub frunze uscate
sa fie cea dintai si cea din urma
as saruta ca niciodata
as rade ca niciodata
sa-mi zambeasca ochii ce m-au descoperit
sub intaia luna plina de toamna
si degetele sa prinda o frunza
e prima zi a lui septembrie
si toamna asta-mi va fi vara
si toamna in suflet
pastrati voi si pentru mine
frunzele cazute, vantul de toamna
lucrurile simple
pastrati-le pe toate ca-n prima zi a lui septembrie...

Rasarit

Am in minte o intrebare care i-a fost pusa unui prieten de-al meu : "ce ai vazut mai multe, rasarituri sau apusuri ? ".
Si uite asa, ma bantuia intrebarea asta cam de cand am auzit-o si ma tot gandeam la ea si incercam sa raspund si eu in mintea mea. Ce-am vazut mai multe, rasarituri sau apusuri?
As fi putut raspunde ca rasarituri si as fi parut mai interesanta ca na, m-am trezit devreme special pt asta sau am stat toata noaptea ca sa astept soarele. Pe de alta parte, apusul m-ar fi facut ceva mai superficiala....il vezi oricum, ca na...la ora aia esti treaz....trebuie doar sa iti aduci aminte sa te uiti.
Am lasat in urma ideea de "interesanta" si mi-am raspuns : apusuri am vazut mai multe desi as fi vrut sa fie rasarituri. Apusurile mi-au dat mereu senzatia ca totul se duce, ca se sterge, ca se cufunda tot ce a fost rau intr-o zi.
Si cum imi raspundeam eu mie ca apusurile au fost mai multe, hop a venit un rasarit care a facut cat zeci de apusuri....
De undeva se auzea "....To say the things he truly feels And not the words of one who kneels. The record shows I took the blows And did it my way"....si soarele aparea, incet, timid apoi din ce in ce mai curajos se urca pe cer. Si era racoarea aia de dimineata, combinata cu o caldura sufleteasca si cu o mana pe care am simtit-o pe spate si care mi-a adus aminte ca nu sunt singura.Erau oameni in jurul meu care vedeau acelasi lucru minunat pe care il vedeam si eu. Si erau amintiri, uitari, regrete, bucurii si promisiuni ca astazi si maine va fi mai bine.
Si cand soarele urcase deja sus pe cer mi-am adus aminte de o fraza "fa-o pan' la capat, maine nu stii ce va fi"....se potrivea de minune cu imaginea pe care o aveam in fata...si am realizat ca nu conteaza foarte tare ce am vazut mai mult, apusuri sau rasarituri.Conteaza cum le-am vazut, cu cine le-am vazut si cum au rezonat ele in sufletul meu.
Iar rasaritul asta a fost "on my way" :)

Un prim gand....

Desfac bagajele si ajung la geanta Mariei. Scot mingea, papusile, creioanele, cartile si ma trezesc ca tin in mana o scoica.Pana la urma a reusit sa o transporte pana acasa !
A fost o scoica platita cu "fac orice pentru tine". Inca nu am aflat care a fost "orice-ul" dar vad ca scoica a ajuns acasa.
Imi amintesc ca am intrebat serile trecute unde s-a dus vara.Nu stiu cand a inceput, cand s-a petrecut si cand s-a terminat.
"Vara asta a trecut prin bucataria ta", mi-a spus prietena mea .Se prea poate.A trecut cu despartirile ei, cu zugravelile, cu gandurile de copil, cu muntele si marea traite la superlativ.A fost o vara plina de muzica si de culoare.
Si stau si ma gandesc...nu-mi plac verile prelungite, nici iernile, nici toamnele si nici primaverile.Le vreau pe toate la locul lor, sa ma bucur de ele, sa le simt prin toti porii, sa le respir.
Mai sunt inca multe ganduri de vama, de mare, de soare si de cantec de povestit....

p.s : aud tropot de cai si nu este o gluma, dragii mei...politia e pe caiiii !!!! iuhuuuu !!!

Haiiii, la dans cu voiiii !!!!

Je pense donc je suis - part 1

Mi-am petrecut ultimele zile, gandindu-ma la vrute si nevrute si dorind sa le astern pe toate pe hartie.N-am reusit pentru ca de fiecare data cand ma asezam in fata calculatorului, toate gandurile fugeau din mintea mea. Acum incep sa se aseze la loc deci iertati postarile lungi :) .

