"Parcati,doamna?"

Pe nici un cadran nu ai sa intalnesti indicatoare pentru viata.Te ghidezi dupa intuitie,sentimente,ratiune si astepti sa vezi rezultatele.
Bune sau rele,nu intarzie sa apara.Te multumesti daca sunt bune si te revolti daca sunt rele.Dai vina,tipi,te agiti dar impotriva cui te revolti de fapt?Doar impotriva ta si a firii tale.Apoi,dupa o cearta serioasa cu tine insuti te calmezi si incerci sa gasesti un mic loc de parcare si pentru tine si sufletul tau.
Il cauti cu grija si atentie.Sa nu fie nici foarte mic dar nici foarte mare,sa fie pozitonat intre ce iti doresti tu mai mult si nimeni sa nu poata sa-ti "zgarie" pretioasa comoara.

Hai sa ne fie clar !!!

Hai sa ne fie clar:cine stabileste prioritatile?Cine le ofera statutul de prioritate si cine decide ce este sau nu important?
Da,stiu,noi.Noi decidem ce este sau nu important dupa valorile alea si dupa principiile alea pe care le avem noi implementate bine de tot.
Dar cum iti stabilesti prioritatile in viata?Cum poti alege intre a fi mama si a-ti construi un viitor tocmai pentru binele copilului tau?
Cum alegi intre scoala si munca care iti permite sa mananci sau sa iti cumperi cine stie ce bluzita/rochita draguta vazuta in nu stiu ce vitrina bine lustruita?
Cum alegi intre a te lupta cu inima ta si a lasa totul sa curga si sa traiesti clipa?Oooo,da,aceea clipa,sublima si dulce.
Cum alegi intre a te opri putintel din drumul tau si a-ti vindeca inima si a alerga pana la istovirea trupului si sufletului dar cu gandul ca ai incercat?
Care este limita unui om si cate poate duce?
Cand ne oprim si cand pornim din nou la drum?
Cand visam si cand ne trezim la realitate?
Cum stii care este alegerea corecta?
Cand sa-ti asculti inima si cand mintea?

Da-te ploaie mai incolo ca ti s-a terminat detergentul pentru spalarea pacatelor.
Am stat deja pe program din ala maxim de spalare iar cuva era plina de detergent si chestie din aia de scos petele din categoria 3 in 1.Scoate tot.Chiar si petele pe care nu le vezi,chiar si mintile.
Aduna-te, ce naiba.E luni.Luni ploiasa.Vreme de stat in casa,numarat banii sau facut copii.Rilliii?Ei, bani de numar nu am iar la capitolul copii sunt in stand by.
A mai trecut o noapte,a mai trecut o zi,mai trece o noapte si inca o zi.Te ridici din pat ca o umbra,iti reiei activitatile cotidiene,dai buna ziua zambind,asculti o muzica in casti,socializezi cu oamenii,te mai si enervezi pe alocuri,cauti pretexte,iti amintesti si zambesti tamp si te bucuri ca numai tu iti stii motivul zambetului.

Mi-am amintit de printesa mea pe care am parasit-o intr-un coltisor si pare-mi-se mie ca e cam trista.La urma urmei cine nu ar fi daca ar fi parasit?
Dar uite,suflu putin aer cald peste ea si revine la viata,zambitoare si gata de alte si alte aventuri.
Are ganduri printesa asta.Multe si care mai de care mai nastrusnice.Multe si care mai de care mai intense.
Printesa asta face shopping.Serios ca face.Se duce si se plimba,incearca sa-si scoata gandurile alea din capsorul ei mititel si reuseste doar cand scoate cardul si plateste o rochie,o bluza sau vreo pereche de blugi.
Dar sa nu va imaginati ca ii trece asa...doar pt ca a facut noi achizitii...gandurile "alea" sunt inlocuite de "altele" din gama "doamne, mi se goleste cardulllllllll !!!"
Si uite asa,printesa noastra pleaca de la magazin...cu 2 -3 ganduri din "alea" in minus,cu 2-3 ganduri din "alelalte" in plus(balanta e ok,zic eu),cu muzica tare de tot,cantand si zambind.Doar pana acasa.Acasa redevine serioasa.Fata de casa,cuminte si la locul ei ce naiba.Dar si-a facut mica si nevinovata escapada.Cine stie cand este urmatoarea?

In alta ordine de idei...ma mut..imi schimb jobul...starea...sentimentele...ratiunile...trairile...zambetele...stilul de a gati...culoarea de pe pereti...
Va povestesc maine.Sau mai tarziu.Sau..sau...oricum va povestesc eu,stati linistiti.

Cand suntem mici ni se implementeza niste valori si reguli:trebuie sa mergem la scoala,sa avem note bune,sa fim respectuosi,sa nu trantim usile,sa mancam frumos,sa vorbim frumos.Pe masura ce crestem regulile merg mai departe:sa nu aduci un barbat din prima seara acasa,sa nu te culci cu un barbat decat in noaptea nuntii,sa nu suni un barbat de mai mult de x ori pe zi,sa faci aia..si ailalta si cealalta si daca cumva nu respecti vreuna dintre aceste minunate reguli esti de-a dreptul ostracizat.
Ei uite ca nu vreau.N-am fost nici eleva de 10 de sus pana jos,am mai mancat si cu mana pt ca e fun,la naiba.Mi-au mai scapat si cateva injuraturi si m-am culcat si cu un barbat de la prima intalnire. Crestem dupa standarde impuse dar nici noi nu stim de cine.
Ieri nu am vrut.Azi nu si nici maine.Nu ascult decat de mine.Bune sau rele,alegerile sunt ale mele si doar ale mele.Nu decide nimeni pentru mine.Doar eu.Ma renegati?

Am avut o intalnire foarte ciudata astazi.Un domn,trecut zice el prin multe a incercat(de fapt era foarte sigur pe ce spunea)sa-mi spuna cam cum va fi viitorul meu,cum sunt eu ca om si cum voi deveni.
Viitorul meu pare creionat frumos in culori mistice,boeme si pline de incarcatura emotionala iar viata mea personala se pare ca se va invarti in jurul a doi barbati cu personalitati total diferite.Sunt cica pragmatica,sufletista si dezorganizat organizata.Iubesc cu totul si pe la 30 si ceva de ani sa vezi ca o sa am si niste dureri pe ici pe colo.
Bun.Asta si inca multe si mai multe pe care pe cuvant daca le mai retin.Mintea goala.
Zau ca e goala si ochii mi se inchid.Mi-e somn si ies afara sa fumez o tigare(de fapt doua).
M-am mai dezmeticit putin dupa aerul asta rece si dupa numaratul frunzelor din copacii deja goi.S-a dus soarele,se lase seara.Rutina mea din fiecare zi.Munca...intalniri...ceva cumparaturi...casa...putina ordine...laptopul in brate si intr-un final si ceva somn si promisiuni ca maine voi adormi mai devreme.
Iar mi-e somn....

Uneori iubesc strazile...

