[.................]

Am refuzat cu desavarsire ca la sfarsitul anului ce a trecut precum si la inceputul anului care a venit, sa-mi insir pe o hartie vrutele si nevrutele, facutele si nefacutele.
Anul asta nu ! Anul asta ma revolt si nu-mi mai promit nimic. Ce va veni, va veni. Incet sau repede, furios sau calm.
Am aceleasi dorinte pe care le aveam si anul trecut.Inima doar ce si-a mai schimbat traiectoria.In rest, totul ramane la fel.
Am aceleasi amintiri pe care le aveam si anul trecut.De aer curat, de veselie, de dragoste, de masuratori ale distantelor dintre paturi, de oameni care dorm avand capul in jos, de sunet de chitara, de ras de copil, de valurile marii.
Dar am si altele noi care cu siguranta vor veni, pe care le vom creea.
Am vrut in multe seri, pitita in orasul meu , ascunsa in patul meu si cu zapada care cadea peste copacii din fata ferestrei mele, sa imi astern gandurile.
Dar n-am facut-o. Toate mergeau spre acelasi loc, indepartat in care candva eram mica, in care candva cunoasteam ochi mari si curiosi, in care viata de "om mare" era formata doar din pantofi cu toc si palarii.
Asa gandesc fetitele cand sunt mici.
Toate gandurile mele fugeau spre miros de liliac si tei, catre strazi inguste si multe, catre capsuni si peri inalti.
Apoi, gandurile mergeau catre Maria. Ea nu are nici miros de liliac, nici peri inalti si nici strazi inguste. Pentru ea putinul este mult.Pentru ea oamenii sunt si nu sunt si invata sa se bucure cu ceea ce " oamenii mari " ii ofera.
Asemeni ei, incerc sa invat sa ma bucur de ceea ce "oamenii mari" imi ofera si sa ma bucur.
Imi doresc sa cred ca pot, ca stiu si daca nu nu stiu, ca voi invata.Ca voi avea destula intelepciune si ca undeva, candva, cineva va fi acolo pentru mine dar si pentru ea. Pentru mine sa-mi reaminteasca de mirosul de liliac iar pentru ea sa o invete.