Mi-am inceput practica de specialitate.Da, asa se numeste : practica de specialitate si este o materie obligatorie.Nu stiu cum poti numi practica o materie dar in fine, trecem peste.
Inainte de a va povesti cateva dintre "aventurile" mele de practicanta vreau sa va spun cate ceva despre institutia in care ma "scolarizez" eu.
Mi-a luat mult ce-i drept, sa ma decid daca sa vorbesc despre asta sau nu.Mi se parea totusi ca exagerez dar, dupa cum spune si titlul postului meu, gandesc, deci exist si prin urmare imi voi spune sus si tare toate parerile, from now on.
Institutia se numeste Universitatea Ecologica iar facultatea pe care o urmez eu , Facultatea de Stiinte ale Comunicarii.Pana aici, toate bune si frumoase.
O sa va intrebati poate, in timp ce cititi de ce nu am ales alta facultate asa ca va voi raspunde chiar acum : prima mea optiune nu a fost Comunicarea ci Medicina iar in anul acela data admiterii la Medicina a coincis cu data admiterii de la SNSPA, drept pentru care am ales Medicina, la Universitatea Ecologica fiind deja intrata pe baza mediei de bacalaureat.
La Medicina nu am intrat decat la cu plata asa ca am renuntat in favoarea Comunicarii si nu regret ca am facut-o.Regret doar ca nu am avut intelepciunea de a ma muta in anul 2 la SNSPA.
Pe cat de fericita eram ca intrasem la facultate pe atat de dezamagita deveneam cand vedeam cam cum merg lucrurile.Fusesem ce-i drept avertizata ca in tara noastra nu se mai face scoala cum trebuie, ca facultatea inseamna doar o diploma si atata tot dar imi doream din tot sufletul sa demonstrez ca nu este asa.
Am descoperit profesori si profesori.Unii, cei mai putini ce-i drept, interesati sa te invete, sa te ghideze si sa comunice cu adevarat cu tine.Altii, plini de lehamite, nervi si aere-fitze (cum se zice in ziua de azi).
Nu-i condamn pentru ca stiu ce salarii au si cum sunt tratati si asta este de fapt marea lor problema : daca statul isi bate joc, ei de ce sa nu o faca dar oare un medic care nu are ce pune pe masa copiilor (pt ca da, exista si asa ceva dar asta in alta poveste) ce ar trebui sa faca? Sa omoare oameni?
Si toate ca toate dar vorbim de o facultate privata unde studentii, buni sau rai, platesc o suma x pe an.Nu toti doresc sa invete, asa este si ce-i drept se lucreaza si cu materialul clientului dar exista si unii care sunt cu adevarat interesati.
Eeee, uite ca eu am facut parte (si inca mai fac) din categoria celor care erau interesati si mi-a sarit dezinteresul in fata.
Nu aduc slava SNSPA-ului pentru ca stiu ca nici acolo nu zboara porcii dar mi-as fi dorit sa vad macar 10% din Comunicarea care se face acolo si la Universitatea Ecologica.
Cu mana pe inima va spun ca din facultate aproape nu am invatat nimic.Poate doar unde sa caut sa citesc dar asta mai stiam si eu ca doar m-am alfabetizat acum ceva timp.
Nu tu proiecte, nu tu discutii, nu tu sa arati ca profesor ca esti capabil sa iti updatezi suportul de curs, nu tu sa pui la dispozitie suporturi de curs, nu tu NIMIC.
Imi aduc aminte ca am avut o disputa cu decanul facultatii ( care este fost militar si care are experienta zero in a preda si pot intelege cum a ajuns in aceasta functie dar nu pot intelege cum isi permite sa predea Relatii Publice si sa debiteze cu viteza vantului turbat aberatiile pe care le preda si daca ma intrebati de unde stiu ca sunt aberatii va spun : pentru ca citesc, ma documentez si gandesc) in care l-am intrebat de ce insista atata sa invatam limbajul HTML (pt ca da, in afara de Relatii Publice, preda si Comunicare Multimedia, Sociologia Comunicarii si altele) si mi-a raspuns ca asa trebuie si ca asa vrea el.I-am spus ca dupa parerea mea, notiunile de baza sunt suficiente si ca in ziua de astazi exista programe care te ajuta sa creezi o pagina de web si ca ne-ar fi de mai mare ajutor sa invatam despre posibilitatile noastre de a promova cu ajutorul internetului, de a sti sa editam poze, afise, bannere si alte dracovenii de genul acesta.
A iesit ditamai scandalul pe tema asta in care eu eram nesimtita si nerespectuoasa.I-am demonstrat de nu stiu cate ori cu suportul lui de curs in mana ca ceea ce este scris acolo este vechi si prost (de unde stiu?pt ca am avut parte ani de zile,langa mine de programatori , de web designeri, de ingineri de telecomunicatii, pentru ca am lucrat in domeniu si pentru ca am avut ocazia sa invat) si cum era de asteptat, mi-a dat un mare 5 la examen pe care il voi contesta pana in panzele albe.
Ca acest minunat profesor mai exista si altii, despre care va voi mai povesti si in alte postari.
In mare, cam asa se prezinta institutia de unde ar trebui sa capat eu un bagaj de cunostinte care sa ma ajute in drumul meu spre cariera mult visata.
Vreau sa COMUNIC !!! Cer prea mult de la o FACULTATE DE COMUNICARE ???

Stiuuu...am scris mult iar si va este greu sa cititi atata dar na, asta e....am multe de spus.... :)

