Save my soul !!!

Dupa ce am cercetat situatia, am ajuns la concluzia ca pisica mea in curand va cere azil pe motive rasiale.Ne-a marturisit in seara asta ca daca era caine, asa ceva nu i s-ar fi intamplat asa ca se vede nevoita sa recurga la astfel de masuri.Intrebata unde a dat din cap si a spus ca se va gandi cu profunzimea ei de pisica nevinovata.
De ce?Pentru ca daca nu o va face cu siguranta va dobandi o boala rara undeva in zona creierului.
Imaginile graiesc de la sine :

Am incercat sa colorez dar am descoperit ca nu mai am culori colorate.Pe toata paleta, imi ramasese doar negru.Am luat pensula si am incercat cu o incapatanare desavarsita sa mai descopar putin alb.Era o urma ...si negrul mult prea mult.
Si doar stiam ca se va termina...si doar stiam ca trebuia sa cumpar mai mult...de ce nu am facut-o?

:)))

"I can hear the sounds of violins
Long before it begins;
Make me thrill as only you know how,
Sway me smooth, sway me now."

Da-te-n viza mea !

Prima data cand am dat nas in nas cu autoritatile USA, a fost anul trecut cand m-am dus sa imi iau viza de turist.Am plecat cu teancul de acte la mine incercand sa demonstrez ca am legaturi stranse cu tara si ca nu ma duc decat sa imi vad sotul (care este plecat cu o viza de trainee) si sa fac niste cumparaturi.Logic, nu?Si chiar asta vroiam sa fac.Departe de mine gandul de a ma duce si de a dori sa raman pe acolo.
Mi s-a spus sa nu imi fac problema pt ca cei care reprezinta USA, adica minunatii consuli sunt foarte bine pregatiti si cunosc extrem de bine psihologia omului.Ete ca din parti o cunosc pentru ca mi-a fost refuzata viza fara a mai avea dreptul de a spune ceva.Aaaa, da...puteam sa ma duc din nou sa aplic.Adica, sa platesc alti 11 dolari pt minunatul pin si alti 262 de dolari pt taxa de viza( eu si copilul).
M-am decis sa mai astept ceva timp pt ca stiam ca sotul meu va aplica pt H1B, adica viza de munca si deci, potrivit legii, eu si fetita mea avem dreptul automat la viza H4, adica de sedere.
Si uite-ma astazi, dupa ce am trecut prin zeci de intamplari cu pasapoarte si procuri (dar asta este alta poveste), cu teancul de hartii in brate, alergand catre ambasada, sigura pe mine ca voi obtine viza.
Am intrat, m-au controlat la carne ( la propriu) de ustensile teroriste si m-au invitat sa iau loc sa astept.Si am stat...si am stat..si am stat...
Am avut ce-i drept timp sa observ cateva lucruri interesante dintre care cel mai cel mi s-a parut ca pe peretii de la ambasada, precum si pe covoare si carpete, se afla desenat simbolul Frantei, adica Fleur de Lis.
Cam ce legatura are?Imi venea la un moment dat sa intreb daca nu am gresit ambasada dar m-am abtinut.Oamenii o tineau pe a lor cu engleza, asa ca am preferat sa tin pt mine, aceste mici detalii.
Pe de alta parte, ma tot intrebam eu de ce nu mi-au zis sa vin la ora 10 la interviu?Sau la 11? Pentru ca m-au tinut acolo, pe scaunele lor smechere si cu aerul lor conditionat dat pe 16 grade, 3 ore.
Presupun ca pentru ca isi permit, pt ca sunt americani, nu?Mari si tari prin lumea asta !
Anul trecut cand am fost sa cer permisiunea de a intra pe acest taram al fagaduintei numit USA, erau in sala de asteptare niste tv-uri pe care rula un National Geografic sau Discovery.
Acum, sunt aceleasi tv-uri doar ca ruleaza un filmulet din preaminunata tara alaturi de mesaje de la poporul ales catre tine, doritorule de fericire: Welcome, I am America si tot asa.
Statea eu si ma intrebam...daca astea sunt cele mai bune imagini pe care le-au ales sa reprezinte tara lor, mandria lor nationala, then they suck big time !
Dupa aceasta minunata asteptare, am ajuns si in fata ofiterului consular.M-a intrebat de sanatate, de starea vremii (glumesc) si pt ce viza aplic.Ma gandeam ca o fi intrebare capcana ca doar stia pt ce aplic ca spusesem asta si cand m-am programat la interviu dar na, sa raspund daca sunt intrebata.Am raspuns si mi s-a cerut hartia cu viza sotului meu si am fost invitata sa iau loc.Din nouuuu !!!
La aproximativ 30 de minute am fost chemata din nou la ghiseu.Ramasesem ultima persoana desi venisem printre primii.Mi s-a spus ca nu imi pot da nici un raspuns acum pt ca viza aprobata a sotului meu nu este inca in baza de date.Ma suna ei in 3-5 zile sa ma cheme din nou.
Am zis ok si am plecat.Logic ca m-au apucat spumele si nu pt mine ci pt fetita mea care vrea sa isi vada tatal mai repede.De ce m-au apucat spumele?Pai sa va spun...platesc 131 de dolari de persoana taxa de viza, le spun cand imi fac programarea pt ce viza aplic si le dau si datele sotului meu si ei imi spun ca ma pot programa abia dupa 1 sapt pt ca le trebuie timp sa verifice actele.Ei, nu zau..pi buniii???
N-au verificat nimic pt ca daca verificau vedeau ca viza sotului meu e deja luata doar ca nu este stampila trecuta in pasaport pt ca o vor trece atunci cand va iesi prima data din tara.
Au aparut scuze...ca na, sistemul e de vina..si bla bla..si ca nu s-a updatat statusul vizei si tot asa dar fara sa vreau nu pot sa nu imi exprim indignarea si sa nu scriu despre aceasta minunata experienta pe care am avut-o, demna de cineva ca mine.
Viza cu siguranta o iau pt ca nu au nici un motiv sa mi-o refuze dar ma indoiesc din ce in ce mai mult ca imi va placea sa stau printre oameni de acest tip.
Da, stiu, sa nu generalizam.Da,stiu, sistemul de aici e tot mana romanilor.Ei ,uite ca eu nu cred asta.Cred ca este o bataie de joc colectiva la care eu nu mai sunt dispusa sa ma supun.
Si ca sa va amuzati putin, va dau cateva intrebari din formularul DS-156,formular care trebuie completat cand aplici pt viza.La acestea trebuie sa raspunzi cu da sau nu iar la sfarsitul setului de intrebari ti se comunica urmatoarele :
"While a YES answer does not automatically signify ineligibility for a visa, if you answered YES you may be required to personally appear before a consular officer."
Si intrebarile :
-Have you ever been arrested or convicted for any offense or crime, even though subject of a pardon, amnesty or other similar legal action? Have you ever unlawfully distributed or sold a controlled substance(drug), or been a prostitute or procurer for prostitutes?
-Have you ever been refused admission to the U.S., or been the subject of a deportation hearing or sought to obtain or assist others to obtain a visa, entry into the U.S., or any other U.S. immigration benefit by fraud or willful misrepresentation or other unlawful means? Have you attended a U.S. public elementary school on student (F) status or a public secondary school after November 30, 1996 without reimbursing the school?
-Do you seek to enter the United States to engage in export control violations, subversive or terrorist activities, or any other unlawful purpose? Are you a member or representative of a terrorist organization as currently designated by the U.S. Secretary of State? Have you ever participated in persecutions directed by the Nazi government of Germany; or have you ever participated in genocide?
-Have you ever been afflicted with a communicable disease of public health significance or a dangerous physical or mental disorder, or ever been a drug abuser or addict?

Mda..si tu raspunzi cu....? :)

El

"Iubita mea !...sunt obosit...
si-n brate nu-mi doresc sa te alint,
Iar dragoste cu tine am facut....
din intamplare...nu ca as fi vrut.