4.25 fix.
Iar nu dorm...iar gandesc,despic firul in n'spe mii de bucati si bucatele.
Imi suna in cap un cantec.De fapt e la tv.Nu-mi pasa.Dau putin mai tare.Da,dom'le..lasa-ma..putin mai tare.Lasa-l sa cante.La naiba cu orele.Dimineata,pranz,seara,noapte...Mai apas putin pe volum...volum...asa..canta..."Well I'm standing by the river...But the water doesn't flow...It boils with every poison you can think of......This is the road to hell".
Imi trec mana prin par..asa ..sa ma ciufulesc bine...sa ma ametesc...sa-mi zdruncin gandurile...imi aprind o tigare....duc paharul la gura(am auzit ca whisky-ul face bine asa ca why not?!?)...ma intreb de ce-l duc(oricum nu ma imbat)...mai trag adanc un fum...imi rememorez ziua.
Am mintit cu nerusinare.Simteam ca explodez daca mai stau 2 min in biroul ala.Am mintit ca e urgent...un client..tre sa ma duc...clientul nostru,stapanul nostru,right?
Naiba stie ce-o sa scriu in raportul ala de activitate maine..imi vine sa desenez o spanzuatoare si sa o cadorisesc seful meu...cu un mesaj din ala din categoria "na ca poate daca strangi sfoara bine iese toata rautatea din tine".
Si-am plecat.Si afara ploua.Si-am luat-o spre strazi pe care n-am mai umblat demult...victoriei...lipscani...magheru...amzei.Am intrat in magazine..fara noima..am probat tampenii...fara noima...nici eu nu stiu ce cautam.Tineam umbrela strans in mana...simteam ca sunt Gene Kelly in Singin' in the rain...doar ca la cat de afona sunt Singin' in the rain s-ar fi transformat in "preferi sa aruncam rosii sau oua in tine doar ca sa taciiiiiiiiii?".Asa ca am cantat in minte.
M-am uitat la afise...mesaje peste mesaje..incercam sa gasesc subliminalul.Slabe sanse...in mintea mea inca se canta prin ploaie.Mai roteam umbrela...mai ridicam capul...inca o vitrina..oameni grabiti...luminite...braduti...stelute...piata...oameni infrigurati asteptand sa-si mai vanda ceva marfa ...oameni prin restaurante...oameni la colt de strada...vanzatori zambitori...(incredibil dar adevarat...o fi pt ca am zambit si eu?)...apoi o garsoniera pe care am vazut-o...conversatie lunga cu proprietarul...promisiuni de parchet laminat...complimente ca sunt cool(cica!)..iar in ploaie..iar sucesc umbrela...si gandul ca uneori iubesc strazile...apoi un magazin...in loc de mancare cumpar o carte...in loc de paine cumpar whisky...in loc de detergent ma trezesc ca iau betisoare parfumate iar pieptul de pui il inlocuiesc rapid cu o periuta de dinti care are pictata pe ea o printesa...offfff...ajung la casa...ma uit in cos..ma intorc...apuc cate ceva si de-ale gurii..lipseste ceva..aaaa...da...stiu eu ca au si un vin bun pe aici...sa-l luam si pe ala(am devenit alcoolica?dar eu nu ma imbat...whatever..il iau oricum).Platesc si incerc sa mai targ de timp...afara inca ploua...stationez si printre ziare...iau o revista..marketing frate..sa fim la curent cu stirile...tutun...si sar direct langa la prajituri...una mica,mititica...hai ca nu poate fi asa rau...o iau si gata.
Ies din magazin...ploua...3 sacose..inca ceva pana acasa...hai,zoe...fiiiii barbataaaaaaaaaaa!
Hai ca sunt si pornesc la drum...imi canta diverse prin minte...fredonez...simt cum fiecare picatura ma raceste...mai rau...mai rau...din ce in ce mai rau...mi se face frig...mi-au inghetat mainile...si merg,merg...inca putin si ajung...mi-e frig ...
E liniste la mine-n casa si cald...pun pe la loc cumparaturile(imi vine in minte gandul ca sunt mandra totusi ca eu le-am luat...da,da,da...din munca mea)...fac ordine prin casa...a inviat telefonul..suna...vorbim...de toate si nimic...ma intorc la treaba...am si uitat ca imi este foame(urasc sa mananc singura!)dar na...hai sa incercam..macar putin...
Dar astazi...iubesc ploaia...cladirile...magazinele...afisele...proprietarul ca mi-a zis ca's cool...si strazile.

De ce imi place...?

De ce imi place El Negro?
Intrebarea asta mi-am pus-o de curand.
Acum 2 zile am citit un articol intr-o revista frantuzeasca despre Bob Marley.Unul dintre ultimele lui interviuri.Citind,mi-am dat seama ca El Negro inseamna viata,culoare,veselie,libertate si lipsa de compromisuri.
Acum 8 ani,El Negro canta "hei tzutzi" in orasul lor natal Ploiesti si isi lansau primul lor album,"Reggaesonic".Au aparut apoi "Reggae bum-bum" si "Fuga-n Jamaica".
Imi amintesc ca la un moment dat i-am spus lui Bogdan ca ar trebui sa faca ceva comercial,sa prinda si numele lor sa fie auzit peste tot.Nu a vrut.El asta canta si nimic altceva.Si ma bucur ca nu a vrut.
Imi mai amintesc ca oamenii ma intrebau de ce imi place,de ce ii ascult,de ce sunt prietena cu ei sau pur si simplu isi exprimau dispretul la adresa unei formatii "ingrozitoare si de rahat".M-am certat,am tipat la ei,mi-am exprimat pct meu de vedere si au ras de mine spunandu-mi ca sunt idealista si ca habar nu am ce inseamna muzica adevarata.
Pentru ei muzica incepea cu "limbaj de cartier" si se termina cu "lasa-ma papa la mare".
Pentru ei muzica adevarata insemna ceea ce toata lumea fredona,ceea ce se asculta in cluburi sau prin nu stiu ce emisiune si atata tot.
Dar ce ei nu stiau era ca din cand in cand,o formatie avea concerte.Concerte unde veneau oameni care iubeau si care se bucurau.Concerte unde se canta,se dansa.Concerte pe care nu ai cum sa le uiti.
Ce oamenii nu stiau era ca o formatie statea ore intregi si inregistra si compunea si canta din dragoste pentru muzica.
Acum,peste El Negro au trecut anii dar parca sunt mai tineri ca niciodata,mai plini de viata ca niciodata si mai hotarati sa faca doar ce le place.
Nu au nimic in comun cu "vedetismul".Sunt ei si atata tot.Simpli,deschisi,plini de viata,cu simtul umorului.
Canta despre viata,despre culoare,despre ploaie,pacat,aparente,ura,balans,liniste,soare,verde,trandafiri,fericire,ganduri,
muzica,
stand-by, ganduri cocotate pe un nor si ANTIPANICA !
De asta imi place.
Pa.

"Ca-i spune Jah-Jah,Allah,Buddha sau Dumnezeu culorile-s la fel in fiecare curcubeu."

Am fost candva stapana unor plapande visuri
Ce-mi luminau faptura cu licurici si stele,
Prin ierburile verii, cu dulci si stranii rasuri
De-argintul unei muzici ce se-nalta prin ele
Din soapte, din cuvintele rostite-ncet, rotund,
Ca sa sporeasca taina pe care o ascund.
Am fost candva... o viata e de-atunci...
Am fost candva padure de ciute strabatuta,
Am fost izvor sub stanca, tasnind catre lumina,
Si stea am fost, pe-un cer de dor suita...
Poveste-am fost, rostita cu taina-n miez de noapte,
Si pestera am fost, umpluta de nestiute soapte...
Am fost stapana peste vise, o biata anonima,
Iubind cu disperare drumul spre lumina.

mi-e dor,dor,dor...de diminetile pline de zambete combinate cu miros de cafea.mi-e dor,dor,dor...cand vorbeam si povesteam si fumam pana se facea perdea in jurul nostru.mi-e dor,dor,dor sa ma furisez pe balcon si sa ridic capul spre soare si sa simt ca sunt vie din nou.mi-e dor,dor,dor sa ploua si noi sa incercam sa prindem toti stropii.mi-e dor,dor,dor...

