Din ganduri de departe

Imi torn dimineata visele in cana plina de cafea. Adaug zahar, amestec bine si iau inghititura cu inghititura. Visele mele ajung inapoi in mine.
Ziua merge mai departe cu obisnuinta care intervine in orice colt al lumii te-ai afla. Nu o poti opri desi din cand in cand incerci adaugand cate un putin de altceva.
Gandurile zboara si sufletul tanjeste dupa acasa dar, asemenea unui catel care se scutura dupa ce a mers prin ploaie, te scuturi si tu.
Observi lumea de la departare. Parca asteptai altceva, nu? Parca totusi credeai in importanta si in valoarea ta in vietile oamenilor apropiati tie.
Ciudata senzatia de a nu mai simti nici macar dezamagire. Tristetea deja este experimentata,incerci sa o faci uitata.
Totul se intampla asa repede inca abia poti procesa.
Fiecare isi duce zilele cum poate mai bine. Cum ii este mai bine sau incercand sa ii fie bine. Unii se ascund in spatele programului incarcat, al peretilor candva albi, altii in uitare.
Ne angrenam zilnic in zeci de lucruri, uitam oamenii care pana nu demult erau prin jurul nostru si mergem mai departe.
Negam ca poate candva, undeva am sadit tristete si am cauzat durere si preferam sa inchidem ochii.
Uitam rugamintile, dorintele si ne gandim ca totul merge spre uitare, mai devreme sau mai tarziu.
E mai bine mai multa superficialitate decat putina profunzime.
Si uite asa trec zilele...
Si lunile...
Si anii...


Am uitat sa fiu emo. Am uitat de zilele in care radeam pana la lacrimi, de apa care susura printre pietre, de zmei sensibli, de familia de animale cu indeletniciri moderne, de sporturi extreme, de tolanit la gramada pe o bucata de pat, de mancaruri inventate si de usi vopsite.
Imi spun in fiecare zi ca nu s-au intamplat niciodata pentru ca in sufletul meu stiu ca oamenii care stiu sa traiasca asa sunt oameni care pretuiesc oamenii si care stiu sa-i pastreze intr-un fel sau altul langa ei.

And when the rain begins to fall...

Am lasat putin evenimentele politice de acasa. E ciudat cum urmaresti posturile si ziarele de acasa atunci cand esti departe. Sa nu cumva sa pierzi ceva, sa se intample ceva si tu sa nu stii. Totusi, de cateva zile am lasat-o mai moale si am incercat sa iau pulsul locurilor noi pe care le vad.
M-a impresionat Miami Seaquarium pt animalele pe care le au si anume delfinii si balena uriasa care ne-a stropit pe toti cand si-a facut numarul de acrobatie. Mi-a placut pt ca in afara de faptul ca poti vedea o sumedenie de animale marine, poti si invata multe despre ele. La tot pasul exista monitoare mari, cu poze si butoane unde poti citi tot felul de informatii dupa care iti poti testa cunostintele apasand pe butoanele aferente monitoarelor. Nice, nu?
Am fost si in Miami. De data asta pe timp de zi. Mi-au placut terasele multe si cochete asezate cu fata la ocean si la barcutele/vapoarele care pluteau linistite in port. Muzica de toate felurile dar mai ales latino,romani pe care i-am intalnit, bauturi dulci asezonate cu tot felul de fructe, oameni dansand salsa. Ooo, da!!! Asta mi-a placut tare si imi fugeau si mie picioarele pe ritmul ala.
Sambata si duminica a fost zi de copii. Petrecere pt copii si vizita la copii. Case mari pline de jucarii,cules de nuci de cocos din copaci, gratar mare de tot, copii gatind prajiturele in cuptoare special construite pt ei, copii tipand din toate puterile, broscute care se plimba linistite prin curte, porumb fiert dulce ca garnitura la gratar. Obiceiuri noi.
Ma obisnuiesc greu. Aici salata se taie mare. Acasa, o tai mica. Aici gratarul se face cu sosuri multe. Acasa, punem condimente. Aici, gratarul este electric. Acasa, ne place sa adunam vreascuri multe. E mai fun! Aici, casele sunt inconjurate de multa verdeata. Acasa, din pacate de multe alte constructii. Aici, lumea este relaxata, femeile de 50 de ani arata ca cele de 30 fara nici un pic de lifting. Acasa, femeile noastre sunt obosite.
Aici, weekendurile sunt pline de parcuri de distractii, de tolanit pe plaja, de mancat in oras. Acasa, nu prea.
De cateva zile a venit toamna si aici. Parca mi-a fost ascultata rugamintea si a inceput sa curga putina racoare. Aseara am simt nevoia de jacheta pe mine si ce bine a fost! Oricum, se pare ca nu va dura mult racoare si ca de maine este iar cald. Dar acum ma bucur de putin vant printre palmieri.
Cu toate astea, mi-e dor de casa mea, de oamenii mei, de mama mea, de catelul meu si de casa mea in renovare. Pt ca acasa este unde ti-e sufletul !