Scenariu ce-ntr-o seara l-am citit...
Acum...tu m-ai cam obosit.
Cat de iubire, draga mea...nu-mi pasa !
Caci sufletul mi-l las acasa."

cuvinte

Stateam intr-o zi si ma uitam in oglinda, pentru ca era ziua mea.Si-as fi vrut sa vad, dincolo de timpul trecut prin mine...dincolo de tristetea din privire...Si atunci, cineva s-a jucat de-a destinul si mi-a aprins o stea in privire.Lumina ei reflectata-n oglinda m-a orbit.Dar nu mai am nevoie sa vad...acum simt.Nu e prea mult de atunci, dar acum timpul nu mai trece prin mine, se ascunde in gandul meu, se joaca de-a speranta cu mine si pune, Fericirea si Tristetea, sa arbitreze.

As fi vrut sa am sansa de a lupta pentru toate visele neimplinite despre noi doi...As fi vrut sa ma vezi cu ochii unui indragostit...Poate ti-as fi parut mai frumoasa...As fi vrut sa te fi cunoscut de cand te-ai nascut...poate ca asa, acum as fi stiut ce sa fac, cum sa fiu sa iti plac mai mult...Poate daca as fi fost mai mult decat sunt, poate ca...doar poate...m-ai fi iubit...

alegem

Alegem.Zi de zi facem alegeri.
Alegem intre rochia lunga si pantalonii largi, alegem intre cartofi prajiti si paste, intre inghetata si papanasi, intre mare si munte, intre cola si limonada, intre a iesi din casa si a sta tolanit in pat, intre a vorbi cu oameni si a tacea, intre a accepta realitatea si a o nega.
Dar ce alegi intre iubire si indiferenta?
Se spune ca secretul iubirii sta in tine.De tine depinde daca vrei sa scapi de ce iubesti sau nu si daca vrei sa mergi mai departe.Daca este asa, Romeo si Julieta trebuiau sa se multumeasca cu ce aveau si nu sa isi puna capat zilelor, Tristan si Isolda nu ar fi riscat totul pentru o ultima imbratisare, Iustinian nu trebuia sa o mai iubeasca pe Teodora datorita conditiei ei sociale, Orfeu ar fi trebuit sa accepte moartea Euridicei iar lista poate continuua mult si bine.
Alegem sau nu sa iubim.Alegem sa riscam.Alegem momentele de bine dar si pe cele de rau.Alegem sa nu fugim.Alegem sa infruntam.
Alegem pur si simplu.
Iar toate alegerile pe care le facem ne marcheaza viata.
Mi-a spus cineva zilele trecute ceva ce mi s-a parut frumos dar si adevarat : " daca inima iti este linistita si iubeste, atunci poti realiza orice."

povesti....

"Primul ei gand,imediat ce deschise ochii se duse spre cafea.Zambi in timp ce strangea perna in brate, parca, parca mai prelungindu-si agonia dupa licoarea mult dorita.Se ridica, porni spre bucatarie, puse ibricul pe foc si isi deschise calculatorul.Hotara sa nu intre pe net.Nu.Azi era sambata, era singura acasa, facuse cu o zi inainte curat, citise, scrisese, invatase, vorbise cu lumea.Da, da.Le facuse pe toate.Astazi putea sa leneveasca.Porni radioul, isi prepara cafeaua in timp ce rontaia dintr-un mar apoi tacticoasa isi prepara o salata."Bun asa", isi zise in mintea ei."Vezi ca se poate sa mananci si sanatos?".
Porni cu mancarea in pat, se aseza pe cateva perne si deschise televizorul.Ramase pe un film oarecare asa de dragul de a nu manca singura iar cafeaua o bau tot in varf de pat.Prima tigare veni cu primul telefon.Vorbi pret de vreo 15 minute dupa care sari in dus.Desi caldura se intalase, ea decise ca merita o plimbare de-a lungul si de-a latul orasului.Iesi din dus si ca niciodata se aranja in 5 minute.Trase pe ea o rochie lunga, o palarie cu boruri mari pe care o lega cu o panglica, se farda sumar si pleca.
Cu adevarat, orasul dogorea.Oameni obositi deja, desi nu era decat ora 11.00."Nu.Astazi nu ma voi uita decat la oameni fericiti", isi spuse si grabi pasul.Nici ea nu stia unde mergea dar important era ca mergea.Se urca in metrou si isi propuse ei un joc : statia care i se va parea ei cea mai vie, la aia va cobora.Si asa facu.
O lua iar la pas, cand mai repede, cand mai incet.Din cand in cand gandurile mai puneau stapanire pe mintea ei. Isi arunca ochii prin vitrine si incerca sa le faca pierdute.Un singur lucru ramanea constant.O melodie care ii tot spunea : "Well open up your mind and see like me,
Open up your plans and damn you're free, Look into your heart and you'll find love love love.... There's no need to complicate Cause our time is short... I'm yours!".Si tot canta, canta, canta.
Isi aminti ca visase ceva cu o noapte in urma.Isi aminti ca fu unul din visele alea ciudate ale ei si nu reusea sa ii desluseasca sensul caci tare ciudat i se paru.Dar, cu cat inainta in vis cu atat isi dadu seama de ce se imbracase ea atat de repede de dimineata.Stia dinainte ca rochia asta o va purta si palaria si geanta...dar nu intelegea de ce si pentru ce...
Pasa gandul asta pentru mai tarziu caci zari un magazin plin de lucruri colorate si intra in el.Descoperi bratari, cercei, coliere, rochite, tricouri care mai de care mai vesele asa ca zabovi cam vreo ora tot proband si asortand.Iesi din magazin mandra ca isi alesese ceva pe gustul ei.
Trecu prin piata, se opri sa miroasa fructele iar in mersul ei o opri o doamna.Ii intinse o floare de iris si zambi la ea.Zambi si ea inapoi dar nu atat de gest ci de ce trezea in ea floarea de iris.Lua floarea si vrut sa o plateasca dar femeia ii spuse: "ti-o dau pentru ca inseamna curcubeu si semnifica ochiul paradisului.In ochii tai, pe care ii ascunzi sub palarie, inca se vede tristetea.Eu iti ofer aceasta floarea ca sa descoperi micul graunte de paradis care zace in tine.Cele 3 frunze inseamna credinta, intelepciunea si valoarea."Lua floarea, o pupa pe femeie pe obraz, ii multumi si pleca.
Din cand in cand mai ridica floarea si o mirosea.Nu reusea sa isi scoata din cap cum de a vazut femeia ce se ascunde in ochii ei.Era atat de evident?
Se mai plimba ce se mai plimba pana ce ajunse intr-un parc.Mai fusese in acel parc dar fix intr-o zi opusa celei de azi.Era frig si ningea.Binecuvanta momentul in care ii suna telefonul, pt ca asa isi pierdu din ganduri.Vorbi ce vorbi in timp ce se plimba.Din senin, i se paru ca vede ceva, ca vede pe cineva.Ii juca mintea feste?Sa fi fost de la caldura?Cu siguranta.Isi continuua conversatia si decise sa mai stea cateva minute prin parc .Termina de vorbit si se aseza pe o banca, la malul apei.I se parea frumos totul.Oameni veseli care se plimbau cu barca, copii care radeau si se jucau.Totul i se parea frumos.
Brusc, simti o mana pe umarul ei.Tresari, intoarse incet capul si-l vazu.Ii zambea linistit si o intreba ce face.Ea raspunse, abia trezita din soc.Deci, mai devreme mintea nu ii jucase nici o festa.Pe el il vazuse.Se aseza langa ea.Ar fi vrut sa-l intrebe ce face pe acolo, sa-i spuna ca este incredibila coincidenta ca s-au intalnit, ca e cald, ca si-a cumparat lucruri colorate dar tacu.Se uitau amandoi la apa si zambeau.Abia dupa cateva minute, amandoi deschisera gura sa spuna ceva : " iti mai aduci aminte cand am fost ultima oara aici?".Ii busi rasul si dadura din cap.Si iar tacere.Dupa alte cateva minute o intreba daca vrea sa se plimbe.Se ridicara si pornira amandoi.Unul langa celalalt si din cand in cand, din greseala, mainile li se atingeau.Ea se cufunda in amintiri, el incerca sa faca conversatie.Ea se opri si se uita la el, el o intreba ce a patit.Din toate cate ar fi vrut sa ii spuna, nu reusi decat sa il intrebe daca vrea sa se plimbe cu barca.El aproba iar ea se mira.Pornira pe lac razand si chicotind.Spre marea ei surprindere, incepea sa se relaxeze si ii era bine.Uita de rochia ei lunga si se intinse pe bancuta din barca.El radea de ea ca sta ca o lenesa iar ea de el ca uite asa slabeste.Se opri sub o salcie, la umbra iar ea se ridica de pe bancuta incercand sa-si pozitioneze picioarele in apa.Dintr-una in alta, barca incepu sa se miste cam tare iar ea plonja direct in bratele lui.Isi ridica capul,isi aranja palaria, isi ceru scuze dar nu apuca sa termine ca o prinse de cap si o saruta.O ridica,ii dadu palaria de pe cap si o mai saruta o data si inca o data si inca o data pana cand ea deveni moale si se lasa in bratele lui.
Dusera barca inapoi, el o prinse de mana si nu ii mai dadu drumul.Iar in acel moment, ea stiu de ce pleca de dimineata in graba, de ce o purtara pasii nici ea nu stia unde, de ce primise floarea de iris,de ce mai zabovise in parc si de ce gandurile toate disparusera.
Zambi, stranse perna in brate si deschise ochii.Primul ei gand se duse spre cafea.Era marti si avea multe de facut."

