o ardem hardcore

...dar uneori si classy.imi place.am senzatia ca nu fuge viata pe langa mine.
one day hardcore, one day classy.
ieri am fost classy.pe ninsoarea aia mare pe mine m-a apucat cheful de iesit cu palarie.zau, ca nici nu zbura de pe capul meu !
azi am fost hardcore. intai am fost intrebata daca imi place sa fug sau sa f*t, dupa m-am simtit un pic mafioata si intr-un final in mood de cha cha flex.( dupa cum a grait un mare contemporan)
cat despre raspunsul la intrebare, zau ca nici nu stiu ce sa aleg !
inca incerc sa-mi definesc personalitatea.am observat eu ca mai am multe de invatat. de la astia mai batrani ca mine in special.
oamenii au experienta.stiu in egala masura cum sa-i enerveze si sa-i impace pe aia mai mici, te invata numai de bine si stiu sa te puna la respect dintr-o singura vorba.
sezi bland, aici la mine in poala sa-ti impartasesc din amintirile vietii mele.
cam asa ar fi inceputul.
aberez.
iar acum in loc sa ma duc la culcare, stau si tai filmulete cu umbrelele si mi s-a facut si foame.ia hai, mars la culcare !

verde

daca ar fi sa fie ora 8.30 dimineata...sa deschid ochii si sa simt soarele batandu-mi in fata....sa mai ma cufund 5 minute in patura, sa strang perna in brate si sa-mi recapitulez visul de noapte...
daca ar fi sa simt mirosul de cafea, m-as da jos usor din pat, mi-as trage manecile de la pijamaua cu albinute, as deschide larg fereastra si-as zambi tamp la strada...
mi-as turna cafeaua in cana verde, as sta pe balcon intinsa la soare, ascultand zgomotul strazii combinat cu cel al salcamilor...
as lua doua guri de cafea care m-ar frige pe varful limbii, as rontai din painea prajita, as forma un numar de telefon si-as zice neata...
apoi, as mai sta asa...privind...fara sens sau forma, fara intrebari prea multe...dar as stii....
si daca ar fi sa fie soare, mi-as scoate palaria cea verde si rochita alba...mi-as impleti parul si mi-as lua bratarile rosii...
as face cunoastinta cu toti copacii si cu toata lumea si le-as zambi...
m-as opri intr-un parc, as sta putin acolo pana cand tu mi-ai spune cat de frumoasa sunt....
da, asa as face...daca ar fi cald....

daca ar veni acum si si-ar trece mana prin parul meu, ar ingheta.
atat de rece e parul...
si daca ar veni sa-si plimbe mainile prin jurul meu
cum s-ar roti...
capul....
dar daca si-ar sprijini mainile de umerii mei.......
umarul meu stang ar fi tras spre mana lui stanga
iar umarul drept spre cea dreapta
ar fi atat de echilibrat totul si parca foaia asta galbena nu s-ar uita la mine atat de fix...
fix...
si nu mai e muzica...acum...
prea multa liniste creeaza un mare hau...
good deeds are rememberd in the hearts of men

se plimba gandurile prin cap

in minte a ramas doar un miros usor de parfum.combinatia ideala.
ii stia fiecare grimasa, fiecare privire si incerca rand dupa rand sa le nege pe toate.incercase sa isi nege si existenta la un moment dat dar nu ii reusise.
iesise din nebuloasa si isi accepta momentele,trairile si uneori tanjea dupa suferinta.
ciudat sa tanjesti dupa suferinta.parca ar fi vrut sa isi spele toate pacatele facute si nefacute, doar suferind putin.
isi pastrase trairile pentru ea.nu avea sens sau rost sa rascoleasca ceea ce demult era ingropat.
tacea si se bucura de tacerea ei.zambea.mult.
oamenii incercau sa ii vanda diverse : starea de libertate aparenta, vorbe goale, afectiune, pasiune, trandafiri rosii.
ea cumpara putin din toate si le facea uitate printr-un colt.sa nu zica lumea ca a iesit cu mana goala din magazin !
stia ce era bine pentru sufletul ei, posibilul si imposibilul si in scurt timp reusi sa faca o punte intre cele doua.
negase mult dar in sfarsit accepta.ceea ce nu putea schimba.era atat de simplu !
cand se pierdea pe ea, se regasea in simplitatea unei priviri.

si visa...mult....