Inertie

INERŢÍE s. f. 1. stare de inactivitate, de pasivitate, indulgenţă, apatie,tendinţa de a rămâne în activitate; indolenţă.


Din inertie si lipsa totala de somn scriu acum.
Din inertie m-am ridicat astazi la 6.30 din pat.
Din inertie am facut curat,am spalat rufe si tot din inertie nu am facut fix ce trebuia sa fac astazi.
Din inertie ma duc in fiecare zi la un job care nu imi place si care nu imi aduce nici un fel de satisfactie.
Din inertie tac si nu spun ce ma doare.
Din inertie iubesc.
Din inertie nu am curaj.
Din inertie probabil ca nu-l voi avea niciodata.
Din inertie ma voi trezi pe la 50 de ani cu o viata pe care nu mi-am dorit-o si cu un dor de "ce ar fi putut fi" .
Din inertie imi joc rolul zi de zi ca o papusa a carui papusar sunt chiar eu.

Miroase a iarna si a zapada.
Ma uit prin flacara lemnelor care trosnesc in soba.Mi-e frig si cald,mi-e dor si doare.
Vino si acopera-ma bine cu bratele tale,da-mi un vin fiert si lasa-ma sa uit.Lasa-ma sa ma uit in tine,in noi amandoi.Poveste-mi vrute si nevrute,deseneaza-mi povesti in lumina focului.Lasa-ma sa-mi las capul pe pieptul tau si strange-ma tare .
Aminteste-mi ce am uitat,mangaie-mi parul,respira-mi in ureche.
Danseaza cu mine,uita-ti pasii dar strange-mi mana tare in mana ta.
Mai da-mi o gura de vin.Imbata-ma,fa dragoste cu mine,pierde-ma si regaseste-ma si tine-ma asa toata viata.
Si daca adormi, lasa-ma sa-ti veghez somnul din visul meu.

De cateva zile printesa noastra este foarte ganditoare ( si nu cred ca este din cauza crizei economice).Ar vrea si nu ar vrea.Ar dori si nu ar dori.Ar striga si nu ar striga.Ar pleca cand de fapt ar sta.Printesa noastra este foarte indecisa(cam ca bursa).
Intr-o buna zi s-a gandit sa-i ceara o intalnire printului.El,cavalerul ce-i stapeneste trairile si simtirile a cedat abia dupa ce domnitei i s-a terminat bateria la telefon si cu ultima suflare de energie fata a capatat un "da".
Bun.Ora cutare,locul cutare,printesa emotionata si toata un zambet soarbe dintr-o cola si isi asteapta alesul.Doamne,doamne,ce de ganduri ii trec prin minte:el care soseste,vine spre ea impunator(avand totusi grija sa nu se loveasca de scaunele din decor),fixandu-i privirea (si usor,usor si pe ale altora..dar nu pt ca ar vrea ceva de la el..ci doar pt ca ele,printul se ghideaza dupa "ce-i frumos si lui D-zeu ii place")si care cu un singur gest al mainii o trage spre el,o saruta iar ea,hipnotizata il urmeaza smerita si fericita pana peste poate.Este al ei.
Bum,bang,trosc,poc.S-a trezit mandra noastra din visare caci el tocmai ce a intrat pe usa.Impunator nu e,ba chiar merge putin aplecat ca doar e obosit(cine stie ce naiba o fi facut aseara.Da,zau ca printesa nu e nervoasa.Deloc !!!),privirea nu prea o poate fixa pentru ca si-a uitat ochelarii acasa si deh...asta e iar singurul gest pe care il face este sa-si traga scaunul si sa se aseze ca si cum n-ar mai fi stat jos de cateva secole.
Conteaza?Zau ca nu.Pentru ea el este tot cel mai frumos,cel mai grozav,cel mai tare,minunatul minunatilor.
Schimba cateva vorbe...starea vremii,meciul de fotbal de aseara,cresterea valutei,ultimele tendinte in materie de "je ne sais quoi" si brusc(sau nu chiar atat de brusc daca stam sa ne gandim ca inainte de a veni la intalnire printesa noastra a dat pe gat vreo 4 shoot-uri de tequila) donsoara prinde curaj si incepe a grai:
- "Mai baiete,as vrea sa-mi spui tu care uneori pari a le cunoaste pe toate pana unde merge iubirea unui om?Pana unde si cum poate iubi cineva si de ce?De ce in aia masii de treaba imi bate mie inima cand te vad?Zi tu acusica.
Si inca ceva,dragutule...ti-e frica de mine sau de tine?Fugi de tine?Fugi de mine?De noi?"
Apoi,cu un singur gest al mainii (ei,de data asta)il mangaie usor pe fata.Poate ca in adancul sufletului el simtea dar si statuile din piatra se misca mai mult decat s-a miscat el in acele momente.
I-a mai povestit ea multe,din luna si din stele adunate dar fara sa primeasca nici cel mai mic raspuns.
Si uite asa,s-a ridicat printesa noastra,l-a mai mangaiat pe fata o sg data si a plecat.
Vorbise.Gata.Acum era si randul lui.Daca o vroia.In orice fel.In orice mod.Oricum.Era mutarea lui.

Dragii mei,vorbind serios acum(ca pana acum am vb f f serios!)incercati sa spuneti ce aveti de spus.Stiu ca de multe ori stati cu o poza in mana,cu telefonul ajuns fix la "acel" nr de telefon,cu fereastra de mess deschisa sau ascultand cine stie ce melodie care va aduce aminte de acel "cineva".Don't.Sau do it...dar do it right.

Da da da...si pentru ca publicul cere si cere,ma vad nevoita sa continuui aceasta minunata poveste dar tin sa va anunt de pe acum ca nu are un final creeat de mine.
Finalul,dragii mosului il faceti voi singurei dupa pofta inimii dvs.
Si acum sa trecem la lucruri mai importate.
Un bun prieten de-al meu are cunostinte sus puse,de genul printi,cavaleri dar mai ales zanarese.Ma gandeam ca as putea forma o super echipa cu el si am putea salva sufletele napastuite de soarta oferindu-le fericire eterna.Dar zau asa,uneori e misto parca si sa plangi un pic,nu?Sa te dai cu capul de pereti,sa te chinui zbuciumul interior,sa cauti solutii care oricum nu sunt bune dar important este ca le cauti si ca in acele momente,mai mult decat in altele,mintea ta functioneaza cu o viteza uluitoare.
In povestea noastra,el,cavalerul ar trebui sa salveze domnita din turnul in care balaurul cel rau a ferecat-o.Doar ca el este un cavaler al lumii moderne care isi ineaca amarul in sticla de bere sau in bratele altor domnite,mai putin ferecate.
Toate bune pana aici ca si el totusi tre sa-si traiasca viata dar ce facem cu a noastra printesa care plange si se vaita?
Pai a noastra printesa ar trebui sa-si bage castile in urechi,(ii recomand niste ganduri cocotate pe un nor..sunt in trend acum si sunt pe lista compensatelor),sa-si aprinda o tigare,sa dea pe gat o gura de cola (din categoria ce nu ne omoara ne face mai puternici) si sa-si spuna (acum urmeaza partea culminanta in care ea,se decide...ia lama sau o arunca cat colo):
-Lasa-ma,lasa-ma...de azi nu mai ma uit inapoi.De azi merg pe drumul meu,dragutule si zau ca nu ma intorc.Lasa-ma sa te las...pricepi?
Eee..dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ...cei doi se vor mai calca pe bataturile inimii o buna perioada..le uram sa se calce si in alt fel pt binele lor si al intregii umanitati.