fara sens sau forma

Am in minte un miros
Din vremuri trecute.
Imi bag nasul inr-o sticla cu parfum sa treaca.
Am pe buze cuvinte.
Cuvinte cu explicatii.Grele.
Imi bag ochii intr-o revista sa treaca.
Am pe piele o senzatie.
Senzatie uitata.
Ma infasor intr-un sal sa treaca.

Am tot inca si de fapt nimic.Aveam o constructie a mea, ridicata caramida langa caramida.O singura lovitura de ciocan a distrus-o.
Acum pun pietricica langa pietricica, mai adaug si putin nisip si las caramizile pentru mai tarziu.Mi-au spus ca transportul asta vine mai greu....dureaza pana ajunge si la mine.Dar il astept.
Intre timp, adun pietricele.

azi : stele !

De cateva zile, casa mea este ca o semi-baza militara in care soldatii se antreneaza, se alearga si se iau la trante.Personajele? Una bucata copil cu una bucata pisica.Ea, copilul incearca sa educe pisica intr-un mod foarte ingenios as spune : se ia jucaria pisicii si se taraste prin toata casa in timp ce pisica alearga in stil Neo Matrix.Intrebata cum educa ea pisica asa, copilul a replicat : "pai o invat sa aiba rabdare".Just, nu? Clar, da?Rabdare pana prinde jucaria...Da ! Clar !

Astazi este inca o zi in care m-am decis sa imi asum binele si clipele de bine alaturi de cei dragi mie.Si nu sunt putine, sa stiti.Zilele trecute am cojit un perete (opera de arta !), am spalat geamuri,am baut cola nociva, am ras, am facut planuri care mai de care mai smechere, am adus copilul, am ales mocheta ( sa o stapanesti sanatoasa ! ), am mancat mancare chinezeasca, am stat in parc pana la 11 noaptea cand inca era cald si bine afara iar astazi..pai astazi, vopsim, mochetam si vedem stele.
Da, astazi facem o calatorie pana la stele si inapoi !
Mai avem pana la binele complet dar incercam iar incercarea moarte nu are...mai ales daca la final o sa ne tolanim pe o mocheta moale si o sa admiram peretele !

publicitate vs. feminitate

Ma tot intreb de cateva zile incoace daca exista etica in relatii publice si in publicitate ? Si ma intreb pentru ca zilnic dau nas in nas cu fel si fel de reclame si de tentative de a promova anumite produse care in vizunea mea afiseaza doar disperarea de a vinde.
Cred ca etica in relatii publice implica onestitate, loialitate, cinste, respect, comunicare deschisa iar codul de la Atena spune foarte clar pe langa multe alte chestiuni de etica :
" Membrii Asociatiei Internationale de Relatii Publice NU vor:
- Transmite informatii care nu sunt bazate pe fapte stabilite si verificabile;
- Folosi orice metode sau tehnici "de manipulare" concepute pentru a crea motivatii subconstiente pe care individul nu le poate controla prin propria sa libera vointa, astfel incat nu poate fi facut raspunzator de actiunile intreprinse pe baza lor." (http://www.arrp.ro/codul-de-la-atena.html).
Pe de alta parte, publicitatea, se spune ca a fost inventata pentru a vinde.Dar publicitatea a fost definită ca reprezentând ansamblul instrumentelor, metodelor şi procedeelor utilizate pentru a face cunoscute produsele sau serviciile, pentru a trezi interesul clienţilor potenţiali, în vederea cumpărării lor imediate sau în perioadele următoare. Este oare etic să îndeplineşti acest obiectiv al publicităţii (trezirea interesului potenţialilor clienţi) prin transmiterea în mass-media a unor mesaje publicitare conţinând informaţii incomplete sau neadevărate?
Cand vorbim de etica in publicitate, cred ca ar trebui sa tinem cont de urmatoarele aspecte : respectarea regulilor de etică faţă de consumatori, dar şi faţă de firma care se foloseşte de publicitate pentru promovarea produselor sale sau faţă de concurenţii acesteia.
Ca atare, putem considera lipsite de etica mesajele publicitare care contin informatii incomplete ("uitand" esentialul sau partile negative cu implicatii mari pt consumatori) sau transmiterea de informatii false cu scopul de a induce in eroare consumatorul, asa-zisele mesaje subliminale( influentarea subconstientului potentialilor consumatori).
Dar, datoria unui specialist in Comunicare (pt ca, in viziunea mea si cei care fac relatii publice dar si cei care fac publicitate sunt specialisti in comunicare) este de a vinde, nu? Sau cel putin asa cred cei din ziua de astazi.Facem campania "x" ca sa vindem, avem de promovat "y" produs ca sa vindem...totul se rezuma la a vinde.Cum vindem?Prin ce mijloace?Asta nu prea mai conteaza.Important este rezultatul.
Fabricam.Zilnic fabricam clisee. Avem clar in minte niste stereotipuri si fereasca-ne Sfantul sa ne abatem de la ele !
Am ridicat femeia din reclamele tv la rangul de idioata.Clar, aceea femeie nu-si va cuceri niciodata sotul sau iubitul decat daca foloseste "n" marca de ruj, "z" marca de parfum, "t" marca de vopsea de par, "r" rimel si tot asa.Clar, "el" nu o va remarca niciodata pe "ea" pt ca "ea" nu foloseste "d" marca de tampoane sau nu spala cu "s" detergent de rufe.Clar, copii nu te vor iubi decat daca le speli hainele cu "h" marca de balsam sau daca si numai daca ii hranesti cu "k" aliment.
Dar, sa nu uitam : "puterea de decizie sta in mainile noastre ! ".
Consideram omul ca cel mai imbecil dintre animale si ii jignim inteligenta.
De ce alegem meseria de Comunicator cand nu stim sa comunicam? Cand nu reusim sa vedem mai departe de sex, sani, fund si gospodarie?
Iar pt cei care se lasa manipulati, well, i have news for them : "el" nu o va iubi pe ea mai mult sau o va cere de sotie daca isi va da cu rujul "n", nu se va tine dupa ea toata viata daca va folosi parfumul "z" (poate doar va face alergie la mirosul prea tare), nu va fi orbit de frumusetea ei datorita marcii "t" de vopsea/sampon/balsam, copii va vor iubi la fel (incercati sa adaugati leustean in ciorba, poate asa vor manca mai cu placere pt ca daaaaa, copii fac mutre la masa dar asta nu inseamna ca nu va iubesc !) si lista poate continuua.
S-au terminat toti creativii creativi? Nu mai exista pe pamantul asta? Chiar toata lumea face facultate de dragul unei diplome si nu de dragul meseriei?
Domnilor creativi, eu sunt la inceput de drum. Nu stiu inca foarte multa teoria iar la practica stau si mai prost dar am creier si consider ca valoreaza mult.
Simt ca imi este jignita inteligenta si feminitatea cand vad minunatele reclame pe care dvs. le scoateti pe piata.Cosiderati dvs. ca doar pt motivele mentionate mai sus as cumpara produsul pe care il promovati ? Cosiderati dvs. ca femeile se ghideaza dupa zicala "tot ce zboara se mananca?"
In acest caz, cred ca poate si doar poate ar trebui sa va ganditi sa va schimbati meseria pt ca meseria de Comunicator presupune sa cunosti omul, sa intuiesti ce isi doreste si chiar sa empatizezi.
Cam atat pt. astazi....