Un ceas 10. Altul 3. Pat mare, asternuturi albastre, lampa cu telecomanda, reclamele de la tv in fundal, eu insomniaca. As fuma o tigare, m-as da cu putina crema unde m-a ciupit cine stie ce ganganie, mi-as suna prietena. Nu fac nimic. Mi s-a facut si foame. Azi am vazut zebre. Miezul noptii ma face incoerenta. Si lei. Si antilope. Inchid lumina. Manual. Suntem doar eu si ecranul telefonului. Si cuvinte. As manca turta dulce. Noapte buna. Sau buna dimineata. ( oare si acasa luna se vede la fel? vedem ac luna? hmm)

Iar nu facem nimic...

Am fost ieri sa mananc intr-un loc numit duffy's. Toate bune si frumoase pana aici si pana in momentul in care am vrut sa imi comand ceva de baut. Alcool mai exact. Mi s-a cerut un id asa ca mandra mi-am scos buletinul de romania si l-am aratat. A fost studiat pe toate partile si inapoiat mie cu raspunsul ca este nul. Say what??? Cum sa fie nul??? Este buletinul meu!!! Nu, legea Floridei spune ca tre sa ai un id de-al lor sau pasaportul. Logic, ca nu aveam pasaportul cu mine. De inteles, pot intelege legile lor si fricile pt ca au de ce sa se teama dar eram cu un copil dupa mine si clar nu arat sub 21 de ani. Imi place la nebunie cand oamenii nu gandesc. Eu una asa am luat-o, ca pe o dovada de prostie. E ok sa urmezi legea dar uita-te si mai si gandeste. E asa greu sa iti pui mintea in functiune? Trec zilele si ma conving ca oamenii astia sunt o natie de roboti programati doar pe anumite lucruri. Ma uit in magazine si ma crucesc. Au oua gata fierte si curatate. Cat de lenes sa fi? Au drive in la atm-uri ca sa nu iti misti curul din masina. Sute de semipreparate, sute de sosuri,detergenti, produse de panificatie. Cam cati ani iti ia sa le incerci pe toate? In asta sta evolutia unui popor? Da, au si o ordine pe care noi nu o avem, un calm oferit de un sistem bine pus la punct de niste oameni care sigur nu sunt americani dar au fost cumparati de americani. O natiune oportunista. Nu zic ca e mai bine la noi. Avem la bube si noi de ma mir ca nu am intrat inca in carantina. Ma uit pe net la stiri, zilnic si imi vine sa urlu. Facem si noi o revolutie noua? Ne ridicam si noi impotriva astora care isi bat joc de viitorul nostru si de al copiilor nostri? Sau tot speram ca urmatorul presedinte o sa faca rahatul praf??? Nu o sa faca nimic. Zero barat!!! As lua politicienii si i-as pune sa mature strazile, sa stea in parcari, in santiere, in spitale. Toti la munca de jos incepand cu donsoara Basescu dar fara mapa data de Mona. Cum e posibil ca o tara intreaga sa stea pasiva? Ce daca facem greva? Ce vom obtine din asta? Suntem datori cam 3000 de euro pe cap de locuitor uniunii europene. Va convine? Dar e ok , nu? Doar avem inca o paine pe masa si altii inca pot fura de mama focului. Atata timp cat astea se pot face, ce ne pasa?