Da da da...si pentru ca publicul cere si cere,ma vad nevoita sa continuui aceasta minunata poveste dar tin sa va anunt de pe acum ca nu are un final creeat de mine.
Finalul,dragii mosului il faceti voi singurei dupa pofta inimii dvs.
Si acum sa trecem la lucruri mai importate.
Un bun prieten de-al meu are cunostinte sus puse,de genul printi,cavaleri dar mai ales zanarese.Ma gandeam ca as putea forma o super echipa cu el si am putea salva sufletele napastuite de soarta oferindu-le fericire eterna.Dar zau asa,uneori e misto parca si sa plangi un pic,nu?Sa te dai cu capul de pereti,sa te chinui zbuciumul interior,sa cauti solutii care oricum nu sunt bune dar important este ca le cauti si ca in acele momente,mai mult decat in altele,mintea ta functioneaza cu o viteza uluitoare.
In povestea noastra,el,cavalerul ar trebui sa salveze domnita din turnul in care balaurul cel rau a ferecat-o.Doar ca el este un cavaler al lumii moderne care isi ineaca amarul in sticla de bere sau in bratele altor domnite,mai putin ferecate.
Toate bune pana aici ca si el totusi tre sa-si traiasca viata dar ce facem cu a noastra printesa care plange si se vaita?
Pai a noastra printesa ar trebui sa-si bage castile in urechi,(ii recomand niste ganduri cocotate pe un nor..sunt in trend acum si sunt pe lista compensatelor),sa-si aprinda o tigare,sa dea pe gat o gura de cola (din categoria ce nu ne omoara ne face mai puternici) si sa-si spuna (acum urmeaza partea culminanta in care ea,se decide...ia lama sau o arunca cat colo):
-Lasa-ma,lasa-ma...de azi nu mai ma uit inapoi.De azi merg pe drumul meu,dragutule si zau ca nu ma intorc.Lasa-ma sa te las...pricepi?
Eee..dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ...cei doi se vor mai calca pe bataturile inimii o buna perioada..le uram sa se calce si in alt fel pt binele lor si al intregii umanitati.

Acestea fiind spuse,pe ziua de azi,va doresc acelasi lucru pe care l-am capatat si eu si de care ma bucur in fiecare zi: "ganduri cocotate pe un nor"...:))

-va urma-(da da da..inca...)