un dor de dor din dor pentru dor

Mi se pare ingrozitor de cald, simt ca nu am aer si trebuie sa recunosc ca m-am mutat pe geam.Adie vantul rar dar cand o face imi iau inima in piept si imi amintesc ca saptamana trecuta, pe vremea asta, la mare incepea sa ploua.Si ce frumos era la mare ! Si ce frumoase sufletele de langa mine !
Imi amintesc ca prin februarie-martie , ma luase un dor nebun de mare...de fapt si de drept, pe mine ma ia mereu un dorul nebun de mare dar atunci parca mai intens era.Visam ca am o rochie lunga pe mine, ca stau cu picioarele in apa, la malul marii si ca in departare apunea soarele.Si ma simteam atat de fericita....
Mi-e dor de mare..mi-e dor sa simt fiecare senzatie pe care apa ti-o da, balansul pe care il fac valurile sau gustul sarat...Mi-e dor sa ma intind pe nisip si sa ma uit la stele, sa le gasesc eu forme care mai de care mai ciudate si sa le zambesc.
Mi-e dor sa rad ...mi-e dor sa chicotesc...mi-e dor sa adorm cu zambetul pe buze...mi-e dor sa fiu autista....mi-e dor sa nu-mi mai fie dor...mi-e dor de mine...

p.s : astazi am pictat primul tricou ! :)

comentariu

Am primit zilele trecute, un comentariu la niste poze , la care nu am raspuns dar m-am gandit sa-l postez aici pentru ca mi s-a parut foarte dragut :)

"Aduci cu tine, in fiecare poza parfumul unei lumi imposibile. Te vad foarte clar cum imi faci cu mana in dreptul unei piste de aterizare pentru Pegasi. Sau pazind Atlantida. Sauuu ... in fine nu poti exista... zi mai bine ca esti un colaj in Photoshop ca sa pot fi mai departe un resemnat oarecare."

:)))

am invatat.......

Am invatat de la oameni de-a lungul timpului vrute si nevrute.Am invatat ce inseamna bunatatea dar si rautatea, bucuria dar si tristetea, darnicia dar si egoismul.
Am invatat cum se creeaza ziduri dar si cum se pot sparge, am invatat cum sa te bucuri de clipe, de momente si am vazut si oameni fericiti.Sunt fericita pentru ca am vazut si oameni fericiti ! Am invatat ca se poate.
Candva, cineva mi-a spus ca fericirea nu doarme, ca fericirea nu are nevoie de odihna, ca fericirea iti da energie si ca timpul zboara cand esti fericit.Candva, cineva imi spunea ca fericirea tine de foame si de sete si cata dreptate avea !
Candva, cineva mi-a spus ca omul vrea sa isi prelungeasca starea de fericire....si cata dreptate avea !
De ce nu ne-am prelungi starea de fericire?De ce noi, oamenii fugim de ea?De ce o negam si de ce negam frumosul sau fericitul din noi?

................

De va veni la tine vantul, intr-o dimineata, sa-ti intre pe fereastra pe care ai uitat-o de cu seara deschisa si sa-ti aduca o adiere de liniste.Sa stai sa-l simti si sa-l adulmeci in felul tau si sa-ti ofere binecuvantarea clipei ca esti tu.
Apoi sa te ridici din patul tau si sa pasesti pe moale.Sa te conduca pasii spre treburile tale cotidiene, sa nu-ti blocheze nimeni masina, sa prinzi semafoarele pe verde, sa razi oamenilor de dimineata si celor de la pranz, sa-ti vina mancarea fix cand senzatia de foame este maxima si sa fie mai buna decat te asteptai, sa-ti primesti faxurile cu vesti bune, sa-ti vina actele la timp, sa-ti cante cantece frumoase in minte.
Sa te conduca inima spre ceea ce te face linistita, impacata si fericita si nici sa nu-ti mai amintesti ca a fost o vreme cand iti curgeau lacrimile pe obraji.Sa pastrezi momentele frumoase in casete pictate de mana pe care sa le deschizi cand simti ca vrei sa razi mai mult.
Si vantul va veni la tine, mai repede decat crezi....

tot diverse

V-as ruga, daca ati putea si daca aveti, sa-mi oferiti si mie o teorema.O teorema pe care sa o pun si eu in aplicare in viata de zi cu zi si astfel sa pot intelege oamenii si sufletele lor.Sa inteleg minciuna si ipocrizia, parsivismul si iresponsabilitatea, lasitatea si frica, rautatea.Aveti o astfel de teorema?Sau macar o ecuatia pe care ,jur ca m-as chinui sa o rezolv doar ca sa ajung sa ajung la raspunsul mult dorit.
Dar nu aveti.Stiu sigur ca nu aveti.
V-as lua pe toti la bani marunti si v-as diseca in zeci de bucati fara anestezie.V-as arata organele bolnave din voi, poate asa v-ati trezi la realitate si poate daca ati simti durerea niciodata in viata voastra nu ati mai rani pe nimeni.
Exista oameni pe planeta asta care n-au facut rau nimanui si poate daca l-au facut, l-au facut total inconstient.Fix oamenii aia, care n-au facut rau nimanui, fix aia sufera, fix aia trebuie trecuti prin foc si para ca sa ajunga la momentele lor de fericire.Asta daca ajung vreodata.
Si in fond si la urma urmei...ne plac momentele de bine dar nu vrem doar momente...vrem o viata intreaga de fericire.De ce?Pentru ca meritam !
Exista oameni care sunt dispusi sa astepte si oameni care iubesc neconditionat si care nu cer nimic o lunga perioada de timp.Fix acei oameni ajung intr-un punct in care isi doresc ceva infim poate si pt sufletul lor, fix acei oameni nu au parte de infimul acela.
De ce si pentru ce ajunge fericirea noastra sa depinda de altii?De ce nu depinde doar de noi?De ce?Pentru ca suntem oameni si avem suflete.
Mereu va fi mai frumos sa gatesti in doi sau in mai multi decat de unul singur, mereu va fi mai frumos sa mananci cu cei dragi decat singur la tv, mereu va fi mai frumos sa faci dragoste decat sa te masturbezi, mereu va fi mai frumos sa te plimbi impreuna decat singur, mereu va fi mai frumos sa te ninga in bratele celui iubit decat sa te ninga doar pe tine, singur, mereu va fi mai frumos sa faci curat in casa alaturi de cei dragi decat de unul singur, mereu va fi mai frumos sa, sa, sa, sa...mereu !
De ce?Din nou...pentru ca suntem oameni !
Oricat te-ai chinui sa te convingi ca tu iti esti suficient tie nu merge, nu functioneaza.
Dar sunt si oameni care prefera singuratatea si le este absolut indiferent pe cine au in jurul lor.Este cineva bine..nu este nimeni la fel de bine daca nu si mai bine.
Am senzatia ca nu cunosc pe nimeni din jurul meu.Este stupida senzatia dar fix in acest moment o am si nu pot sa nu scriu despre ea.
Am senzatia ca oamenii in care credeam nu sunt de fapt aia...credeam in iluzii plasmuite de mintea mea si de sufletul meu, credeam in vorbe si in fapte si un glas din mine urla si imi spune "trezeste-te, nu e ceea ce crezi ! esti proasta facuta gramada!"
Am senzatia...am senzatii..zeci si zeci si imi vin in minte alte zeci de ganduri si de idei si ma gandesc ca altii n-au nici o treaba si dorm linistiti in timp ce eu imi bat capul incercand sa gasesc motive si rationamente pt a-mi explica mie de ce oamenii sunt asa cum sunt...si nu oamenii in general ci aia dragi tie.

