Poate ca lucrurile bune se intampla celor care stiu sa astepte...

Am invatat foarte putin astazi. Am avut o adevarata problema cu puterea de concentratie.
In schimb, am stat toata ziua calare pe geam, sa respir.
Aerul astazi a fost usor. Si tocmai astazi, innorat.
Ziua nu prea a zambit.
Mi-am inceput-o bine. Pe la ora 3.30 dupa amiaza cand am dat nas in nas cu melodia asta, pe facebook, apoi cu asta pe mess. Nici StumbleUpon-ul nu a tinut cu mine. Toata ziua m-a plimbat din poza in poza.
Si tocmai astazi, au iesit si toti moticlistii la plimbare si tocmai pe Calea Mosilor.
Helloo !!!
Am de invatat?!? Rings a bell?
M-am calmat pe la 7 cand am vorbit cu un prieten care mi-a adus aminte ca lucrurile bune se intampla celor care stiu sa astepte.
Si eu stiu. Sau stiam?
O sa aflam curand daca stiu sau stiam.
Imi aduc aminte ca aseara, tot cu prietenul asta am avut o discutie. Despre ego, orgoliu si nefericirile din viata mea.
Ii transmit pe aceasta cale ca am inteles o parte din ce vroia sa zica :)
Am iesit si la plimbare in seara asta. Un fiasco total pentru ca am iesit in oras cu un amic care ma bazaia de ceva vreme ca vrea sa ma vada. Iar eu am zambit tampa la tot ce spunea, uitandu-ma hai hui pe cer dupa luna, stele, enervandu-ma ca nu stie sa-mi aprinda tigarea si ca nu se uita in ochii mei cand vorbeste cu mine.
Sunt intr-o stare letargica iar in mintea mea se plimba cuvinte, intrebari la care tot eu imi dau raspuns si zgomote.
Pentru prima data refuz sa mai ma intreb sau sa-mi fac mii de ganduri. Refuz sa fiu eu si ma vand oricui ma cumpara (sunt insuportabila, apropo ! ).
N-am asteptari, am dorinte.
N-am intrebari.
N-am nimic.
Mi-am depasit doza de visare pe ziua de astazi !

Poate ca lucrurile bune se intampla celor care stiu sa astepte...
Poate maine puzzle-ul va fi complet...
Poate maine ma voi trezi amnezica ...
Sau poate doar lucrurile bune se intampla. Simplu.

Mi-am luat laptopul in curte. E liniste peste tot ploiestiul, cam cum este de foarte multi ani. Nu imi aduc aminte sa fi vazutut acest oras agitat noaptea.
Si e liniste la mine aici. Ma uit din cand in cand la stele, caut luna dar nu o gasesc, mai trag din tigare si iau cate o gura de vin.
Imi caut linistea.
De ani de zile ma uit fascinata la un cuplu care in mod frecvent trece in plimbare, pe bulevard.
El, cu parul incaruntit, ea pe la vreo 40 si ceva de ani.Se vede diferenta de varsta uluitor de tare.Dar, mult mai mult se vede iubirea si respectul pe care si-l poarta.
Se plimba linistiti in fiecare seara, ca e iarna sau vara.
I-am vazut si la biserica in seara de Pasti.Baietelul lor care pana nu demult meregea tantos in fata lor este acum un tanar frumos si politicos.
Imi place de ei.Imi plac plimbarile lor si ii salut de fiecare data cand ii vad.
Nu ii cunosc.Nu stiu cine sunt dar sunt convinsa ca mi-ar placea la nebunie de ei.
Ce ramane la final? Dupa ce toata pasiunea, toata nebunia, toata inocenta unei relatii noi s-a terminat, ce ramane?
Raman oare lucrurile pe care ai reusit sa le descoperi despre cel de langa tine? Sunt bune sau rele? Si cine stabileste cat de bune sau rele sunt? Tu, clar.
Te multumesti cu ele? Poti trece peste? Il sau o respecti?
Sau treci mai departe in alta parte catre noi si noi orizonturi?
As vrea...mi-ar placea...multe. Dar cel mai mult imi doresc sinceritate.
Am fost intoarsa pe dos toate zilele astea simtind cum ma apasa singuratatea pe care mi-am desenat-o in jurul meu si lipsa de valoare.
Si poate ca am gresit.Am creionat in mintea mea o imagine a mea total falsa pe care acum pas cu pas o sterg.
Undo si gata.
E gata?
Gata.

voi nu aveti job description pt jobul meu !

