Viata mea uneori o traieste alta.Sunt mai mereu
absenta.Uneori,altcineva zambeste,altcineva merge la birou.
Eu sar gardul in parc si din cand in cand intr-o cafenea sau duminica
seara la un film.
Iar cealalta intre timp imi scrie scrisorile,raspunde la telefoane ba
chiar iubeste din cand in cand,ba calm,ba salbatic.
In tot timpul asta ochii mei isi schimba culoarea,apune soarele,vine
noaptea si ma intalnesc cu cealalta.
Ea rade,eu zambesc,ne strangem de mana politicos si plecam fiecare in
universul ei vanzandu-ne pentru o alta zi.
Oare ce inseamna pornirile cele mai salbatice si dorinta atat de
puternica?
Poate exista o dorinta mai mare decat aceea de a trai si de a fi liber?
Am nevoie sa simt,sa ma atraga legea aia a atractiei universale unde F=G*m1*m2/r2 dar nu stiu cine determina aia.
Exista un camp energetic....sau de alta natura, este el denumit gravitational fiindca asa s-a constatat empiric sau numai fiindca noi, ca fiinte umane nu cunoastem absolut nimc fundamental ci numai facem niste presupuneri si traim intr-o fantasmagorica piesa de teatru condusa de rezultatul unei functii aplicata de fiecare om asupra inputurilor din exteriorul sufletului sau...si care ii creeaza un spatiu in care el percepe viata aia prin niste parametrii care se modifica...asa cum si functia se modifica....in functie de rezultatul anterior....ca la sirurile din matematica...care depind de valorile anterioare...asa si noi....ne modificam aceasta functie care depinde de multi parametrii de moment alaturi de cei anteriori. Ce poti sa faci? Sa le dai o pondere mai mica la toti si una mai mare numai la parametri de valoare? Care sunt parametri aia de valoare?
Exemplu fizic?
Sa spunem ca eu te vad...deja stiu ce as vrea de la tine. Daca as vrea. Dar teatrul vietii te forteaza sa participi conform comportamentului social....
Incep intrebarile...inconsitiente cele mai multe....care stabilesc parametri acelei functii care iti va da rezultatul de moment...
Adica...
Ce imi spune asta, imi place, sunt disponibila, i-ar place, ar vrea, e disponibil, se poate, sunt singura, e singur, am obligatii, are obligatii, ce imi doresc, ce isi doreste, ma vrea, il vreau, cum arata, are bani, ce imi poate oferi, cum il fac sa imi ofere, cat timp o sa ma vrea, o sa ma mai vrea, cum ma simt acum, sunt dornica, e dornic, ce pot sa invat de la ea, ce poate sa ma invete, mi-e foame, sete, frig sau cald, ce o zica lumea sau familia, prietenii mei sau ea, la fel pentru el......plus un milion de alti parametri aplicati cu diverse ponderi in aceasta functie vor determina un raspuns...psihic sau fizic. Acest raspuns e foarte dependent de paradigma ta....adica de principiile, de educatia si dorintele tale umane si sociale. Le inteleg si nu le aprob. As vrea altceva. Sa depinda numai de legea de atractie. Cum se masoara atractia dintre doua fiinta umane. De ce nu se cuantizeaza. Cand se resping ele. De ce se resping dupa un timp impreuna. De ce sunt atrase de altele dupa aceea. Mai e si altceva. Cine determina atunci k ala? Ce inseamna atunci masa? ...Si altele...

Prietenei mele....

„Cunosti o femeie, o vezi, o auzi, constatand o serie de calitati si defecte, distrat si in treacat, sau atent si cu dinadins, te deprinzi sa ramai „tu” in prezenta ei, adica spectator mai mult sau mai putin atras de spectacolul feminitatii ei, o critici mintal, o apreciezi uneori si o accepti treptat, afland cum e frumoasa, cum e desteapta sau cum e mediocra, avand surprize agreabile si dezamagiri suparatoare, pana cand intr-o zi, simti ca mai presus de aprecierea ta, femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care-l stii numai tu. Bataia de inima pe care ti-o da acest secret te face sa respiri adanc propriul tau suflet in care au aparut arome mai misterioase decat cele aduse de sevele pamantului. Intinzi bratele spre primavara lor. Iubesti. Si femeia de mult cunoscuta iti pare noua, din clipa in care ai intalnit-o. Te miri ca n-ai vazut de atunci ceea ce abia acum descoperi intr-o evidenta edenica. E o mirare intensa ca geniul, oricat ar fi de plat ceea ce ii urmeaza. Secunda acestei mirari hraneste cu luciferi pe poeti si cu cea mai virulenta toxina pe oamenii obisnuiti.”