Je pense donc je suis - part 2

La Palatul Parlamentului am ajuns sa fac practica pentru ca cica sunt o studenta buna si care ar avea ceva inteligent de spus.Super pana aici si speram ca si de aici in continuuare.
La Palat am facut cunostinta cu o doamna draguta care este expert parlamentar.Din start, ne-a explicat ca in institutile de stat si mai ales la ei, relatiile publice nu se fac asa cum stim noi.Adica ei nu fac marketing, nu promoveaza, nu organizeaza, etc etc. Ei fac doar comunicate de presa, revista presei si cam atat.(daca mai e ceva voi afla in urmatoarele 2 saptamani).De organizari de evenimente, delegatii se ocupa directia pentru protocol care este alta mancare de peste.
Am vazut comunicatele, am vazut revista presei si se pare ca am vazut tot ce era de vazut.
Ca sa ne obisnuim am fost si in vizita la comisia pentru irigatii care mie personal mi s-a parut o abureala si o pierdere de timp.Hai sa vorbim despre....NIMIC !!! Pentru ca asta au facut, au vorbit despre nimic si acum ii inteleg pe aia care adorm la sedintele in plen.
Ce mi-a placut, a fost a 2 a zi, cand am fost la audierile comisiei Udrea.In prim plan, firma Amaliei Nastase si campania " Land of Choice".
Pe cuvantul meu, ca nu m-am mai distrat asa de foarte multa vreme.Nu intru in amanunte politice pt ca sunt convinsa ca toti ati citit prin presa despre asta dar nu pot sa nu spun cat de de prost gust mi s-a parut totul.
Membrii comisiei care puneau intrebari, reprezentantii firmei Eventures care raspundeau pe un ton de parca erau zeii zeilor si concluzia? Nici una.
Cearta ca la usa cortului, dojeneli, intepaturi si toate acestea pe spatele romanilor.Mie una imi era destul de clar cam cum sta treaba si cam cate minciuni pe secunda se spun si mi s-a parut ca si membrilor comisiei la fel dar ma mir ca se va ajunge la vreo concluzie cinstita.
Zau ca as vrea sa cred ca exista si oameni cinstiti la conducerea acestei tari si tind sa cred ca sunt dar sunt acoperiti de aia care nu stiu cum sa-si mai largeasca buzunarele, cum sa-si mai traga nu stiu ce masina, nu stiu ce vila, nu stiu ce teren sau nu stiu ce telefon de fitza pt minunata fiica sau fiu.
Mi-a zis cineva ca atata timp cat imi este bine aici, de ce ma plang? Nu imi este bine, asta este adevarul.
Iubesc tara asta si o admir de fiecare data cand merg sa o vizitez.Nu ma satur sa vad ce tara frumoasa avem si cum niste tampiti, prosti si idioti isi bat joc de ea.Si vina nu este a lor ci a noastra pentru ca permitem lucrul acesta.
Ooo, da...cat de idealista sunt eu cand de fapt, la mijloc sunt atatea jocuri pe care mintea mea de copil nu le intelege si nu le va intelege vreodata !!!
Nu neg ca poate ca sunt asa dar nu imi doresc sa imi doresc sa plec si eu din tara asa cum au facut-o atatia.
Atatia oameni buni si talentati care au preferat sa plece pentru ca in alta parte exista civilizatie.
Stiu ca si afara se fura, cunosc foarte bine lucrul acesta dar macar aia care fura au constiinta de a face ceva si pt poporul ala care respira acelasi aer ca ei.
Si din nou, noi suntem de vina ca nu ne dorim ceva mai bun pt copii nostri, pt nepoti si chiar si pentru noi.Noi, toti care nu avem curajul sa spunem ce ne deranjeaza.
Ne-am ridicat si noi in '89 si acolo a pierit tot curajul nostru !
Bun asa !
Si cu riscul de a ma repeta, nu urasc tara asta dar cu anumiti locuitori ai sai as face cam ce facea Tepes Voda cu boierii.( parafrazandu-l pe fratele meu, am o problema personala cu ei)
Si eu recunosc ca sunt lasa ! M-am trezit acum, sa vin sa va spun voua ceea ce deja voi stiti si sa ma dau eu Ioana D'Arc a Romaniei.Puteam sa apar si eu mai devreme, asa ca, Madonna si sa va elucidez cum e cu tiganii si cu discriminarea dar n-am facut-o.
O fac acum si motivul inca nu imi este clar.O fac pentru ca simt nevoia sa spun ce gandesc si in alte privinte decat cele sentimentale, cele de caterinca sau cele de bla-bla-uri.O fac pentru ca poate intr-o zi fetita mea de 6 ani o sa ma intrebe de ce profesorul ei se uita in sictir la ea, de ce e mizerie pe strada, de ce pute, de ce e aglomeratie in trafic, de ce politistul nu vine cand tu il suni si ii zici ca cineva a incercat sa-ti sparga casa iar el te intreaba daca sunt victime ca altfel nu vine, de ce drumul pana la mare dureaza 7 ore pe o distanta normala de 2 ore, de ce sta 4 ore la coada sa plateasca impozitul, de ce toata lumea intinde mana, de ce inca multe altele. Si pe langa asta o sa ma intrebe de ce eu, mama ei nu am facut niciodata nimic pt ca ea sa creasca intr-un mediu mai bun.Atunci, poate o sa ii arat ce scriu acum si poate nu-mi va mai fi atat de rusine.

Mamaaaa...cat am scris iar !!! Vedeti, gandesc, deci exist ! :)

O leapsa

Preiau si eu o leapsa de pe Twitter pe care a lansat-o Adrian Soare si care mi s-a parut foarte intersanta.

1. Ce varsta ti-ai da daca nu ai stii cati ani ai?

21 de ani.

2. Ce e mai rau, sa esuezi sau nu sa nu incerci?

Sa nu incerci.

3. Daca viata e atat de scurta, de ce facem atat de multe lucruri care nu ne plac si nu facem atat de multe lucruri care ne plac?

De mici ni se implementeaza spiritul de "turma" care spune sa faci ce face toata lumea uitand sa ne ascultam inima si dorintele ei.

4. Cand ti se pare ca s-a vorbit si s-a facut tot ce era de vorbit si de facut ti se pare ca ai vorbit mai mult decat ai facut?

Uneori da.

5. Daca moneda nationala ar fi “fericirea”, cat de bogat ai fi?

Destul de bogata incat sa ma pot trezi dimineata zambind.