Acestea fiind spuse,pe ziua de azi,va doresc acelasi lucru pe care l-am capatat si eu si de care ma bucur in fiecare zi: "ganduri cocotate pe un nor"...:))

-va urma-(da da da..inca...)

Azi nu mai scriu despre iubire.Cel putin nu despre iubirea mea.Nu de alta dar daca mai scriu mult o sa-mi pierd fanii care sunt convinsa ca ar vrea sa mai auda si una,doua povesti despre ultimul timp de masina aparuta sau despre cine stie ce meci castigat sau necastigat de echipa favorita.
Stiu ca ar trebui sa mai "cant" si despre aceste minunate si felurite lucruri,prezente zi de zi in viata noastra.
Problema este ca nu ma pricep la bolizi prea bine si nici la injuraturi microbiste.
Si deja probabil ca va intrebati..daca nu scrie de asta sau de cealalta,ce-o sa scrie?Despre starea vremii?Ultima colectie de la Dior sau poate ultimele tendinte in styling?
Well...nici una,nici alta.
O sa va scriu despre ...diverse.
Diverse este un subiect amplu.Pot sari foarte bine de la un subiect la altul,ma pot intoarce 3 randuri mai sus sau pot lasa spatiu liber intre randuri pentru a reveni cand imi pica mie secunda de inspiratie divina.
Diverse ii cuprinde pe toti.Pe mine,pe tine,pe ei,pe voi,pe ei..pe toti ca parte a unui tot unitar.
Spre exemplu...luam o poveste...
Sarim peste banala si deja arhicunoscuta formula de introducere "a fost odata..bla bla" si trecem direct la subiect.Subiect asemanator cu un cantec de-al domnului Banica:"s-au vazut prima oara intr-o seara de mai(nu stim anotimpul exact deci sa presupunem ca era mai),s-au placut,el avea parul scurt,ea balai(in realitate e negru)..parca se cunosteau,ochi in ochi se priveau,ca si cum timpul ar sta in loc"
Ei si uite asa,dragii mei cititori,el si ea s-au privit,cunoscut si indragostit..mai greu stam cu "au trait fericiti pana la adanci batraneti"..nu de alta dar ea probabil ca va trai..dar nu cu el...si el la fel..dar nu cu ea.
In cazul acesta,povestea cere o vrajitoare/zana buna de urgenta (pt info:080080088) care sa dea de 2-3 ori din bagheta magica(aka un carnet de cecuri)si care sa-i trimita pe cei doi cu primul avion spre cea mai pustie insula unde ei,intr-un final vor da frau liber sentimentelor si abia acum,vor trai fericiti pana la adanci batraneti.
(p.s :bauturile sunt din partea casei)
- va urma-

"Zi dupa zi
Mai luam cate ceva din viitor
Mai adaugam cate ceva la trecut
Nu ar fi pacat
Daca nu am simti,cum
Zi dupa zi
Suntem din ce in ce
Mai putin prezenti?"

Cineva spunea”daca te iubesti pe tine insuti,iubesti pe toti ceilalti ca pe tine insuti.Daca iubesti pe altul mai mult decat pe tine,nu vei reusi sa te iubesti pe tine cu adevarat,dar daca ii iubesti pe toti la fel,inclusiv pe tine insuti,ii vei iubi pe toti ca pe o singura persoana si acea persoana este Dumnezeu si omul in acelasi timp.Esti astfel o persoana generoasa si dreapta care,iubindu-se pe sine,ii iubeste si pe toti ceilalti la fel.”
Nu putem sa vb despre iubirea de sine fara sa vb despre”om” si despre iubire in general.Nu?
Stii,cea mai profunda nevoie a omului este cea de a-si depasi izolarea,de a parasi captivitatea singuratatii.Multi incearca sa depaseasca aceasta stare refugiindu-se in ceea ce cred ei a fi solutia corecta:droguri ,alcool si alte vicii iar majoritatea oamenilor traiesc cu iluzia ca isi urmeaza propriile idei si inclinatii,ca sunt individualisti,ca au ajuns la opiniile lor prin propria lor gandire si ca doar dintr-o pura intamplare ideile lor concid cu ale majoritatii.Si pt ca totusi este nevoie sa ne simtim individuali,nevoia aceasta este satsfacuta prin preocuparea pt diferentieri minore:initialele de pe camasa,ecusonul functionarului de la banca,apartenenta la diverse partied politice devin expresiii ale diferentieri individuale.


Mai exista in ceea ce ne priveste pe noi,oamenii si conceptul si sentimentul egalitatii In context religios,egalitatea inseamnand ca suntem toti copii ai lui Dumnezeu.Exista convingerea ca fiecare individ este unic in felul lui iar aceasta convingere este exprimata,de pilda,in afirmatia talmudica:”oricine salveaza o singura viata e ca si cum ar fi salvat intreaga lume;oricine distruge o singura viata e ca si cum ar fi distrus lumea intreaga.”

Kant credea ca nici un om nu trebuie sa fie un mijloc in atingerea telurilor altui om.Ca toti oamenii sunt egali doar atata timp cat sunt scopuri si numai scopuri,si niciodata mijloace,unul pt celalalt.Dar asta se credea in filozofia iluminismului occidental.
Astazi,in societatea noastra s-au mai schimbat lucrurile .Oameni care au aceeasi munca,aceleasi distractii,care citesc aceleasi ziare,care au aceleasi sentimente si idei.Omul in ziua de azi este parte a fortei de munca:nu mai are initiative,sarciniile sunt f bine organizate.Chiar si starea afectiva este supusa unor prescriptii:trebuie sa fii bine dispus,tolerant,serios,ambitios,capabil,riguros
Cum poate avea un om grija sa nu uite ca este om in toata nebunia asta?Sa nu uite ca este un individ unic,caruia ii este data doar aceasta unica sansa de a trai,cu sperante si dezamagiri,cu tristeti si frici,cu nazuinte spre iubire si cu groaza de neant si izolare?
Stau si ma intreb ce este iubirea…Pana unde mergea ea?De cate feluri este ea?
Eu o vad ca pe o putere ce sparge zidul singuratatii,ca pe o forta ce ne uneste cu cei din jur.Iubirea il ajuta pe om sa depaseasca sentimental izolarii si separarii,permitindu-i totusi sa ramana el insusi,sa-si pastreze intergritatea.

In iubire,apare paradoxul ca 2 fiinte devin una si raman totusi doua.Caracterul active al iubirii poate fi descries prin afirmatia ca a iubi inseamna in primul rand “a da”si nu a primi.
Ce inseamna “a da”?Aici este problema.Nu ma refer la “a renunta la ceva”,a te priva de ceva.Nu ma refer la caracterul de tip mercantil care este dispus sa dea dar numai daca primeste ceva in schimb.
“A da”este cea mai inalta expresie a puterii.In actul de a da,imi simt taria,bogatia,forta.Sa dai este mai placut decat sa primesti,nu pt ca ar fi vb de vreo privatiune,ci pt ca actul de a da exprima propria-mi vitalitate.Nu cel ce are mult este bogat,ci cel ce da mult.
Dincolo de elementul daruirii,iubirea ,in toate formele ei are la baza grija,responsabilitate,respect si cunoastere.

Grija pt cel iubit se poate evidential in cazul iubirii mamei pt copilul ei.Iubirea este grija active pt viata si dezvoltarea celui iubit.Iubesti lucrul pt care trudesti si trudesti pt ce iubesti.Grija si preocuparea implica un alt aspect al iubirii,aspectul responsabilitatii.Privim responsabilitatea de multe ori,ca indatorire,ca ceva impus cuiva din exterior.De fapt,responsabilitatea este raspunsul meu ca om la nevoile,exprimate sau nu,ale unei alte fiinte umane.A fi “responsabil”insemna a fi in stare si a fi gata “sa raspunzi”.