diverse

Nu stiu nimic.Sau poate stiu totul si de fapt detin adevarul absolut.Ce stiu, este ca degetele mele aluneca pe taste cu o viteaza uluitoare si gandurile mele se aduna toate la un loc.
Am in minte un fel de comoda, neagra si cu floricele portocalii pe ea care are cate un sertar si in fiecare sertar sunt gandurile mele.Si trag de un sertar, iau gandurile, le disec si apoi inchid sertarul la loc.Si tot asa cu fiecare sertar.Dar ups, am uitat un sertar deschis si au iesit toate gandurile si s-au amestecat cu cele din sertarul asta pe care il aveam acum deschis.Ce amalgam, ce nebunie !
Iau gand dupa gand, il analizez, sortez si pun la locul lui.Parca e mai bine acum.Parca lucrurile se mai aseaza.
Imi suna o melodie in cap...."cea mai frumoasa zi ar fi daca m-ai putea minti, ai da ceasul inapoi...." si canta melodia asta over and over again.Na, ca mi-a sarit si a trecut la "cine-a facut spre noapte primul pas, cine-a plecat din joc, cine-a ramas, cine si-a smuls peretii rand pe rand...cine-a pierdut si cine-a castigat".....si tot asa...si tot asa...
Ma intreb ce fac oamenii la ora asta, oameni pe care eu ii cunosc...oare ce fac acum, cand eu scriu si debitez toate tampeniile astea?
V-ati intrebat vreodata, cand ati iubit un om si l-ati pierdut ce ati face ca sa il aduceti inapoi?Sau daca l-ati astepta desi stiti ca nu v-a iubit si ca nu va iubeste?V-ati invinovati ca ati crezut intr-o dragoste care nu era si ca voi ati iubit pana la urma cel mai mult?Ati pune in balanta vreodata cat ati iubit voi si cat celalalt?Sunt curioasa sa stiu....de ce?Nu stiu sa va spun dar sunt curioasa pt ca dragostea asta mi se pare un mare mister.Fiecare o simte in felul lui si suntem atat de multi oameni pe planeta asta incat mi se pare ca sunt atat de multe feluri in care este perceputa si traita dragostea si ma intreb cum reusim sa ne pliem pe felul fiecaruia si de ce fix atunci cand un suflet gaseste si se muleaza pe un altul, se termina?
Mai trag un fum din tigare, mai ma uit pe niste poze...amintiri placute si haioase cu oameni atat de dragi mie incat nu am cuvinte sa va exprim.Chiar nu am...nu am cuvinte sa va spun cat ii iubesc pe toti cei din jurul meu si cata dragoste mi-au dat in ultima vreme, dragoste pt care le sunt recunoscatoare.

Din viata unei familii obisnuite

Șprot sau hamsie ?

E o vorba care spune : " Spune-mi cu cine esti prieten, ca sa-ti spun cine esti." Daca vorba asta e pe bune, cum s-ar zice, eu cred ca sunt cea mai tare fiinta de pe fata pamantului.Clar !
M-am trezit vineri dimineata [da, era vineri si nu joi noaptea...dar, cunoasteti voi logica mea, nu?] dupa doar 1 ora de somn mai fresh ca niciodata. Ready to rock si ready catre mare.
Pe cuvant ca drumul mi s-a parut extraordinar de scurt.Poate pt ca am ras, am glumit si am stat la palavre despre vrute si nevrute.
Si iote si Vama cum ni se arata noua in toata splendoarea ei, cu bratele deschise.Doar noi mai lipseam !
Si ne-a placut, si-am stat ca lemuritele pe plaja [oare lemurii chiar stau pe plaja..? :))) ] [ am adoptat o noua lemurita in familia noastra...dar asta in alta poveste], si-am baut Sangria la ora 10 dimineata [sau era 9?], si-am stat pana cand a inceput sa ploua si batea vantul si pe noi nu ne interesa, si-am dansat pe plaja, si-am cantat pe strada, si ne-am balacit in apa, si-am stat la soare, si-am baut niste bauturi din alea de fitze numite cocktail-uri, si ne-am minunat de toti oamenii aia care se distrau asa de bine, si ne-am bucurat de momentele noastre de bine.
Da, da,da...ne-am bucurat de toate si le-am intiparit bine de tot in mintea si in sufletul nostru.
Asa de dragi mi-au fost zilele astea.Atat de bine ne-a fost !
S-a strans "familia de lemuri" la mare...de fapt, doar o parte din ea pentru ca lipseau cativa membri plecati prin deplasare.Si da, ne-a fost dor si de ei pentru ca o familie e fericita cand toti membrii ei sunt impreuna, nu?Dar ne-am gandit si la ei si le-am dat toate gandurile noastre bune si ne doream sa se simta si ei la fel de bine cum ne simteam noi, acolo pe plaja sau la masa sau cand aveam zeci de intrebari si de mistere pe care trebuia sa le dezlegam.
Da, da, da...a fost bine si ne-a placut.Si ne-a placut si muzica...n-am mai ascultat atata muzica buna de nu mai stiu cand..si toata la un loc si in ce loc?Pe plaja! Acolo, pe plaja langa valurile marii.Nimic mai frumos!
In ceea ce priveste dilema noastra : șprot sau hamsie...hmmm? Sa va elucidez oare? Sa va dau definitiile din dictionar?
Neeee..lasam asa ca-i mai fun ! :)))

Te Iubesc ....

"...Cand putem trai impreuna pe mai multe planuri,
...Cand ne place sa dansam, sa facem dragoste sau sa cantam,
...Cand indraznim sa exploram lumea exterioara si interioara,
...Cand putem cauta impreuna cu cativa prieteni
...Cum sa depasim frontierele vietii, Sa discutam si sa ascultam linistea
Sau sa ne bucuram impreuna de parfumul florilor,
Sa radem sau sa ne privim fara a rupe tacerea,
...Cand putem vibra in gradinile noastre secrete,
...Cand relatia noastra devine panoramica,
...Cand pot sa-ti spun totul fara sa ma simt obligat,
...Cand, atunci cand ma iubesc, ma poti iubi si tu
...Cand, atunci cand te iubesc, te poti iubi si tu,
...Cand recunosc in tine cealalta jumatate din mine
...Cand traiesti singur la fel de bine ca atunci cand esti cu mine,
...Cand poti sa ma consolezi atunci cand sunt trista,
...Cand pot sa te ajut atunci cand intri in panica,
Dar si atunci cand esti suparat ca nu corespund asteptarilor tale si te infurii
Eu pot in continuare sa te iubesc,
Chiar si atunci cand tu nu ma iubesti,
TE IUBESC inseamna intr-adevar TE IUBESC."

Andre Moreau

AND SO IT IS ! :)

Descantec de ploaie....

" Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei,
Ploile proaspete si plictisitoarele ploi fara sfirsit,
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Imi place sa ma tavalesc prin iarba lor alba, inalta,
Imi place sa le rup firele si sa umblu cu ele in dinti,
Sa ameteasca, privindu-ma astfel, barbatii.
Stiu ca-i urit sa spui Sint cea mai frumoasa femeie ,
E urit si poate nici nu e adevarat,
Dar lasa-ma atunci cind ploua,
Numai atunci cind ploua,
Sa rostesc magica formula Sint cea mai frumoasa femeie .
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca ploua
Si-mi sta bine cu franjurii ploii in par,
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vint
Si rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii,
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca tu
Esti departe plecat si eu te astept,
Sint cea mai frumoasa femeie si stiu sa astept
Si totusi astept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Si toti trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poti sa te-ndragostesti fulgerator,
Toti trecatorii sint indragostiti,
Si eu te astept.
Doar tu stii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei..."