6. Care este lucrul pe care ai vrea cel mai mult sa il vezi schimbat la oameni?

Lasitatea.

7. Faci ceea ce ai visat sa faci sau faci ceea ce faci doar pentru ca imprejurarile te-au adus aici?

Deocamdata fac ceea ce fac pentru ca imprejurarile m-au adus aici.Dar voi face intr-o zi ceea ce visez !

8. Daca media de viata ar fi de doar 40 de ani, ti-ai trai viata diferit?

Da.

9. Esti mai preocupat sa faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?

Pana acum am fost preocupata sa fac lucrurile cum trebuie.Acum, incerc sa fac lucrurile care trebuie.

10. Daca ar trebui sa oferi un singur sfat unui copil despre viata, care ar fi ala?

Sa-si asculte inima.

11. Ce-ai prefera sa fii : un geniu stresat sau un prost fericit?

Un prost fericit.

12. Ce-ai alege intre a pierde toate amintirile pe care le ai pana acum sau a fi incapabil sa iti mai faci amintiri de acum inainte?

A fi incapabil sa-mi mai fac amintiri de acum inainte.

13. Iti mai aduci aminte de momentul ala de acum 5 ani cand erai extrem de nervos si nefericit? Mai are vreo importanta acum?

Care moment??? :)

14. Care este cea mai frumoasa amintire de-a ta din copilarie? ce o face atat de speciala?

Imi amintesc cu drag de mirosul de tei din curtea casei de la Focsani iar specialul in aceasta amintire este ca in fiecare seara, bunica mea ma tinea in brate si imi spunea fel de fel de povesti legate de acel tei.

15. Daca ai castiga 1 milion de dolari ai renunta la ce faci acum?

Nu.

16. Cand a fost ultima oara cand te-ai aruncat cu capul inainte in ceva in care credeai din tot sufletul desi toti te sfatuiau sa nu incerci?

In luna septembrie a anului trecut.

17. Cand a fost ultima oara cand ti-ai auzit sunetul propriei respiratii?

Aseara.

18. Care e lucrul pe care l-ai dorit intotdeauna sa il faci si inca nu l-ai facut? Ce te opreste?

Mi-am dorit multe si inca nu le-am facut dar primul lucru care mi-a venit in minte, citind intrebarea este ca mi-am dorit intotdeauna sa public o carte dar cred ca nu sunt destul de talentata pentru a face lucrul acesta.

19. Care e lucrul pe care il faci mai bine decat toti ceilalti pe care ii cunosti?

Aici sunt in dilema !!! Sa raspunda cei pe care ii cunosc ...:) Glumesc, dar chiar nu-mi dau seama...:) Cred ca desenez mai bine decat toti ceilati pe care ii cunosc :) . Ma mai gandesc la alt raspuns.. :)

Si dau leapsa mai departe catre Eva si Bogdan ( care sper sa o ia de data asta !!! )

Pentru cei ce pretuiesc sporturile de societate....

Buna reclama !!!

Cum sa iti asumi......

As face o campanie de Pr care sa promoveze idee de sinceritate intre prieteni si de asumare.
Eu insami sunt un om incapabil sa isi asume anumite lucruri, mai ales cele care nu ii convin.
Spre exemplu, acum, i-as putea spune fix ceea ce imi trece prin cap, unui prieten de-al meu bun, chiar foarte bun.As putea turui ca o moara, toate lucrurile care ma deranjeaza, care ma streseaza, care pur si simplu nu imi plac.As putea la fel de bine sa-i spun ce simt, sau cum rezoneaza in mine atitudinile, gesturile, vorbele lui.Dar teama...teama face minuni si iti inchide gura.
Probabil ca daca ar fi un simplu amic sau cunoscut, i-ai turui tot dintr-o singura suflare fara sa iti pese.Probabil ca daca ar fi fost un simplu amic sau cunoscut, nici macar nu ai fi permis sa se ajunga la situatia in care tu sa te simti nevoita sa trantesti cateva in fata, pentru ca din acelasi motiv, nu iti pasa.
Dar nu este si iti pasa.Iar teama, din nou teama face minuni si te temi ca daca ai spune tot, l-ai pierde din viata ta iar tu nu vrei asta pentru ca stii foarte bine ca tii la el, ca va leaga lucruri in comun si ca este o persoana valoroasa tie si sufletului tau.
Si daca te temi inseamna ca nu il cunosti suficient pentru ca daca l-ai cunoaste ai stii daca spunand tot ce iti trece prin cap, l-ai pierde sau nu.
Dar mintea omul este ciudata, te gandesti.Poate ca il cunosc si poate ca intuiesc cum va reactiona dar daca totusi brusc, i se pune pata?
Ti-e teama si nu esti capabil sa iti asumi.Fix asta este problema.Daca i-ai spune verde in fata ce si cum si el s-ar infuria, satura si ar disparea din viata ta, inseamna ca de fapt niciodata nu a vrut sa fie acolo si nu ai pierdut nimic.
Da, stiu, o sa suferi si o sa te doara dar macar ti-ai asumat.
E un castig si asta, nu?