Cain se intreba:”Sunt eu pazitorul fratelui meu?’.Persoana care iubeste,raspunde.
Sa te simti responsabil pt aproapele tau,asa cum te simti pt sine.
Responsabilitatea ar putea degenera usor,capatand un caracter posesiv,de dominatie,daca nu ar exista a 3 a componenta a iubirii :”respectul”.Respectul nu este frica si veneratie,ci inseamna,conform radacinii cuvantului(respicere=a privi la),capacitatea de a vedea o persoana asa cum este ea,de a fi constient de individualitatea sa unica.Respectul inseamna preocuparea ca cealalta persoana sa se dezvolte si sa se desfasoare pe caile sale proprii.Trebuie mereu sa ne gandim ca dorim ca persoana iubita sa se dezvolte pt binele ei si pe propriile sale cai,pt ea si nu pt mine.Respectul devine posibil doar atunci cand tu esti independent pt ca atunci stii cat de important este sa te poti misca liber.Respectul exista numai pe baza libertatii.



Nu se poate sa respecti pe cineva fara sa o cunosti.Cunoasterea este ultimul aspect al iubirii.Avem nevoie de cunoastere,aceasta legatura fundamentala cu persoana opusa.Spunem ca ne cunoastem pe noi insine si totusi,cu toate eforturile pe care le facem,nu ne cunoastem.
La fel si cu cel de langa noi.Calea spre cunoastere este tot iubirea.Iubirea care poate patrunde in cele mai ascunse locuri ale semenilor nostrii.
Iubirea este de foarte multe feluri:iubirea de Dumnezeu,iubirea dintre parinte si copil,iubirea dintre frati,iubirea dintre amanti,iubirea de sine.
Oricum ar fi iubirea matura spune mereu”am nevoie de tine pt ca te iubesc”si merge pe pricipiul “sunt iubit pt ca iubesc”.
Nu te iubesc pt ca ai bani,pt ca esti destept,pt ca esti frumos,educat te iubesc pt ca esti tu,cu bune si rele si daca iubesc un om,inseamna ca ii iubesc pe toti oamenii,iubesc lumea,iubesc viata.
Poti sa spui:”iubesc in tine pe toata lumea,iubesc prin tine lumea intreaga,ma iubesc si pe mine insumi prin tine”?

Multi cred ca este o virtute sa ii iubesti pe altii dar ca pacatuiesti iubindu-te pe tine.Iubindu-te pe tine esti capabil sa-i iubesti pe altii.
Ce este intr-adevar f greu este sa aratam ca iubim,ca ne pasa de cei din jurul nostru.
Avem nevoie sa-i ascultam pe cei din jur,sa traim in present,sa avem rabdare,sa gandim rational si sa fim smeriti.
Sa fi smerit inseamna sa lasi in urma visul copilaresc ca ai putea fi atotstiutor si atotputernic.


Pacat de noi ca nu vedem copacii infloriti,florile,cerul,pasarile…Pacat de noi ca ne ducem in parc doar de dragul de a ne duce..fara sa vedem ce ascunde el…Pacat de noi ca ne ducem la padure dar uitam sa-i ascultam glasul…Pacat de noi ca mergem la teatru,la concerte dar nu ascultam ce spun cei care joaca…Pacat de noi ca nu stim ca fim oameni si sa apreciem ca traim.

As ridica cafeaua la rang de medicament si nu neaparat pt proprietatile de "trezire" pe care le detine ci pt.esenta ei.
Si daca analizam un pic situatia,vom avea urmatoarele:
- Ne trezim buimaci,mergem spre baie cu ochii inchisi,parca,parca fericiti ca am mai "furat"inca 2 secunde de somn,dam repede cu apa cat mai rece pe fata si constatam cu stupoare ca somnul nu a disparut.Dar nu ne impacientam pt ca stim ca salvarea noastra sta in cafeaua la care visam inca de cu seara cand poate ne-a uitat D-zeu in fata calculatorului sau in fata unei sticle de vin vorbind vorbe.
- Multi dintre noi ajung la munca cu un singur gand.Nop!N-ati ghicit.Nu e dorinta nebuna de a intra direct in treaba ci dorinta de a intra cu totul in filtru de cafea,sorbind si ultima picatura din cana.
-Ce vine impreuna cu o cafea buna?O tigare normal...Pai se poate?Cafea+tigare..ati vazut combinatie mai buna?
-Vinovatul fara vina?Cafeaua normal.Ati gresit ceva la munca?Ati spus vreo prostie sau vi se inchid ochii de somn(cu toate ca deja ati baut cativa litri din licoarea magica)in fata sefului?Pai ce scuza mai buna decat..."n-am baut inca cafeaua?"poate exista?
-Motivul perfect pentru o iesire in oras?Normal,cafeaua!Cum sa-i spui ca te duci sa te imbeti muci?Mai bine ii spui "merg la o cafea"..e mai delicat.
Cum sa-i spui:"te invit la mine sa bem o sticla de vin si sa ne-o tragem ca nebunii"?Zau asa..putina eleganta..."te invit la mine sa bem o cafea si sa discutam despre starea vremii sau despre ultima colectie a lui Galiano" suna mult mai bine.

Acestea fiind spuse dragii mei(si poate ar mai exista mult de spus dar n-am baut inca toata cafeaua asa ca imi zboara gandurile :)))) )va invit sa puneti ibricul pe foc (pt ca e mai buna cafeaua la ibric decat cea la filtru)sa trageti adanc in piept mirosul de cafea proaspata,sa va alegeti cana preferata si sa dati drumul unei noi zile sa curga.
Neagra,cu lapte,frisca sau doar cu zahar? :)))

"...See the mirror in your eyes... See the truth behind the lies...Your lies are haunting me...See the reason in your eyes...Giving answer to the why...Your eyes are haunting me
...Faling in and out of love..."

Ti-as fi batut la usa.As fi tipat la tine,as fi spart primul lucru care mi-ar fi picat in mana,ti-as fi povestit printre lacrimi cum doare si ce simt, apoi poate as fi plecat tragand dupa mine linistea si blestemul meu.
Dar am tacut.

Vino intr-o noapte si bate-mi la usa.Nu-mi spune nimic.Tine-ma de mana toata noaptea si taci.Nu spune nimic.Lasa-ne in lumea ta pe amandoi.Apoi,dimineata,lasa-ma sa te dau lumii inapoi si nu-mi spune nimic.
Iar noaptea intoarce-te la mine.

Nu-mi condamna simtirile.Nu-mi ucide dorurile.Lasa-ma sa urasc diminetile care mi te-ar lua si sa iubesc noptile care mi te-ar aduce.
Tipa la mine,spune-mi ca nu-i bine,razgandeste-te si ia-ma in brate,fa-mi un ceai si mangaie-ma pe cap pana adorm.
Ia-ma cu tine pe drumuri necunoscute si cearta-ma ca fumez prea mult.
Grabeste-ma cand ma uit cu orele la vreo bluza dar spune-mi cat de bine mi-ar sta in ea.
Razi de mine cand gatesc dar spune-mi cat de gustos este totul.
Lasa-ma sa ma supar cand te uiti la vreun meci dar impaca-ma in pauza.
Nu ma crede cand iti spun ca nu-mi place viteaza cand conduci si opreste-te pe marginea drumului dupa flori.
Iubeste-mi toanele si furiile si friciile si dezmagirile si iubirile si pasiunile si felul in care te-as privi noapte de noapte si ti-as spune te iubesc ca si cum ar fi prima data.