Ana Blandiana

_______________

Daca povestind pana dimineata,
Unul langa celalalt, ne-am fi trezit din nou
Ca in vechile nopti
As fi simtit zapezile din jur fiinta avand.
Ciudat, stiam intotdeauna ca sufletul tau isi vrea propriul spatiu...
Pe cand eu iarasi ma grabeam sa prind autobuzul spre zarile orasului plouand a noiembrie,
Fara ca ceva sa se rupa a mia oara in mine,
Plecand din orasul vietii tale de la inceput
Spre maine, spre poimaine,
Spre zari si nerostiri
Urlam a trairi o suta
Iar tu ma opreai sa plec din tine
Cu bratele legate de gandul tau,
Cu clipa rupta de timpul lor,
Cu timpul insusi, de mana,
Urmandu-te in zori, desculta
Golita de orice spin,
Urmandu-te intreaga,
Invaluita doar de tine.

Despre munca ...

"- Copilul meu este bolnav.
- Ce are?
- Tuseste, il doare in gat si a facut febra.
- Nu va impacientati.Pune-ti pe capul copilului o compresa rece, apoi puteti sa-i dati niste aspirina, un ceai cald cu lamaie si miere iar mama o sa ajunga la dvs.imediat."

Asa imi povesteste mama ca le spuneam pacientilor ei cand aveam 6 ani.Stateam destul de mult pe langa ea si eram atenta la tot ce le spunea pacientilor ei.Imi doream sa devin medic, ca ea.Sa vindec si sa alin durerea oamenilor, pe cat ii este dat unui om in putinta.
Nu-mi amintesc sa fi vrut sa practic alta meserie decat cea de medic.Ce-i drept, am cochetat pe la 15-16 ani cu meseria de psiholog dar tot in campul medicinii se invartea si asta.
Mi-a placut intotdeauna sa iau cartile mamei si sa aflu, sa citesc.Credeam, ca asa ma pregatesc pt ce avea sa ma astepte.
Imi placea cand mama venea de la cabinet si imi povestea ce cazuri avea.O intrebam vrute si nevrute pentru ca vroiam sa stiu.
Viata in schimb m-a intors intr-un fel neplanificat de mine si am fost nevoita sa-mi schimb planurile.
M-am orientat atunci catre altceva ce imi placea.Stiam ca pot sa comunic, stiam ca imi plac oamenii si ca oamenii ma plac pe mine, stiam ca imi place sa planific si stiam ca sunt extrem de inventiva si creativa si atunci am ales : Comunicare si Relatii Publice.
O parte din sufletul meu a ramas la meseria de medic iar cealalta s-a dus spre noul drum.
Nu stiam bine cu ce se "mananca" meseria de comunicator sau cea de Pr-ist.Mai cochetasem eu cu organizarile de evenimente dar simteam ca dincolo de a organiza un eveniment se afla mai multe.
Si uite asa, cu pasi de bebelus am inceput sa invat.
Imi place ce am ales.Chiar imi place si simt ca pot sa fac fata provocarilor pe care o sa mi le intinda meseria asta.
Sunt multe "secretele" pe care trebuie sa le descopar si multe obstacolele pe care trebuie sa le infrunt dar invat sa ma inarmez cu rabdare si perseverenta.
Cam atat pentru astazi.O sa scriu pe aici diverse despre diverse din domeniul asta care-mi place mie.Sper sa va fie utile unele lucruri.Nu o sa ma apuc sa despic campanii sau sa critic cate-n luna si in stele.Inca nu ma simt destul de capabila.Dar intr-o buna zi... :)

Don't Analyze Your Woman

"The amazing thing is this: 90% of a woman’s emotional problems stem from feeling unloved. So don’t stand back and analyze her, like a doctor diagnosing a patient, or like a therapist questioning a client. Give her your love - the same love that is motivating your questioning - immediately and unmistakably. Walk over to her, look deeply into her eyes, hold her and stroke her, tell her how much you love her, smile, hum her favorite song and dance with her, and chances are, her emotional problem will evaporate. She may still have some situation to deal with, and you may be able to help her with that, but the emotional aspect will be converted to love.

It is a very rare occasion when your analysis of her mood relieves her of it. Most often, your analysis and attempts to fix her will just piss her off more. Ask her if she would rather you gave her love or analyzed her when she is upset. It’s so easy to give her love; it’s what both of you really want anyway. But as a man you are more likely to try to fix her. That’s exactly not what she wants, and exactly what will make the situation worse, most of the time."

- David Deida, The Way of the Superior Man (F/lthyGorgeousTh/ngs)

postare lunga

Am momente in care ma apuca o stare de tristete pe care nu o pot stapani.Nu ca nu as vrea pt ca de vrut, vreau si incerc sa imi aduc in minte faze care mai de care mai haioase sau vise care mai de care mai realizabile sau cifre pt ca in ultimele zile tot am gandit in cifre in spiritul noului bussines.
Cred sincer ca sunt oameni si oameni.Oameni care isi pot induce o stare de bine indiferent de probleme si oameni care au momentele lor de bine, sunt ok dar problema nu dispare.
Si nu atat problema cat ceea ce aduce ea dupa sine.
Am incercat astazi din toate puterile sa fac sa imi fie bine.N-am vb despre problema mea decat foarte putin, trecand in revista noutatile si atata tot.Mi-am imaginat ca asa se va piti intr-un colt si nu va mai iesi de acolo.
Dar iese.La fiecare intepatura pe care o simt, la fiecare durere care ma incearca, iese la iveala si aduce cu sine alte intrebari si alte ganduri.
Este cred pt prima data cand scriu cu inima deschisa si incerc si fara dramatism prea mare, despre lucrul asta.
La inceput am tratat aceasta problema ca ceea ce era: o boala.Am incercat sa fiu realista, acceptand si partea buna dar si cea rea, stiind foarte clar ce are sau ce nu are sa ma astepte.
Mi-am imaginat eu ca stiind, voi trece mult mai usor peste tot.Prietenii mei au crezut ca exagerez pt ca ce-i drept si mie mi s-ar parea (sau poate ca acum nu) exagerat sa aud o fata de 25 de ani vb despre ce are sa o astepte, despre ce nu vrea si eventual si despre ce fel de inmormantare ar dori(aici exagerez pt ca nu am vb despre asta dar nici mult nu mai aveam).Apoi, unii dintre ei au considerat ca incerc sa atrag atentia si aici din nou, data fiind situatia si gandindu-ma acum mai bine si eu poate as fi crezut fix acelasi lucru.
Dar nu.Nu incercam sa atrag atentia.Eram doar panicata si as minti cu nerusinare daca as spune ca dat fiind raspunsul de astazi, sunt foarte calma.Nu sunt, doar ca invat sa nu mai arat, sa nu mai spun, sa nu mai "cersesc" atentie.