Cu mainile goale

Goale, goale, goale.
Imi strang pumnul si simt cum unghiile imi patrund in carne.Daca as strange mai tare poate ar tasni si sangele.
As putea picta cu sange ca ucigasii aia in serie care lasa mesaje dupa ce au comis crima.Apoi ati incerca sa patrundeti in mintea mea, sa vedeti ce am vrut sa spun sau la ce m-am gandit cand am comis aceea oribila crima.
Un pic de culoare.Un pic mai mult.Si mai mult.
In palmele tale.Amesteci, trantesti si speli.Iar culoare iar amesteci iar trantesti iar speli.E o frenezie in tine pe care nu ti-o poti explica.Palma dupa palma iti vin toate, una dupa alta in minte.Si iar amesteci si iar trantesti si iar speli.
Nu te opriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii !!! Ma auzi? Nu te opriiiiiiiiiiiiiiii !!! Mergi mai departe !!!! Mai poti !!!
Iar tu mai poti.
Intra pe usa si se minuneaza.O vezi cum ii rade fata de incantare.Tu nu-ti dai seama de ce zambeste, de ce se uita cu toti ochii si cu altii daca ar mai avea.
E urletul tau, e strigatul tau.Poate altcineva sa-l inteleaga?
Te uiti si tu si iti pare colorat, frumos, incarcat.Adulmeci mirosul de culoare amestecat cu apa pe mainile tale.L-ai uitat, nu?Ai uitat cum e sa lasi totul sa zboare spre mainile tale pt ca apoi sa apara intr-o forma pe care nici macar nu ti-ai imaginat-o.
Peretii mei, martorii mei muti.
Ma strang peretii.Simt cu se apropie de mine si ma strang atat de tare incat doare si abia pot respira.
Iar imi privesc peretii.Ce-am facut?
Sa prinzi un sentiment intr-o mana de culoare, sa prinzi o emotie, un suflu, o privire.
Stiu bine care pentru cine a fost aruncata.Fiecare culoare.Nici una nu seamana.Unele calme, altele zbuciumate, unele plangand, altele razand.

Uneori cred ca nu sunt normala, alteori mi se pare ca cei din jurul meu nu sunt.Niciodata nu ma pot decide.
Dar daca intr-o buna zi as face-o? In sfarsit m-as hotara : normala sau anormala.Oare cum ar fi?

Ma uit la mainile mele.Cate pot face niste simple maini !

Sedem putin.De vreo aproximativ 3 ore.Sed.Nu fac nimic.Stau in loc de sed.Ba fac ceva.
Ascult muzica.De toate pentru toti.Am inceput cu Gentleman, apoi De-ar fi sa vii, Sa-mi canti cobzare, The Phantom of the Opera, Nessun Dorma, Las manianitas si acum, din nou Gentleman.
Am avut mai devreme un moment, fix un moment in care ma gandeam ca fix in acel moment aveam cel putin 10 motive pt care sa rad.Cel putin 10 motive/momente de care as fi putut rade.
Acest lucru m-a facut sa iau o decizie.In fiecare moment nasol, ma voi gandi la fix 10 motive/momente de care as putea rade in acel moment nasol.(si care logic, nu va mai fi moment nasol)

Am citit in seara asta definitia fericirii.Cineva a postat-o pe un blog.Cica zice cam asa :

FERICÍRE, fericiri, s.f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ♢ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici.

Si acum, sa ne intrebam ce parte a definitie preferam.Clar viata ta nu poate fi o stare de multumire sufleteasca intensa si deplina mereu.Dat fiind ca la inceputuri cineva s-a gandit sa muste dintr-un mar, toti cunoastem binele si raul.Asa ca de la atata fericire intensa si deplina mereu, tot rau ti-ar fi ca na, cunosti raul.
Devin incoorenta.Recitesc si imi dau seama ca voi nu veti percepe esenta spuselor mele.
Dar sa revenim.
Ramane partea a a 2 a definitiei - un concurs de imprejurari favorabile.Da, toata viata noastra participam la concursuri.Unele se soldeza cu niste castiguri substantiale iar altele, cu nereusite nereusite rau de tot.
Din start nu ai cum sa alegi la ce categorie te inscrii in concurs.Azi poti participa la o categorie in care esti asul asilor iar maine intr-o categorie in care habar nu ai despre ce e vorba.Ce-ai sa faci?Depui armele si te cari?
Well, nu se poate.Trebuia sa stii asta de cand te-ai nascut fraiere !!! Acum, stai si joaca si vezi ce iese.
Te dai batut?Daca nu vrei sa te manance viermii la 3 metrii sub pamant, atunci te sfatuiesc sa nu.
Iar mi se pare ca aberez rau de tot si ca voi nu veti intelege esenta spuselor mele.
In fine, revenim.
Mi se pare ca fericirea sta in tine si in toate momentele de bine pe care le ai.Toti vrem mai mult dar na, nu mereu se poate. Get used to it !!!

In alta ordine de idei am primit un mesaj de la un baiat.Mesajul mi s-a parut foarte comic. Zice asa :
"Imi doresc cu adevarat sa aflu cum esti,unde te gasesc?Pe unde te caut ca sa-mi devi mai mult decat o placere ascunsa?Veau sa-ti devin jumatatea plina a inimii tale,sa ma pierd in ea fara a mai gasi calea d iesire!!! "
N-am putut sa ma abtin si i-am raspuns si eu :
" Nu cred ca vrei asta
Sau intentionezi sa te sinucizi ?"
Si daca asta vrea....poti sa te impotrivesti dorintei omului ?

Doamne, cum canta baiatul asta....rainy days dem gone...it's over now...it's over now....now i'm rising and smiling leaving and jammin'...i've got to get myself together now, forgetting the past it's all ‘bout the here and now, now i know i could make it if i try........