Lasa-ma sa iubesc noptile...

crezi tu ca asta e toamna
heeeeei ma auzi de acolo din barca aceea?
ia spune cate secunde ti-au trebuit sa imi testezi dorul de tine
ai vazut tu vreodata sa mearga pe apa vreo sfanta?
ai ocazia, uite
sper sa nu intelegi ca am postit vreo doua vesnicii prin schituri
daca iti e foame sa stii ca mi-au mai ramas pe buze niste cuvinte
tin si de sete si de caldura
niciodata nu mint
decat atunci cand spun ca vreau sa ma desprind de tine
crezi tu ca ploile pleaca de buna voie in soare?
crezi tu oare ca eu sunt ploaie?

Viata mea uneori o traieste alta.Sunt mai mereu
absenta.Uneori,altcineva zambeste,altcineva merge la birou.
Eu sar gardul in parc si din cand in cand intr-o cafenea sau duminica
seara la un film.
Iar cealalta intre timp imi scrie scrisorile,raspunde la telefoane ba
chiar iubeste din cand in cand,ba calm,ba salbatic.
In tot timpul asta ochii mei isi schimba culoarea,apune soarele,vine
noaptea si ma intalnesc cu cealalta.
Ea rade,eu zambesc,ne strangem de mana politicos si plecam fiecare in
universul ei vanzandu-ne pentru o alta zi.
Oare ce inseamna pornirile cele mai salbatice si dorinta atat de
puternica?
Poate exista o dorinta mai mare decat aceea de a trai si de a fi liber?
Am nevoie sa simt,sa ma atraga legea aia a atractiei universale unde F=G*m1*m2/r2 dar nu stiu cine determina aia.
Exista un camp energetic....sau de alta natura, este el denumit gravitational fiindca asa s-a constatat empiric sau numai fiindca noi, ca fiinte umane nu cunoastem absolut nimc fundamental ci numai facem niste presupuneri si traim intr-o fantasmagorica piesa de teatru condusa de rezultatul unei functii aplicata de fiecare om asupra inputurilor din exteriorul sufletului sau...si care ii creeaza un spatiu in care el percepe viata aia prin niste parametrii care se modifica...asa cum si functia se modifica....in functie de rezultatul anterior....ca la sirurile din matematica...care depind de valorile anterioare...asa si noi....ne modificam aceasta functie care depinde de multi parametrii de moment alaturi de cei anteriori. Ce poti sa faci? Sa le dai o pondere mai mica la toti si una mai mare numai la parametri de valoare? Care sunt parametri aia de valoare?
Exemplu fizic?
Sa spunem ca eu te vad...deja stiu ce as vrea de la tine. Daca as vrea. Dar teatrul vietii te forteaza sa participi conform comportamentului social....
Incep intrebarile...inconsitiente cele mai multe....care stabilesc parametri acelei functii care iti va da rezultatul de moment...
Adica...
Ce imi spune asta, imi place, sunt disponibila, i-ar place, ar vrea, e disponibil, se poate, sunt singura, e singur, am obligatii, are obligatii, ce imi doresc, ce isi doreste, ma vrea, il vreau, cum arata, are bani, ce imi poate oferi, cum il fac sa imi ofere, cat timp o sa ma vrea, o sa ma mai vrea, cum ma simt acum, sunt dornica, e dornic, ce pot sa invat de la ea, ce poate sa ma invete, mi-e foame, sete, frig sau cald, ce o zica lumea sau familia, prietenii mei sau ea, la fel pentru el......plus un milion de alti parametri aplicati cu diverse ponderi in aceasta functie vor determina un raspuns...psihic sau fizic. Acest raspuns e foarte dependent de paradigma ta....adica de principiile, de educatia si dorintele tale umane si sociale. Le inteleg si nu le aprob. As vrea altceva. Sa depinda numai de legea de atractie. Cum se masoara atractia dintre doua fiinta umane. De ce nu se cuantizeaza. Cand se resping ele. De ce se resping dupa un timp impreuna. De ce sunt atrase de altele dupa aceea. Mai e si altceva. Cine determina atunci k ala? Ce inseamna atunci masa? ...Si altele...

Prietenei mele....

„Cunosti o femeie, o vezi, o auzi, constatand o serie de calitati si defecte, distrat si in treacat, sau atent si cu dinadins, te deprinzi sa ramai „tu” in prezenta ei, adica spectator mai mult sau mai putin atras de spectacolul feminitatii ei, o critici mintal, o apreciezi uneori si o accepti treptat, afland cum e frumoasa, cum e desteapta sau cum e mediocra, avand surprize agreabile si dezamagiri suparatoare, pana cand intr-o zi, simti ca mai presus de aprecierea ta, femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care-l stii numai tu. Bataia de inima pe care ti-o da acest secret te face sa respiri adanc propriul tau suflet in care au aparut arome mai misterioase decat cele aduse de sevele pamantului. Intinzi bratele spre primavara lor. Iubesti. Si femeia de mult cunoscuta iti pare noua, din clipa in care ai intalnit-o. Te miri ca n-ai vazut de atunci ceea ce abia acum descoperi intr-o evidenta edenica. E o mirare intensa ca geniul, oricat ar fi de plat ceea ce ii urmeaza. Secunda acestei mirari hraneste cu luciferi pe poeti si cu cea mai virulenta toxina pe oamenii obisnuiti.”

Am intarziat astazi la munca dar lucrul acesta este pe cat se poate de normal pt mine...
Da,stiu,am o mare problema cu trezitul dimineata.As mai sta in pat la caldurica si cred ca daca ar mai si fi cineva langa mine cu siguranta as zabovi si mai mult.
M-am imbracat repede,repede si am pornit la drum.Aglomeratie,oameni agitati,nervosi s nefericiti multi dintre ei.
Mi-am lasat capul pe spate si fara sa vreau gandurile veneau gramada...ce voi face?cand?in ce fel?sa ma lupt?cum?oare voi castiga?
Desi ma simt ca un soldatel fara general,pe un camp de batalie intr-un fel sau altul trebuie sa castig.Cine a zis ca numai ghidat de oameni mari poti invinge?
Pana la urma,intr-o buna zi trebuia sa cresc si eu.Nu ma pot ascunde o vesnicie.
Am o prietena.O iubesc mult,semanam doar ca ea este ceva mai verticala decat mine.Eu inca sunt la stadiu de ..hai sa fim boemi,romatici si colorati.
Cand imi vorbeste parca vorbeste vocea aia ascunsa din mine care inca nu a avut curaj sa iasa la suprafata si sa urle.
De ce mi-e frica?De mine.O sa-mi mai fie frica?Incerc sa nu.
M-am asezat pe o bancuta de dimineata.Batea un vant tomnatic si cu el s-au scuturat si cateva frunze.Le-am simtit cum mi-au atins fata.Parca era mangaierea celui iubit..si m-am simtit bine..brusc,m-am simtit bine.

Despre valori....