Cica se spune ca oamenii se nasc singuri si mor singuri.Nu este adevarat.Ne nastem si ajungem in bratele unei mamei, al unui tata, apoi creste si avem prieteni, iubiti/iubite, soti/sotii si multi oameni mor inconjurati de cei dragi.O sa spuneti cu siguranta ca sunt unii si mai nefericiti care chiar se nasc singuri si mor singuri.Asa este ! Exista dar eu vreau sa iau cazurile fericite ca sa zic asa.Apoi, o sa spuneti ca vb aia cu ne nastem si murim singuri se refera la suflet.Nici aici nu va dau dreptate pt ca in sufletul nostru intra inca din perioada intrauterina (si da, eu chiar cred ca fatul are suflet dar asta este alta poveste) mama iar dupa, pai dupa intra in suflet o multitudine de persoane astfel incat in momentul in care murim avem sufletul plin si cu siguranta macar o persoana ne va plange disparitia.In fine...este doar parerea mea si aveti tot dreptul sa ma contraziceti dar mi-o sustin pana una alta.
Sufletul meu este acum in perioada de suferinta.Pe cat si-au dorit unii sa nu-l raneasca si sa nu dea in el, pe atat au facut-o si inca o mai fac.Indiferent cat ai trage tu de maneca un om si i-ai spune ca te raneste, ca iti face rau el o sa vina sa iti spuna ca de fapt tu iti faci singur rau pt ca totul depinde de tine si ca tu de fapt ai o problema nu faptele si actiunile lui.
Pai daca asa este...ia sa vedem: un barbat violeaza o femeie...iar ea sufera si o doare ...ea incearca totusi sa se ridice si isi da seama ca trebuie sa faca ceva...se duce la psiholog, vorbeste, i se dau tratamente si tot asa dar femeia aia va ramane pt toata viata cu o teama si cu niste sechele, indiferent de cata terapie ar face.Si aici sa intelegem ca tot vina ei este pt ca nu vrea sub nici o forma sa scape de aceasta trauma desi ea a reusit intr-un final sa traiasca o viata normala si bestia care i-a facut raul este de-a dreptul nevinovata.
Sa mai luam un exemplu.... pe o strada un copil se joaca, o masina il loveste si copilul moare....durere si suferinta pt parinti...cum trec parintii aia de suferinta aia?Cum trece mama aia de suferinta aia?Intr-un final daca este destul de puternica isi va reveni dar niciodata nu va uita copilul pe care l-a pierdut si mereu va exista durerea aia (chiar daca mai mica) si golul acela.
Sa mai luam inca un exemplu....doi oameni...se cunosc...se indragostesc..ajung sa se iubeasca...au parte de cele mai frumoase clipe impreuna si dintr-o data el/ea pune stop relatiei.Celalalt credea ca exista iubire,nu intelege de ce s-a terminat dar intelege ca dragoste cu forta nu se poate si incearca sa devina prieten cu fosta/fostul.Imaginati-va ca totusi este greu dar se gandeste ca celalalt i-a spus cat de mult inseamna in viata lui/ei si ca doreste din tot sufletul sa ii fie prieten.Uite ca se demonstreaza prin fapte ca de fapt si de drept nu vrea asta iar celalat sufera pt ca a incercat sa fie prieten/prietena daca nu iubit/iubita.Sa intelegem ca si aici suferinta vine tot din tine si nu din faptele si actiunile celui din jurul tau?
Ar fi de-a dreptul minunat daca am avea puterea sa ne controlam sufletul asa cum de multe ori ne putem controla mintea.Unii din noi o fac si mai presus de binele celor din jurul lor exista binele lor.As putea spune (si am si spus-o de cateva ori) bravo lor dar m-am razgandit.
Gandeste-te bine la ce faci cu sufletul altora pt ca intr-o buna zi, mai devreme sau mai tarziu tot ce faci se va intoarce impotriva ta.Da, unii nu cred asta si unii nu au regrete.Spun doar ca ei asa sunt si se culca pe urechea asta si bai, asta...daca ma iubesti sau ma placi ai sa o faci fix asa cum sunt.
Pai da, eu o sa o fac fix asa cum esti pt ca eu simt si deci te pot iubi.Daca nu as simti si daca as gandi la fel ca tine,mecanic nici nu m-as uita la tine pt ca te-as vedea cu ochii mintii exact asa cum esti.Multi dintre noi nu o facem....ne uitam la cei din jurul nostru prin prisma sufletului si mergem pe ideea ca daca sufletului meu i-a placut de sufletul tau atunci relatia noastra, indiferent de natura ei, va merge.
Iar aia cu gandeste-te bine ce faci cu sufletul altora nu e cine stie ce percept biblic ci pur si simplu reversul medaliei si o lege a universului in care traim.

Am avut ieri o discutie lunga cu un prieten care imi povestea ca vrea sa iasa din relatia in care este acum dar nu vrea sa faca persoana respectiva sa sufere ba din contra ar vrea daca s-ar putea sa ramana prieten cu ea.Am discutat noi pe tema asta vreo ora iar concluzia a fost ca tine la ea dar ca sunt doi oameni care nu mai au nimic in comun, ca suferinta este inevitabila si ca prieteni nu prea au cum sa ramana decat daca si ea vrea pt ca spunea el, ea stie mai bine ce poate si ce nu.
Stateam si ma gandeam dupa ce am terminat de vb cu el daca cu adevarat se poate sa ramai prieten cu un fost iubit/fosta iubita.Sunt mai multe aspecte si aici de luat in vedere.Daca relatia s-a terminat amiabil pt ca amandoi au vrut lucrul asta este ideal...la o adica, cine iti poate fi prieten mai bun decat un fost sau o fosta ca doar el/ea iti cunoaste cele mai intime aspecte ale tale?
Dar daca relatia s-a terminat doar pt ca unul a dorit lucrul acesta si celalalt nu si inca de-o parte exista dragoste si speranta ca inca nu s-a terminat?Atunci este mult mai greu dar cred ca depinde de dorinta fiecaruia.In tine poate exista dragostea inca dar stii foarte bine ca totul s-a terminat (aici conteaza capacitatea ta de a intelege si de a accepta) si te gandesti ca mai presus de iubit/iubita i-ai fost omului prieten/prietena si ca merita sa iei in considerare faptul ca omul acela iti poate fi un real spijin si un prieten de nadejde.
Dar din nou astea sunt gandurile mele si doar ale mele, parerile mele si doar ale mele.

Si totusi, am pornit de la cat de trista ma simt dar si gandurile de mai sus fac parte din mine si aduc cu ele o serie de sentimente.
"-Mananci bine?
-Nu prea....mi-e greata si ma doare stomacul mai mereu si nu pot manca.
-Trebuie sa incerci sa te alimentezi, sa mananci fructe si legume.Uite si tu ca e vremea fructelor.Deci, fa bine si viziteaza piata macar o data pe saptamana.
-Eeee, piata...imi placea acum ceva timp sa fac piata dar de cand stau singura m-am dezobisnuit si nu-mi mai arde.Stiu ca trebuie sa ma alimentez sanatos, imi spune si mama zilnic.Aaaa...si sa nu mai fumez.
-Orice obisnuita are si o dezobisnuinta si tot asa cat despre fumat...Desi sunt medic si ar trebui sa-ti spun sa te lasi nu iti recomand acum in starea in care esti.Redu-le daca poti.Ia spune-mi tu mie cum stai cu stresul?
-Care stres?Sau ce inseamna stres?Incerc sa intru pe un fagas normal, sa imi vad de copilul meu, de cariera mea si de mica afacere pe care vreau sa mi-o fac.
-Ai insomnii?Sentimente de tristete si de goliciune?Incetinirea reactilor si a miscarilor corporale?
-Pai...insomnie inseamna cand stai cu ochii pe pereti pana la 5 dimineata?Incetinirea miscarilor inseamna ce fac eu acum ca nu reusesc sa imi inchid blugii?Mai in gluma mai in serios si cat se poate de sincer, da, le am pe toate.
-Inseamna depresie, draga mea iar in cazul tau depresia este un lucru pe care nu ti-l permiti.Ce-o fi fost in mintea sotului tau de te-a lasat si a plecat, nu stiu.
-Nu mai ma intreba nimic din toate astea.Cred sincer ca pot sa imi revin.O sa fac un efort si o sa-mi revin ca doar nu oi fi singura persoana care sufera de depresie.
-Multe din femeile care vin la mine si au probleme sunt femei care sufera si care sunt pline de complexe si frustrari.In ciuda problemelor pe care mi-ai spus ca le ai, te vad un om care cat de cat stie ce vrea de la viata si care ascunde in el o putere foarte mare.Imi aduc aminte de tine cand ai venit cu cea mica in brate, sa te consult.Te-ai urcat pe masa si mi-ai spus clar si raspicat ca tu nu poti fi bolnava pt ca ai un copil de crescut.Si uite ca nu erai.Acum esti si inca ai un copil de crescut si o viata pe care sunt sigura ca vei incerca sa ti-o faci frumoasa.
-Uite ca uitasem ce ti-am spus atunci, la nici o luna dupa ce nascusem.Dar si atunci eram speriata ca de bombe.
-Dar eu nu am uitat pt ca mi s-a parut impresionant sa vad atata curaj intr-o pustoaica.Cum te vezi peste 3 ani?
-Incerci sa faci putina psihoterapie cu mine?
-Sunt ginecolog dar sunt si femeie si mama si mai stiu si eu cate ceva.Hai, tu raspunde acolo.
-Peste 3 ani mi se pare asa de mult dar ma vad cu Maria langa mine, asta clar.Mai ma vad lucrand, facand exact ceea ce-mi place si culmea, castigand si bani din asta si de ce nu, ma vad si avand o mica afacere a mea.Spun mica dar nu exclud si posibilitatea de a fi mare.Ma vad iesind din ceea ce sunt acum, ma vad foarte puternica si stapana pe mine si ma vad inconjurata de multi oameni.Dragi mie toti.Nu stiu cum imi vad viata sentimentala, desi stiu ce mi-ai spus legat de asta dar chiar cred ca ma agat prea tare si nu e cazul.O sa incerc sa imi ofer eu protectia de care atat am nevoie.
-Planurile tale mi se par foarte realizabile dar protectia de care ai tu nevoie nu ti-o poti oferi tu iar de lucrul acesta trebuie sa fi constienta.Este bine sa te axezi pe anumite lucruri dar nu incerca sa faci sa dispara cine esti tu cu adevarat."
Cam asta a fost discutia mea cu medicul meu, o discutie placuta care m-a facut sa-mi desenez eu in mintea mea urmatorii 3 ani.
Da, nu stiu ce va fi, cum va fi, habar nu am.Sunt lucruri care nu depind de mine dar exista si unele care depind si de alea voi incerca sa ma leg cat voi putea de bine.
Singura pe drumul asta incerc sa nu fiu pt ca am nevoie de oameni si mai ales acum dar o sa ma las inconjurata de oamenii care vor sa fie langa mine si nu de cei care o fac dintr-un fals altruism sau din "ca asa trebuie" iar eu la randul meu voi incerca sa le dau tot ce am mai bun si mai frumos in mine si voi incerca pe cat pot sa nu va dezamagesc si sa nu ma dezamagesc pe mine.
Suna a reclama ieftina asta cu dezamagitul dar am o prietena a caror cuvinte imi suna in minte, "m-ai dezamagit tare de tot" si stiu ca au fost momente in care nu doar pe ea am dezamagit-o iar dezamagirea ei era ca m-am dezamagit pe mine.