Mai fumez o tigare si ma duc in pat.Iar s-a facut ora 3 si maine mi-am propus sa ma trezesc devreme.Sper sa-mi si iasa pt ca as vrea sa imi beau cafeaua pe net impreuna cu prietena mea care incepe maine munca.
Mai trag un fum si ma uit pe pozele de la sighisoara.Mi-e dor de weekendul ala si imi aduc aminte cu bucurie de el.
Mai trag un fum si uit de minciuna.Uit ca m-am mintit eu pe mine crezand in ceva ce nu mai era demult.Incerc sa ma consolez singura: am vrut, am sperat, am simtit.Este atat de rau?E rau cand nu vezi masura lucrurilor si nu vezi ca atata iese.Nimic mai mult.
Tu vrei, tu incerci dar nu contezi doar tu.Nu depinde doar de tine iar tu pleci pentru a nu stiu cata oara capul.Atata a iesit.Nimic mai mult, nimic mai putin.

Iar am aberat.

Tu niciodata nu vrei.....

Simt cum imi pulseaza o vena de pe bratul stang, lunga, albastra si care mi se pare ingrozitor de grea. Realizez ca nu are cum sa mi se intample asta dar totusi asta simt.
Ii ascult in mod tampesc pe cei de la Smokie.Ma uit la ei, la miscarile lor, la zambete si ma intreb la ce se gandeau ei cand cantau lay back in the arms of someone you love....
Eu m-as fi gandit la cineva, la cineva pe care l-as respira ....
Sa poti respira pe cineva si sa-ti respire prin toti porii ...
Sa te alunge doar ca sa te cheme inapoi...
Sa fugi ca sa te intorci...
Sa te duca la filme cu bum si bang care pe tine te streseaza ...
Apoi sa te duca in cel mai dragut restaurant si sa nu-si ia ochii de la tine...
Sa te impace...
Sa te duca la concerte...
Sa confunde melodia pe care a dansat prima data cu tine ...
Apoi sa iti cante doar tie si sa-ti sopteasca cat te iubeste....
Sa te impace...
Sa te certe cand ti se face rau...
Apoi sa stea toata noaptea treaz langa tine...
Sa te iubeasca si furioasa si suparata ......

Sa nu fie nevoie sa-i spui........
........tu niciodata nu vrei sa ma iubesti !
........tu niciodata nu vrei sa ma lasi sa gandesc si eu pentru mine ! tu mereu gandesti si pt mine !
Sa nu fie nevoie sa-i spui........
........tu niciodata nu vrei sa ai curaj sa ma iubesti asa cum sunt !

Stop.
Pauza.
Ora 2.40.
Am aflat de Cici !!!
Cici a intrat in vietile noastre !!!


Reluam ce scriam mai sus.
Ba nu mai reluam nimic !!!
Mi-e greata !
De mine.
Stop.
Maine imi traiesc viata !!!
Stop.

(recitesc.stupid post.smokie inca mai canta.)

Ne-am intors !

Da, ne-am intors.Am prelungit noi cu inca doua zile, am fi vrut sa mai prelungim daca se putea dar nu s-a putut.Pana una alta, toti avem treburi de rezolvat asa ca ne-am luat inima in dinti si am revenit la capitala.
Dar muntele !!!! Cum a fost muntele asta, dragii mei? Cum au fost ele cantarile si focul din semineu? Si mancarea?Si frigiderul de la departare? Si tractorul?Si jocurile de carti? Si vulpile? Si joaca cu mingea?Si grohotisul? Si luna si raul si munti?
N-am cuvinte acum sa exprim si nici nu stiu cand le voi avea dar nu o sa uit niciodata saptamana asta si nici imaginea pe care am vazut-o in prima noapte in care am ajuns acolo...muntii, brazii si luna intre ei.Atat ! Simplu pt ca nu stiu cum as putea reda in vorbe ce am vazut.
Iar voi, dragii mei sunteti extrordinari iar cafeaua facuta de voi este cea mai buna cafea pe care am baut-o in viata mea....da...si gratarul...si pastele...si ostropelul...si zmeura... :)
Am mai spus o data ca nu am cuvinte? Pai chiar nu am dar vreau sa scriu si sa povestesc si sa le spun tuturor ce bine a fost, cate momente de bine am avut, cate sentimente m-au incercat si ce prieteni frumosi am.
A fost a 2 a calatorie lemuriana pe care am avut-o.Fiecare calatorie din asta parca este un drum de initiere si fiecare dintre noi descopera ceva nou.Cel putin, asa am perceput eu.
Eu una am descoperit ca pot sa tac daca vreau, ca pot sa fiu si sa nu fiu eu in acelasi timp, ca pot uita dar ca imi pot reaminti, ca vad ce este rau dar mai mult vad ce este bun si pretuiesc, ca iubirea nu cunoaste umilinta, ca sprijinul vine de unde nu te astepti, ca o mana este acolo, intinsa spre tine. Am descoperit ca oamenii conteaza in viata, ca fara ei am fi goi, ca zi de zi ducem lupte cu noi si ca uneori e bine sa te mai si odihnesti, ca este de ajuns un singur gest bun ca sa stearga zece rele si ca imi simt sufletul plin.

Comunicat Oficial

PDL - Partidul Democratic al Lemurilor se muta in Piatra Craiului pana aproximativ luni...:)))

Cu deosebita stima,
Noi.

Te acuerdas, Weeeeyyyy ???