undeva pe la orele acestea, ii place sa vina.sa paseasca incet, pe covorul moale, spre fotoliu.priveste incet peretele si se aseaza.
da de cateva ori din cap, parca usor obosit si sta.ii place acolo, cu orele, gandind departe.
din cand in cand isi arunca cate o privire spre usa, parca asteptand sa intre cineva.
isi stie durerile, fericirile, pasiunile, amintirile.isi strange tigarea intre degete, usor.
o trece dintr-o mana in cealalta si intr-un final o aprinde.
trage din ea ca si cand ar fi prima si ultima tigare pe care ar fuma-o.inceptul si sfarsitul.
nu stie ce ii rezerva acum si a uitat ce i-a rezervat ieri.nu regreta.doar sunete. nici un cuvant nu ii trece prin minte.
doar sunete, o sumedenie.si un oras.departe, undeva.

...si se pierde in vise pentru ca apoi dimineata sa o gaseasca la fel.doar parfumul ramane acelasi.

" - Bine ai venit! Ti-e foame?
- Da, dar numai dacă stai cu mine.
- Mai povestim de noi?
- Aşa vroiam şi eu... m-am gândit la cererea ta în căsătorie şi aş vrea să încercăm.
- Ai vrea să încerci căsătoria?!

Căsătoreşte-mi-te în faţa munţilor cu un buchet de flori de câmp în mână, să-mi cânte trei chitări în spatele rochiei mele albe de in, să stea prietenii noştri martori pe bolovani bătrâni şi pe trunchiuri de brad doborâte de ploi, îmbrăcati în blugi, râzând, iar tu şi cu mine să ne promitem nimicuri eterne.
Apoi să desfacem caserolele festinului, să închidem ziua şi să aprindem stelele şi focul, iar dimineaţa să ne găsească în continuare împreună.
Şi peste o vreme să ne luam un pisoi.
Iar daca nu ne va fi bine, să pastrez eu pisoiul şi tu biletul de la loz în plic, si să ne rămânem doi vechi prieteni aproape divorţaţi. Altfel, să ne colorăm casa şi să mergem în concedii la casa de la ţară a părinţilor tăi, printre caişi şi lilieci albi."

[.................]

Am refuzat cu desavarsire ca la sfarsitul anului ce a trecut precum si la inceputul anului care a venit, sa-mi insir pe o hartie vrutele si nevrutele, facutele si nefacutele.
Anul asta nu ! Anul asta ma revolt si nu-mi mai promit nimic. Ce va veni, va veni. Incet sau repede, furios sau calm.
Am aceleasi dorinte pe care le aveam si anul trecut.Inima doar ce si-a mai schimbat traiectoria.In rest, totul ramane la fel.
Am aceleasi amintiri pe care le aveam si anul trecut.De aer curat, de veselie, de dragoste, de masuratori ale distantelor dintre paturi, de oameni care dorm avand capul in jos, de sunet de chitara, de ras de copil, de valurile marii.
Dar am si altele noi care cu siguranta vor veni, pe care le vom creea.
Am vrut in multe seri, pitita in orasul meu , ascunsa in patul meu si cu zapada care cadea peste copacii din fata ferestrei mele, sa imi astern gandurile.
Dar n-am facut-o. Toate mergeau spre acelasi loc, indepartat in care candva eram mica, in care candva cunoasteam ochi mari si curiosi, in care viata de "om mare" era formata doar din pantofi cu toc si palarii.
Asa gandesc fetitele cand sunt mici.
Toate gandurile mele fugeau spre miros de liliac si tei, catre strazi inguste si multe, catre capsuni si peri inalti.
Apoi, gandurile mergeau catre Maria. Ea nu are nici miros de liliac, nici peri inalti si nici strazi inguste. Pentru ea putinul este mult.Pentru ea oamenii sunt si nu sunt si invata sa se bucure cu ceea ce " oamenii mari " ii ofera.
Asemeni ei, incerc sa invat sa ma bucur de ceea ce "oamenii mari" imi ofera si sa ma bucur.
Imi doresc sa cred ca pot, ca stiu si daca nu nu stiu, ca voi invata.Ca voi avea destula intelepciune si ca undeva, candva, cineva va fi acolo pentru mine dar si pentru ea. Pentru mine sa-mi reaminteasca de mirosul de liliac iar pentru ea sa o invete.