uneori imi imaginez ca am propriul meu atelier.mititel, undeva la mansarda.ca sa ajungi la mine, trebuie sa urci pe niste scari mici si inguste.
cand ajungi, calci pe un parchet usor moale, inchis la culoare.treci pe un hol si ajungi intr-o camera mare cu geamuri mari si acoperite cu draperii verzi si galbene.
una din ferestre este deschisa si trimite lumina catre o masa inalta, usor inclinata.in jurul ei etajere mai mari, mai mici.pe fiecare, culori, cutii si cutiute, pensule, materiale, ace, sfori si panglici.
pe perete atarnate panglici iar langa panglici 2 manechine acoperite cu materiale verzi.
o canapea colorata plina de perne, 2 fotolii aruncate la intamplare, o biblioteca si restul.bucataria e despartita de camera printr-o placa de lemn grena, e tip bar. simpla.
dar piesa de rezistenta sa fie o micuta terasa plina de flori si 2 scaune.
la mine in atelier, dezordinea ar fi boema.pentru ca un artist creeaza nu face ordine. ar fi sunete de chitara intr-o joi, lunea poate concertul 1 pt pian a lui ceaikovski, martea damien, n-ai stii sa ghicesti pentru ca un artist creeaza pe arta.
ar mirosi a scortisoara, lemn, culoare si fum pentru ca un artist se inconjoara de mirosul ingredientelor artei lui.
la mine ar veni oamenii cu idealuri inalte, calzi,uneori sfatosi, zambitori, uneori tacuti pentru ca un artist este inconjurat de artisti.
si daca as avea atelierul meu, cu draperii verzi si galbene...asta inseamna ca as fi un artist !

Prints that I like

Nuci de .... primavara !

Ete leapsa !

An nou, lepse noi, iuhuuu !!!
Eu am primit-o pe asta cu rutina zilnica de la Eva cea nastrusnica.
Rutina...hmmm...da !
Lunea are farmecul ei aparte.Ma anunta cam cum va decurge saptamana, ce am de invatat, de facut. E ca un planner. Tot lunea e dedicata si unei mici cumparaturi, un pic de ordine prin casa si cam gata.
Martea nu imi place. Nu stiu de ce dar niciodata nu m-a incantat. Suna si nasol.Martea trece greu, martea e aglomerata.Martea invat mult, mananc putin, trimit cv-uri.Martea.
Miercurea suna cam asa :) In perioada asta am foarte mult de invatat asa ca rutina mea zilnica se invarte in jurul tocelii mult.Yeaa, I know, I'm such a dork !
Joia e in ritm de pace. Daca as putea sa iau orasul la picior in fiecare joi, ce bine ar fi ! Sa vezi cum oamenii incep sa se destinda fiecare cu gandul la micutul plan pt weekend.
Vinerea simt cum mi se relaxeaza toti muschii. Vreau sa ies, sa vad lume multa. Da, da, asta imi place !
Sambata si duminica sunt rezervate Mariei si aici inca nu a intrat rutina :) . Poate doar in activitatile gospodaresti cum ar fi o mancarica, o ordine prin casa si cam atat :)

Incerc pe cat se poate sa imi vad prietenii cat mai des, sa ma bucur de tot in cel mai simplu mod si ma bucur ca nu am avut prea multe de insirat la rutina zilnica. Inseamna ca am mereu o zi noua :P ...cafeaua ramane la fel !

va pup

aaa...leapsa merge la cine vrea si are chef sa insire.... :)

potrivit dex-ului, mediocritatea are urmatoarele definitii :

" adj. 1. Care se află între două limite extreme, mijlociu, potrivit; care nu iese din comun, nu se evidențiază prin nimic, modest, banal. 2. Lipsit de inteligență, de capacitate ori cultură, de spirit; fără valoare"

" adj. 1. comun, mijlociu, potrivit. (Un elev ~.) 2. (fig.) obscur. (Un poet ~.) 3. modest, redus, scăzut. (Operă de valoare ~.) "

" Care se află între două părți extreme sau între două lucruri de aceeași natură. Pasiune ~ă. 2) Care este insuficient (în cantitate sau calitate); lipsit de valoare cantitativă sau calitativă. Salariu ~. Hrană ~ă. 3) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care manifestă insuficiență intelectuală; mărginit; limitat; redus."

la pol opus, avem antonimele :

" Mediocru ≠ distins, eminent, ilustru, remarcabil, talentat "