" miros de cafea pe strada mea,
un motan adormit la soare rotit,
parfum de femeie pe perna mea,
pahare uitate de-aseara pe masa,
asta-i ideea mea de viata.

un gand imi sopteste sa plec spre departe

o zi fara soare,
un cantec de mare
nici urma de furtuna "

Mandria mea de mama !!!

Pai...despre momentul de bine :))))

Ieri aveam o groaza de idei in cap pentru o groaza de posturi.Acum, simt ca nu mai gasesc nici un fir de idee dar totusi simt nevoia sa scriu, sa astern ganduri, sa le recitesc la un moment dat si sa zambesc.
Cred ca va mai fi rau in viata noastra.Cred ca va mai fi si suparare si durere si tristete.Dar, cred si ca vor exista oameni.Mereu vor exista oameni, oameni cu un talent deosebit in a desena in suflet culori care mai de care mai vesele.
Sunt oameni obisnuiti dar unici prin felul lor de a fi.Oameni cu terase linistite in mijlocul unui oras aglomerat, oameni cu pereti scrijeliti cu spaclul, oameni cu talent la sport, oameni cu rochite portocalii, oameni prinsi in munca lor, oameni cu puteri extrasenzoriale.
Sunt oameni diferiti dar totusi atat de asemanatori prin suflet.Stiati? Sufletele aleg suflete, sufletele plac suflete.
Sunt momente pe care nu le-as da pentru nimic.Sunt ale mele si ale sufletului meu care place si iubeste atatea suflete.Ma hranesc cu amintiri frumoase, invat sa inghet timpul acolo unde imi este mai bine si sa nu alung momentul de bine.Toate lucrurile astea le-am invatat de la voi, cei care sunteti in jurul meu si sper sa ramaneti asa pana cand parul ne va albi de tot si vederea ni se va incetosa.
Imi lipsesc multe dar invat sa pun in balanta si uneori uit.Uit ca imi lipsesc atatea pentru ca ce am compenseaza.
Imi gasesc linistea si bucuria in ceea ce unii ar considera banal : intr-o sesiune de "stricat" peretele de dragul artei, in creionul pe care il tin in mana in timp ce schizez felul in care te vad pe tine, intr-un parc pe apa sau in masinute busitoare, intr-o seara de inovatie culinara, pe terasa de unde se vad luminite si unde e bine de tot, in serile in care se rade si se uita de ce se rade, in cantatul tare la concerte, in ploaia torentiala care cade peste noi, in bataile cu perne si in baba oarba, in cautatul de laitmotive, in zecile de planuri pe care le facem.
Imi gasesc fericirea cand imi vad copilul dormind linistit si cand imi dau seama ca este cea mai mare realizare dar si cea mai mare provocare a vietii mele.
Pentru ca pot si pentru ca vreau, viata mea este o lupta continuua spre mai bine.Pentru ca pot si pentru ca vreau, ma inconjor de oameni dragi.Pentru ca pot si pentru ca vreau, o sa adun si mai multe momente de bine de care o sa ma bucur.Pentru ca pot si pentru ca vreau, o sa va las sa ma trageti de maneca atunci cand uit cine sunt cu adevarat.

Save my soul !!!

Dupa ce am cercetat situatia, am ajuns la concluzia ca pisica mea in curand va cere azil pe motive rasiale.Ne-a marturisit in seara asta ca daca era caine, asa ceva nu i s-ar fi intamplat asa ca se vede nevoita sa recurga la astfel de masuri.Intrebata unde a dat din cap si a spus ca se va gandi cu profunzimea ei de pisica nevinovata.
De ce?Pentru ca daca nu o va face cu siguranta va dobandi o boala rara undeva in zona creierului.
Imaginile graiesc de la sine :

Am incercat sa colorez dar am descoperit ca nu mai am culori colorate.Pe toata paleta, imi ramasese doar negru.Am luat pensula si am incercat cu o incapatanare desavarsita sa mai descopar putin alb.Era o urma ...si negrul mult prea mult.
Si doar stiam ca se va termina...si doar stiam ca trebuia sa cumpar mai mult...de ce nu am facut-o?

:)))

"I can hear the sounds of violins
Long before it begins;
Make me thrill as only you know how,
Sway me smooth, sway me now."

Da-te-n viza mea !

