Ne-am intors !

Da, ne-am intors.Am prelungit noi cu inca doua zile, am fi vrut sa mai prelungim daca se putea dar nu s-a putut.Pana una alta, toti avem treburi de rezolvat asa ca ne-am luat inima in dinti si am revenit la capitala.
Dar muntele !!!! Cum a fost muntele asta, dragii mei? Cum au fost ele cantarile si focul din semineu? Si mancarea?Si frigiderul de la departare? Si tractorul?Si jocurile de carti? Si vulpile? Si joaca cu mingea?Si grohotisul? Si luna si raul si munti?
N-am cuvinte acum sa exprim si nici nu stiu cand le voi avea dar nu o sa uit niciodata saptamana asta si nici imaginea pe care am vazut-o in prima noapte in care am ajuns acolo...muntii, brazii si luna intre ei.Atat ! Simplu pt ca nu stiu cum as putea reda in vorbe ce am vazut.
Iar voi, dragii mei sunteti extrordinari iar cafeaua facuta de voi este cea mai buna cafea pe care am baut-o in viata mea....da...si gratarul...si pastele...si ostropelul...si zmeura... :)
Am mai spus o data ca nu am cuvinte? Pai chiar nu am dar vreau sa scriu si sa povestesc si sa le spun tuturor ce bine a fost, cate momente de bine am avut, cate sentimente m-au incercat si ce prieteni frumosi am.
A fost a 2 a calatorie lemuriana pe care am avut-o.Fiecare calatorie din asta parca este un drum de initiere si fiecare dintre noi descopera ceva nou.Cel putin, asa am perceput eu.
Eu una am descoperit ca pot sa tac daca vreau, ca pot sa fiu si sa nu fiu eu in acelasi timp, ca pot uita dar ca imi pot reaminti, ca vad ce este rau dar mai mult vad ce este bun si pretuiesc, ca iubirea nu cunoaste umilinta, ca sprijinul vine de unde nu te astepti, ca o mana este acolo, intinsa spre tine. Am descoperit ca oamenii conteaza in viata, ca fara ei am fi goi, ca zi de zi ducem lupte cu noi si ca uneori e bine sa te mai si odihnesti, ca este de ajuns un singur gest bun ca sa stearga zece rele si ca imi simt sufletul plin.