Mamaaaaaa, ce post lung am scris....daca ati reusit sa ajungeti aici inseamna ca va intereseaza cu adevarat tacanelile si miorlaiturile mele..nu de alta dar eu abia am avut rabdare sa recitesc tot ce am scris :)))

Lume, lume...here is our new family member !!!

Da.Deci...
Am vrut sa scriu un post din ala lung, kind of filozofico-deprimant despre starea minunata care m-a cuprins, despre tampenie si lasitatea oamenilor si despre egoismul lor crunt pe care il ascund in spatele aparentului altruism. As mai fi vrut sa scriu despre iubirea dintre oameni, despre curaj si despre ce inseamna sa te lupti cu tot al tau pana la epuizare dar sa stii ca macar o data in viata asta a ta ai luptat. As fi vrut sa scriu despre ce vreau sa fac mai departe in drumul acesta pe care l-am ales(dar veti afla pe parcurs, nu va impacientati) si despre cata furie se ascundea in mine in urma cu doar cateva ore.
Dar n-am sa scriu despre nimic din toate astea.
In schimb voi scrie despre ce mi-a adus mica mea escapada pana la magazinul de jos in cautare de tutun si inghetata ....
Si rezultatul este..........................acesta :


Oooooooooo, daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa !!!
Dar sa facem prezentarile...Ea este Jah Jah, pentru ca Da, asa am decis eu si cu fratele meu ca se va numi.Am vrut noi sa ii spunem Shanti, Bounty si chiar Angel dar pana la urma ne-am decis ca Jah Jah este un nume foarte potrivit pt ea.In cinstea si onoarea...ghiciti a cui? :)))
Era tare pricajita cand am gasit-o dar blanda de tot.Am spalat-o (in nestiinta mea) si na belea...s-au adunat toti puricii in capul ei.Si sa vezi lupta pe capul nostru cu puricii de pe ea dar si de pe noi.
Intr-un final, disperati am bagat-o intr-un cocktail minunat de otet si sampon (da, miroase a salata verde acum) si sa vedeti cum curgeau ei, domnii purici de pe micuta noastra pisicuta.
Si ca sa vedeti cat de curajoasa este sa va spun ca a suportat cu brio si o uscare cu foenul.
A inspectat bine de tot casa, a mancat iar acum sade linistita in pat.Nu stie biata ce o asteapta maine ca are programare la medic dar pana maine o lasam sa doarma in pace.
Cam atat cu stirile de ultima ora de aici de pe Calea Mosilor.Va doresc ...ce va doresc?
Ce imi doriti si voi mie si va pup....:)))

Que tengas un buen dia, moshito ! :)

si cand imi va fi dor de ploaie....

....imi va fi dor de astazi....

E tare frumos cand din lucrurile frumoase, ies lucruri si mai frumoase si intamplari nemaipomenite.
Imi imaginez ca am un caiet frumos in fata, cu pagini colorate, ca il deschid, rememorez tot ce s-a intamplat frumos si pe paginile lui, singure se astern cuvintele iar peste ani, cand il voi deschide in fata mea se vor derula cele mai frumoase si haioase filme.
Sunt ani si ani in care am crezut ca traiesc si ca stiu sa ma bucur.Si stiam.In lumea mea si-n felul meu de atunci, eu stiam sa ma bucur.
Astazi, cand privesc in urma si apoi in prezent, descopar ca de fapt nu am stiut nicicand cum este sa te simti cu adevarat bine.
Cu voi, lumea pare usoara si viata in sine devine un adevarat spectacol.Si daca la asta mai adaugi si un pic din forta magica a naturii, obtii cocktail-ul perfect.
Da, da, da...ca astazi.Parca lipsea ceva, parca mai era un ingredient de adaugat sau poate doua, pt ca pt mine au fost doua.Intai a venit vantul...oooo, da...vantul pe care eu una il iubesc atat de mult si apoi ploaia...ploaia asta binecuvantata.
Si daca pentru multi si poate si pt mine la inceput, gandurile s-au indreptat catre actele si telefoanele din genti si buzunare in cateva minute toate aceste ganduri au disparut.
Nu mai nici un gand.Era muzica, erau prieteni si era ploaie...multa ploaie...
Si a fost si balaceala prin baltoace..prin toate baltoacele intalnite si rochite si bluzite si blugii si tenisii uzi...dar cui ii pasa?Si rimelul si parul...s-au dus si alea...toate in ploaie...
Dar cel mai mult s-au dus gandurile...La primi stropi de ploaie pe rochita mea verde au aparut si primele ganduri...la urmatorii, au aparut altele si presupun eu ca atunci cand mama ploaie a vazut ca gandurile mele nu vor sa ma paraseasca s-a gandit sa toarne...eiii, daaaaaaa....atunci s-au dus toate...Brusc, nu mai era nimic si nimic nu mai conta.
Si m-am bucurat.Ca aia mici cand n-au nici o grija...
Si a fost frumos.Frumos de tot si n-as schimba nimic din ce a fost si poate nici din ce va sa fie...si daca gandurile or sa ma ia din nou o sa bat la usa ploii si o voi ruga sa toarne stropi mari peste mine...sa se duca toate, sa ma spele.Iar de va fi sa fiti si voi cu mine...si mai bine...Na, sa va spele si pe voi !

You see...the world is turning on and some things are just the way they are,just the way they are....

"I take the best words that come to my mind, the nicest melody that i can find".... sa va spun ca va iubesc si ca va multumesc.

Am avut un moment de bine si nu l-am gonit.L-am pastrat si am pastrat bucuria si fericirea lui, langa sufletul meu si-a fost poate cel mai bun medicament pe care l-am primit in ultima vreme.

Un blog cu sperante mari !

Andrei este un copil talentat, elev la Liceul de Arta din Ploiesti in clasa a 3 a. Studiaza pianul si este un copil ca toti copii.
A fost diagnosticat cu Osteosarcom telangiectatic.
Acesta este blogul lui http://andreidumitrescu.blogspot.com/.

Va rog sa-l ajutati !