Prima data cand am dat nas in nas cu autoritatile USA, a fost anul trecut cand m-am dus sa imi iau viza de turist.Am plecat cu teancul de acte la mine incercand sa demonstrez ca am legaturi stranse cu tara si ca nu ma duc decat sa imi vad sotul (care este plecat cu o viza de trainee) si sa fac niste cumparaturi.Logic, nu?Si chiar asta vroiam sa fac.Departe de mine gandul de a ma duce si de a dori sa raman pe acolo.
Mi s-a spus sa nu imi fac problema pt ca cei care reprezinta USA, adica minunatii consuli sunt foarte bine pregatiti si cunosc extrem de bine psihologia omului.Ete ca din parti o cunosc pentru ca mi-a fost refuzata viza fara a mai avea dreptul de a spune ceva.Aaaa, da...puteam sa ma duc din nou sa aplic.Adica, sa platesc alti 11 dolari pt minunatul pin si alti 262 de dolari pt taxa de viza( eu si copilul).
M-am decis sa mai astept ceva timp pt ca stiam ca sotul meu va aplica pt H1B, adica viza de munca si deci, potrivit legii, eu si fetita mea avem dreptul automat la viza H4, adica de sedere.
Si uite-ma astazi, dupa ce am trecut prin zeci de intamplari cu pasapoarte si procuri (dar asta este alta poveste), cu teancul de hartii in brate, alergand catre ambasada, sigura pe mine ca voi obtine viza.
Am intrat, m-au controlat la carne ( la propriu) de ustensile teroriste si m-au invitat sa iau loc sa astept.Si am stat...si am stat..si am stat...
Am avut ce-i drept timp sa observ cateva lucruri interesante dintre care cel mai cel mi s-a parut ca pe peretii de la ambasada, precum si pe covoare si carpete, se afla desenat simbolul Frantei, adica Fleur de Lis.
Cam ce legatura are?Imi venea la un moment dat sa intreb daca nu am gresit ambasada dar m-am abtinut.Oamenii o tineau pe a lor cu engleza, asa ca am preferat sa tin pt mine, aceste mici detalii.
Pe de alta parte, ma tot intrebam eu de ce nu mi-au zis sa vin la ora 10 la interviu?Sau la 11? Pentru ca m-au tinut acolo, pe scaunele lor smechere si cu aerul lor conditionat dat pe 16 grade, 3 ore.
Presupun ca pentru ca isi permit, pt ca sunt americani, nu?Mari si tari prin lumea asta !
Anul trecut cand am fost sa cer permisiunea de a intra pe acest taram al fagaduintei numit USA, erau in sala de asteptare niste tv-uri pe care rula un National Geografic sau Discovery.
Acum, sunt aceleasi tv-uri doar ca ruleaza un filmulet din preaminunata tara alaturi de mesaje de la poporul ales catre tine, doritorule de fericire: Welcome, I am America si tot asa.
Statea eu si ma intrebam...daca astea sunt cele mai bune imagini pe care le-au ales sa reprezinte tara lor, mandria lor nationala, then they suck big time !
Dupa aceasta minunata asteptare, am ajuns si in fata ofiterului consular.M-a intrebat de sanatate, de starea vremii (glumesc) si pt ce viza aplic.Ma gandeam ca o fi intrebare capcana ca doar stia pt ce aplic ca spusesem asta si cand m-am programat la interviu dar na, sa raspund daca sunt intrebata.Am raspuns si mi s-a cerut hartia cu viza sotului meu si am fost invitata sa iau loc.Din nouuuu !!!
La aproximativ 30 de minute am fost chemata din nou la ghiseu.Ramasesem ultima persoana desi venisem printre primii.Mi s-a spus ca nu imi pot da nici un raspuns acum pt ca viza aprobata a sotului meu nu este inca in baza de date.Ma suna ei in 3-5 zile sa ma cheme din nou.
Am zis ok si am plecat.Logic ca m-au apucat spumele si nu pt mine ci pt fetita mea care vrea sa isi vada tatal mai repede.De ce m-au apucat spumele?Pai sa va spun...platesc 131 de dolari de persoana taxa de viza, le spun cand imi fac programarea pt ce viza aplic si le dau si datele sotului meu si ei imi spun ca ma pot programa abia dupa 1 sapt pt ca le trebuie timp sa verifice actele.Ei, nu zau..pi buniii???
N-au verificat nimic pt ca daca verificau vedeau ca viza sotului meu e deja luata doar ca nu este stampila trecuta in pasaport pt ca o vor trece atunci cand va iesi prima data din tara.
Au aparut scuze...ca na, sistemul e de vina..si bla bla..si ca nu s-a updatat statusul vizei si tot asa dar fara sa vreau nu pot sa nu imi exprim indignarea si sa nu scriu despre aceasta minunata experienta pe care am avut-o, demna de cineva ca mine.
Viza cu siguranta o iau pt ca nu au nici un motiv sa mi-o refuze dar ma indoiesc din ce in ce mai mult ca imi va placea sa stau printre oameni de acest tip.
Da, stiu, sa nu generalizam.Da,stiu, sistemul de aici e tot mana romanilor.Ei ,uite ca eu nu cred asta.Cred ca este o bataie de joc colectiva la care eu nu mai sunt dispusa sa ma supun.
Si ca sa va amuzati putin, va dau cateva intrebari din formularul DS-156,formular care trebuie completat cand aplici pt viza.La acestea trebuie sa raspunzi cu da sau nu iar la sfarsitul setului de intrebari ti se comunica urmatoarele :
"While a YES answer does not automatically signify ineligibility for a visa, if you answered YES you may be required to personally appear before a consular officer."
Si intrebarile :
-Have you ever been arrested or convicted for any offense or crime, even though subject of a pardon, amnesty or other similar legal action? Have you ever unlawfully distributed or sold a controlled substance(drug), or been a prostitute or procurer for prostitutes?
-Have you ever been refused admission to the U.S., or been the subject of a deportation hearing or sought to obtain or assist others to obtain a visa, entry into the U.S., or any other U.S. immigration benefit by fraud or willful misrepresentation or other unlawful means? Have you attended a U.S. public elementary school on student (F) status or a public secondary school after November 30, 1996 without reimbursing the school?
-Do you seek to enter the United States to engage in export control violations, subversive or terrorist activities, or any other unlawful purpose? Are you a member or representative of a terrorist organization as currently designated by the U.S. Secretary of State? Have you ever participated in persecutions directed by the Nazi government of Germany; or have you ever participated in genocide?
-Have you ever been afflicted with a communicable disease of public health significance or a dangerous physical or mental disorder, or ever been a drug abuser or addict?

Mda..si tu raspunzi cu....? :)