Am intarziat astazi la munca dar lucrul acesta este pe cat se poate de normal pt mine...
Da,stiu,am o mare problema cu trezitul dimineata.As mai sta in pat la caldurica si cred ca daca ar mai si fi cineva langa mine cu siguranta as zabovi si mai mult.
M-am imbracat repede,repede si am pornit la drum.Aglomeratie,oameni agitati,nervosi s nefericiti multi dintre ei.
Mi-am lasat capul pe spate si fara sa vreau gandurile veneau gramada...ce voi face?cand?in ce fel?sa ma lupt?cum?oare voi castiga?
Desi ma simt ca un soldatel fara general,pe un camp de batalie intr-un fel sau altul trebuie sa castig.Cine a zis ca numai ghidat de oameni mari poti invinge?
Pana la urma,intr-o buna zi trebuia sa cresc si eu.Nu ma pot ascunde o vesnicie.
Am o prietena.O iubesc mult,semanam doar ca ea este ceva mai verticala decat mine.Eu inca sunt la stadiu de ..hai sa fim boemi,romatici si colorati.
Cand imi vorbeste parca vorbeste vocea aia ascunsa din mine care inca nu a avut curaj sa iasa la suprafata si sa urle.
De ce mi-e frica?De mine.O sa-mi mai fie frica?Incerc sa nu.
M-am asezat pe o bancuta de dimineata.Batea un vant tomnatic si cu el s-au scuturat si cateva frunze.Le-am simtit cum mi-au atins fata.Parca era mangaierea celui iubit..si m-am simtit bine..brusc,m-am simtit bine.

Despre valori....

M-am intalnit mai demult cu un prieten.Un domn tare drag mie si sufletului meu .Un domn caruia ar trebui sa-i multumesc zilnic ca m-a "calit"si nu m-a lasat sa cad.Un domn care nu stie ce impact a avut asupra vietii mele si asupra tuturor crezurilor mele si dorintelor mele.Un domn dragut tare de tot si cu o privire blanda si tare trista.El este poate mai nefericit decat mine desi niciodata nu o spune.El este,poate ca si mine prins intre oameni,lumi si dorinte.
Din toata discutia mea cu el am realizat cate pierdem in viata..cum trenurile vin,se opresc 5 min si apoi pleaca pt a nu se mai intoarce.Si daca vreodata totusi se intorc,se intorc obosite si pline de regrete.
Am stat ceva timp de vb cu el atunci..apoi l-am lasat asa cum l-am gasit...poate un pic mai vesel,poate un pic mai trist...
Care este granita dintre iubire si reguli?Depinde iubirea de niste reguli impuse de societate?De unde incepem si unde ne oprim?
De mici ni se spune ca trebuie sa fim asa...si pe dincolo,ca trebuie sa respectam anumite principii si valori.De acord!Exista valori,exista principii.Fara ele nu ar exista ordine in univers.
Dar...ce faci atunci cand esti pus sa alegi intre a-ti asculta inima care nu se ghideaza dupa reguli si a-ti asculta ratiunea?
Afirmatii de genul:nu e bine asa,nu e corect,nu e drept sau nu pot fi imoral,afirmatii mereu prezente in mintea noastra.Imoral in ochii cui?
Dragostea nu are moralitate,nu are timp,nu are loc si nu isi anunta venirea.Se intampla,pur si simplu.
Ce alegi intre a-ti asculta principiile si a-ti pastra in aparenta constiinta curata si a iubi cu toata fiinta ta?

Tears from the moon....

Ne pierdem zilnic in detalii.Ne scufundam existenta in lucruri minore si uitam ce este important si ne doare.
Ce inseamna demult pentru tine?Daca ai masura lacrimile varsate cati ani ar avea ele?Sau zambetele?Sau dezamagirile?
Imi numar bratarile de la mana.13.Numar cu ghinion.Mintea mea se incetoseaza din ce in ce mai mult.Ma cufund in 13 si incerc sa-l transform in numar norocos.Oare pot?
13 zile,13 nopti,13 clipe,13 bratari...
Il iei pe 1 si il aduni cu 3 si da 4.Il iei pe 4 si il imparti la 2 si da 2...Na,ca mai stiu si matematica...Deci 13 nu e asa cu ghinion daca stai sa-l observi mai bine.13 inseamna 2.
Doi si amandoi...doi pe un balansoar,doi de mana,doi...
Ne cladim viata in jurul unui doi,e doi-ul nostru si fara el/ea te simti incomplet.
De ce nu este suficient unu?De ce nu ne suntem noi,noua suficienti?
Am descoperit ceva azi...in fiecare dimineata ma trezesc obosita dar imi revin repede,ma imbrac la fel de repede si tot la fel de repede imi pun castile in urechi si plec.Nu mai vad oamenii ingandurati sau strazile aglomerate.Sunt eu si muzica mea si ajung la munca cu o pofta nebuna de cafea.Ziua decurge in felul ei...dar cand vine seara eu iau locul oamenilor ingandurati, strazile imi par sufocante iar aerul este greoi.Stiu ca ma indrept spre casa...unde nu gasesc decat ce am lasat de dimineata...si uit ca muzica imi canta in urechi...
Maine o sa beau ceai.

Mi-am amintit de o "zicere" de-a lui Pitis:"fumatul ucide lent.dar cine se grabeste?"
Si chiar asa...cine?
Am fost la o nunta aseara.In ultima vreme am tot avut parte de evenimente de acest gen si fara sa vreau stau si ma gandesc daca oamenii cu adevarat se casatoresc din dragoste sau din banala obisnuinta.
prietenii mei de ieri din dragoste au facut-o.Se vedea fericirea pe fata lor,ca si cand lumea intreaga ar fi fost a lor si doar pentru ei.
Stand acolo,in biserica mi-am dat seama ca nu m-am mai rugat demult.Parca mi-e frica sa ma rog,parca mi-e rusine sa cer ceva.
Am inca multe intrebari si prea putine raspunsuri, am oameni pe care i-as dori langa mine pt ca imi sunt dragi, vise simple dar greu de indeplinit tocmai pt ca sunt simple...