M-am intalnit mai demult cu un prieten.Un domn tare drag mie si sufletului meu .Un domn caruia ar trebui sa-i multumesc zilnic ca m-a "calit"si nu m-a lasat sa cad.Un domn care nu stie ce impact a avut asupra vietii mele si asupra tuturor crezurilor mele si dorintelor mele.Un domn dragut tare de tot si cu o privire blanda si tare trista.El este poate mai nefericit decat mine desi niciodata nu o spune.El este,poate ca si mine prins intre oameni,lumi si dorinte.
Din toata discutia mea cu el am realizat cate pierdem in viata..cum trenurile vin,se opresc 5 min si apoi pleaca pt a nu se mai intoarce.Si daca vreodata totusi se intorc,se intorc obosite si pline de regrete.
Am stat ceva timp de vb cu el atunci..apoi l-am lasat asa cum l-am gasit...poate un pic mai vesel,poate un pic mai trist...
Care este granita dintre iubire si reguli?Depinde iubirea de niste reguli impuse de societate?De unde incepem si unde ne oprim?
De mici ni se spune ca trebuie sa fim asa...si pe dincolo,ca trebuie sa respectam anumite principii si valori.De acord!Exista valori,exista principii.Fara ele nu ar exista ordine in univers.
Dar...ce faci atunci cand esti pus sa alegi intre a-ti asculta inima care nu se ghideaza dupa reguli si a-ti asculta ratiunea?
Afirmatii de genul:nu e bine asa,nu e corect,nu e drept sau nu pot fi imoral,afirmatii mereu prezente in mintea noastra.Imoral in ochii cui?
Dragostea nu are moralitate,nu are timp,nu are loc si nu isi anunta venirea.Se intampla,pur si simplu.
Ce alegi intre a-ti asculta principiile si a-ti pastra in aparenta constiinta curata si a iubi cu toata fiinta ta?

Tears from the moon....

Ne pierdem zilnic in detalii.Ne scufundam existenta in lucruri minore si uitam ce este important si ne doare.
Ce inseamna demult pentru tine?Daca ai masura lacrimile varsate cati ani ar avea ele?Sau zambetele?Sau dezamagirile?
Imi numar bratarile de la mana.13.Numar cu ghinion.Mintea mea se incetoseaza din ce in ce mai mult.Ma cufund in 13 si incerc sa-l transform in numar norocos.Oare pot?
13 zile,13 nopti,13 clipe,13 bratari...
Il iei pe 1 si il aduni cu 3 si da 4.Il iei pe 4 si il imparti la 2 si da 2...Na,ca mai stiu si matematica...Deci 13 nu e asa cu ghinion daca stai sa-l observi mai bine.13 inseamna 2.
Doi si amandoi...doi pe un balansoar,doi de mana,doi...
Ne cladim viata in jurul unui doi,e doi-ul nostru si fara el/ea te simti incomplet.
De ce nu este suficient unu?De ce nu ne suntem noi,noua suficienti?
Am descoperit ceva azi...in fiecare dimineata ma trezesc obosita dar imi revin repede,ma imbrac la fel de repede si tot la fel de repede imi pun castile in urechi si plec.Nu mai vad oamenii ingandurati sau strazile aglomerate.Sunt eu si muzica mea si ajung la munca cu o pofta nebuna de cafea.Ziua decurge in felul ei...dar cand vine seara eu iau locul oamenilor ingandurati, strazile imi par sufocante iar aerul este greoi.Stiu ca ma indrept spre casa...unde nu gasesc decat ce am lasat de dimineata...si uit ca muzica imi canta in urechi...
Maine o sa beau ceai.

Mi-am amintit de o "zicere" de-a lui Pitis:"fumatul ucide lent.dar cine se grabeste?"
Si chiar asa...cine?
Am fost la o nunta aseara.In ultima vreme am tot avut parte de evenimente de acest gen si fara sa vreau stau si ma gandesc daca oamenii cu adevarat se casatoresc din dragoste sau din banala obisnuinta.
prietenii mei de ieri din dragoste au facut-o.Se vedea fericirea pe fata lor,ca si cand lumea intreaga ar fi fost a lor si doar pentru ei.
Stand acolo,in biserica mi-am dat seama ca nu m-am mai rugat demult.Parca mi-e frica sa ma rog,parca mi-e rusine sa cer ceva.
Am inca multe intrebari si prea putine raspunsuri, am oameni pe care i-as dori langa mine pt ca imi sunt dragi, vise simple dar greu de indeplinit tocmai pt ca sunt simple...

Si daca intr-o buna zi ne-am uita visele si ne-am hrani numai cu realitatea palpabila a zilelor noastre?
Daca intr-o buna zi cineva ti-ar interzice sa visezi, ce ai alege?Ai muri sau ti-ai continuua viata?
Daca intr-o buna zi nimeni nu te-ar mai iubi si nimanui nu i-ar mai pasa de tine,ti-ai fi tu tie suficient?
Daca maine sau in nici o alta zi nu ar mai fi lumina ai putea trai in intuneric?
Atatia daca,atatea drumuri incalcite asteptand sa fie descalcite,atatea suflete roase,atatea pagini scrise,atatea fotografii uitate in sertare ce nu au mai fost deschise de teama desfasurarii vreunui monstru sufletesc si apoi,atatea lacrimi.
Dar daca intr-o zi ne-am privi visele asa cum ne privim in oglinda zi de zi?
Daca intr-o zi nu ne-am renega dorintele si nevoile si visele?
Daca am alege sa traim?
Daca intr-o buna zi in loc sa asteptam sa ne iubeasca altii,i-am iubi noi pe ei cu totul,cu tot felul lor de a fi si de a nu fi?
Daca intr-o zi am deschide fereastra larg si am lasa soarele sa intre si sa ne mangaie fata?
Daca l-am uita pe "daca" intr-un colt si am merge pe un drum drept fara sa ne fie teama ca am gresit si daca,doar daca am accepta fiecare greseala si am binecuvanta-o luand-o ca o experienta benefica?
Daca am scrie ca sa ne vindecam sufletul,daca ne-am ruga sa devenim mai intelepti sau daca am scoate pozele din sertar si le-am privi si ne-am bucura ca demult s-a intamplat ceva ce chiar si pentru cateva momente ne-a adus fericire?
Daca si numai daca am plange ca apoi sa ne ridicam si sa fim mai puternici?
Daca pentru o singura zi am reusi sa facem toate lucrurile astea si sa multumim pt ca existam si pt ca exista cei din jurul nostru,atunci am fi cu adevarat fericiti.
Si daca eu, acum, iti spun ca iti multumesc ca existi,ca citesti ce am scris ai crede?
Daca eu iti spun acum ca imi pare rau pt relele care ti s-au intamplat in viata ai crede?
Daca eu iti spun ca viata poate fi si foarte frumoasa,ai crede?

Vine vineri,bine-mi pare....

Exista un mers al vietii si exista un mers al zilelor.Ne intristam cand vine lunea iar martea ni se pare ingrozitoare,miercurea deja este resemnare,joia iti apare un zambet in coltul gurii pentru ca vinerea sa chiui de bucurie ca vine sambata si apoi duminica.Duminica care e buna pana pe seara cand iti amintesti ca vine lunea din nou.
De ce ne bucuram ca vine weekendul?De ce nu putem sa ne bucuram de fiecare zi asa cum este ea?Ne apuca frenezia vinerea cand ne gandim cate lucruri tari si cool o sa facem in weekend dar constatam cu stupoare ca sambata suntem deja prea obositi ca sa mai facem tot ce ne-am propus si uite asa ne petrecem weekendul din pat pe canapea,de la calculator(cu care oricum intram in contact lunea,martea,miercurea,joia si chiar si vinerea)la tv (care este booorrriiing dar la care stam ca niste legume ),din bucatarie in baie sau dand o fuga pana la magazinul de jos ca nu mai avem tigari.Duminica ne gandim cu disperare ca am amanat toata saptamana sa spalam rufele,sa le calcam sau sa facem curat pt sambata si sambata am zacut.Doamneee,ce priveliste minunata!!!
Nu ar fi oare mai bine sa lasam toate planurile deoparte?Si oare nu ar fi mai bine ca weekendurile sa le consideram simple zile in care ce-i drept nu ne legam de munca dar ne legam de ce-i drag sufletului nostru?

Din ce in ce mai mult uitam.Uitam de traditii,de lucruri sfinte,uitam de noi.
In fiecare an incerc din rasputeri sa imi gasesc copilaria in sarbatori.Cand eram mica,Craciunul mi se parea magic,mirosul de cozonaci si fulgii mari de zapada si bradul in fata caruia ma simteam atat de mica si atat de impresionata incat imi dadeau lacrimile.Pastele era ocazia sa merg la biserica.Imi placea.Eram mica si nu simteam toate aceste sentimente pe care le simt acum.Simteam doar miros de lumanari si de flori.Si era bine.
Acum parca totul s-a schimbat.Gasesc din copilaria mea acasa,acasa la mama.Mirosul de cozonaci a ramas la fel,sarmalutele sau placinta dar atat.Oamenii s-au schimbat si eu la fel.
Am fost la biserica aseara.Desi mult mai civilizat decat in anii trecuti,oamenii uita ca este o seara sfanta si ca daca nu au chef sa mearga ar putea foarte bine sa ramana acasa,la un film.De ce venim la biserica daca nu simtim?De ce daca in loc sa stai acolo,in linistea ta pt cateva momente tu razi si te harjonesti cu gasca ta?
De ce trebuie sa treci in mare tromba cu masina pe bulevard,cu o muzica aberanta data la maxim cand la biserica se canta Hristos a inviat?
De ce ne aducem aminte de D-zeu doar atunci cand ne este greu si nu in fiecare zi?De ce nu stim sa ii multumim si pt lucrurile rele mai mult decat pt cele bune?
De ce nu intelegem ca El este dragoste si ca noi toti suntem dragoste si uitam asta?
De ce nu profitam de putinele ocazii dintr-un an ca sa iertam,sa iubim,sa fim intelepti?

Ma duc acasa.Acasa la mine,pe bulevardul meu verde cu castani.Iubeam plimbarile pe el si iubeam castanii.Asta demult.
Imi fac atenta bagajul,sa nu iau prea multe,nici prea putine doar suficiente.Incerc sa nu uit nimic dar sunt pe punctul de a ma uita pe mine.M-as culca...m-a intinde pe patul asta unde e cald si bine si as dormi.As dormi de oboseala.Alteori dormeam sa uit sau ca sa visez.Acum as dormi si atata tot.
Sunt acele lucruri elementare de care un om are nevoie si de care eu am uitat.Totul s-a petrecut intr-o goana nebuna,nebuna de tot si am uitat.De acum inainte nu o sa mai uit.
Peste cateva zile e ziua mea.Acum 2 luni daca ma intrebai cand e ziua mea iti raspundeam ca mai e multttt pana la ea...dar timpul,mare vrajitor trece repede.
Ma intreaba lumea ce imi doresc.Nici eu nu stiu dar sigur nu materialul.Anul asta nu imi doresc nici sa dorm ca anul trecut(desi mi-ar prinde bine),nici vreo dracie nou aparuta prin vreun magazin.Anul asta imi doresc liniste si bucurie si oameni pt o viata intreaga.
Si imi mai doresc ceva...cafeaua mea de dimineata,painea prajita sau cina dupa o zi de munca,weekendul de leneveala totala sau cel de agitatie printre oameni dragi,filmul boring de la tv,partida de amor nebun si foamea de dupa.Si imi doresc sa dispar,in "el",sa uitam de lumea,sa nu mai gandesc,sa-l gandesc pe "el" dar mai bine decat sa-l gandesc, sa-l simt si apoi din lumea noastra sa mergem in cea a "lor" ca apoi sa revenim la "noi".Si uite asa sa mearga zilele...

Demult eram mica si nu stiam si intrebam si incercam...Acum am crescut sau cel putin asa vreau sa cred.Realitatea este insa alta,ca inca sunt o combinatie de femeie si copil si probabil ca asa voi ramane mereu.Cicalitoare cum zice un prieten de-al meu...
Ma uit in urma...la anii ce-au trecut.Ii privesc uneori cu regret iar alteori cu bucurie.Raman cu momentele frumoase si refuz sa cred ca mi-a fost si rau.
Ma uit in urma si vad oameni,chipuri,figuri.Pe unele le mai uit din cand in cand dar intr-un fel sau altu reapar,altele sunt bine intiparite.
Ma uit in urma si aud cuvinte.Unele spuse la furie si altele din dragoste.
Ma uit in urma si ma gandesc la ce am iubit si daca m-am lepadat vreodata de ce am iubit.E drept ca iubirea s-a schimbat dar a ramas ceva-ul care nicand nu se va duce.
Ma intreb din cand in cand:daca as avea puterea sa schimb ceva,ce as schimba?Nimic pt ca tot ce s-a intamplat m-a facut sa fiu asa,eu cea din ziua de azi,eu cea care in sfarsit poate privi drept in fata.

Maktub

Arabii spun "maktub",asa a fost scris...asa a fost scris sa se intample iar noi nu putem face nimic.Convenabil as spune.Orice se intampla:"maktub".Stau sa ma gandesc de cate ori pe zi ar trebui sa spun "maktub"..ohooo...
Caut...caut sensuri si raspunsuri la intrebari ce inca nu le-am pus sau le-am pus si eu nu stiu.
Cand ne oprim din alergat?Cine stabileste granitele dintre suflete?Unde incepe dragostea si unde se termina?De ce trebuie sa ne luam dupa o societate?De ce nu putem fi noi,noi insine si trebuie sa urmam niste principii si reguli bine stabilite de naiba stie cine.
Ok...exista o lege a universului si un echilibru.Pana aici totul e clar.Sau nu?
Exista o societate care spune ca asa si pe dincolo trebuie sa facem..sa spunem...sa ne purtam..ce haine sa imbracam....cum sa ne creste copii...si vai,maica...daca nu i-ai pus caciula pe cap la 10 grade afaraaa...ce mama denaturata esti!!!
Uite ca nu am chef...nu am chef sa ii pun caciula la 10 grade...ca nu ii place...si ii e cald..si se simte bine fara...da,bine sunt denaturata!
Si daca maine societatea schimba regulile,noi astia mititei ne schimbam si noi...ca asa trebuie cica...
Simt uneori ca ma sufoc...as vrea sa tip din toate puterile..sa urlu si totusi tac...am urlat de atatea ori ca eu nu sunt de acord..ca eu nu fac...ca eu nu dreg si poc..am dat cu bata in balta...acum m-am mai linistit...sunt calma..rationala si inteleapta..atat cat pot...sau macar incerc

Se intampla sa iti doresti ceva.Ceva dar sa nu stii ce.Apoi,dupa o vreme descoperi si iti mai doresti ceva,indiferent daca primul ceva s-a realizat sau nu.
Ma cufundam cu ani in urma in ceva-uri si in dorinte.Realizabile sau nu erau ale mele si ale nimanui altcuiva.Doar ca,fara sa ma gandesc ii includeam si pe altii,fara voia lor si brusc,asteparile isi faceau aparitia.Asteptam cate ceva de la cineva doar,doar dorintele mele s-or transforma in realitate.
Azi nu mai astept.Nimic de la nimeni.Azi dorintele mele ma includ pe mine in speranta ca le va fi bine si celorlalti.Azi nu mai umblu dupa ceva.
Azi trecutul se intalneste cu prezentul si reinvie iar eu am de ales.Ma intorc sau merg mai departe.Merg mai departe pt ca prezentul asta imi place.Si imi place si trecutul din el.Si imi mai place sa cred ca prezentul merge in viitor si ca de data asta e liniste si pace si bine.Azi uit raul si imi reamintesc binele,azi imi cer iertare.