Nu am talent in a scrie. Scriu ca să mă aud gândind. E o rasfirare de mine în litere. Nu am priceperea de a împărtăşi mai mult decât ce sunt si nici asta într-o formă memorabilă.
Oamenii mediocrii traiesc !
Cu mai mult sau mai puţin curaj, cu atitudine sau cu emoţie traiesc si ei printre ceilalti.
Si sunt mulţi..Chinul şi însingurarea geniului e doar poveste. El are arta lui, trăieşte prin si pentru ea. Un mediocru se are pe sine cu toate limitările sale şi atât. E conştient de incapacităţile lui şi , mai rău, nu poate să se arate. Trăieşte inghesuit în propriul eu, visează la libertatea artiştilor şi cam atât. Cât de cumplit se aruncă în vise, cât de sus i se avântă gândurile chiar şi în autobuz dimineata.
Sunt convinsă că intensitatea dinăuntrul unui mediocru depăşeşte cu mult fantezia unui geniu, numai că nu poate ieşi.. Eminescu este genial, nebun, unic, singur si neînţeles..dar toti îl ascultă , toti încearcă să-l explice, să-l cunoască, să-l admire. "Ceilalţi" , ascunşi în centura castităţii nu vor reusi să zboare, nu vor fi admiraţi si adoraţi. Vin si pleca fără glorie. Dar trăiesc.. şi între venire şi plecare, ca un muşuroi de furnicuţe dintre care numai unele ajung în vârf, muncesc la înăltarea lor. Fără nume, fără aplauze, cu conştinciozitate şi dragoste. Nu pictorul iubeşte cel mai mult culoarea, ci ochiul naiv care se scaldă în ea.
Intr-un limbaj înteles doar de mine, mă eliberez.
Ce cred mediocrii despre viaţă, lume, univers nu se va şti niciodată. Gândurile lor sunt mult deasupra înţelegerii şi visele lor neasemuite. Nu-i minte să le cuprinda fiindcă nimeni nu le vorbeste limba, sau poate ei sunt muţi., mai ştii?! In fine, în propria-ţi piele eşti stăpân,mi-a spus de cateva ori un prieten. Si mai mult decât atat eşti liber. N-am inteles de prima dată la ce se referă, dar incep să...
Universalitatea mea e minusculă, dar relativ la universul meu sunt colosală. Şi liberă să visez şi să consum litere !

o ardem hardcore

...dar uneori si classy.imi place.am senzatia ca nu fuge viata pe langa mine.
one day hardcore, one day classy.
ieri am fost classy.pe ninsoarea aia mare pe mine m-a apucat cheful de iesit cu palarie.zau, ca nici nu zbura de pe capul meu !
azi am fost hardcore. intai am fost intrebata daca imi place sa fug sau sa f*t, dupa m-am simtit un pic mafioata si intr-un final in mood de cha cha flex.( dupa cum a grait un mare contemporan)
cat despre raspunsul la intrebare, zau ca nici nu stiu ce sa aleg !
inca incerc sa-mi definesc personalitatea.am observat eu ca mai am multe de invatat. de la astia mai batrani ca mine in special.
oamenii au experienta.stiu in egala masura cum sa-i enerveze si sa-i impace pe aia mai mici, te invata numai de bine si stiu sa te puna la respect dintr-o singura vorba.
sezi bland, aici la mine in poala sa-ti impartasesc din amintirile vietii mele.
cam asa ar fi inceputul.
aberez.
iar acum in loc sa ma duc la culcare, stau si tai filmulete cu umbrelele si mi s-a facut si foame.ia hai, mars la culcare !

verde

daca ar fi sa fie ora 8.30 dimineata...sa deschid ochii si sa simt soarele batandu-mi in fata....sa mai ma cufund 5 minute in patura, sa strang perna in brate si sa-mi recapitulez visul de noapte...
daca ar fi sa simt mirosul de cafea, m-as da jos usor din pat, mi-as trage manecile de la pijamaua cu albinute, as deschide larg fereastra si-as zambi tamp la strada...
mi-as turna cafeaua in cana verde, as sta pe balcon intinsa la soare, ascultand zgomotul strazii combinat cu cel al salcamilor...
as lua doua guri de cafea care m-ar frige pe varful limbii, as rontai din painea prajita, as forma un numar de telefon si-as zice neata...
apoi, as mai sta asa...privind...fara sens sau forma, fara intrebari prea multe...dar as stii....
si daca ar fi sa fie soare, mi-as scoate palaria cea verde si rochita alba...mi-as impleti parul si mi-as lua bratarile rosii...
as face cunoastinta cu toti copacii si cu toata lumea si le-as zambi...
m-as opri intr-un parc, as sta putin acolo pana cand tu mi-ai spune cat de frumoasa sunt....
da, asa as face...daca ar fi cald....

daca ar veni acum si si-ar trece mana prin parul meu, ar ingheta.
atat de rece e parul...
si daca ar veni sa-si plimbe mainile prin jurul meu
cum s-ar roti...
capul....
dar daca si-ar sprijini mainile de umerii mei.......
umarul meu stang ar fi tras spre mana lui stanga
iar umarul drept spre cea dreapta
ar fi atat de echilibrat totul si parca foaia asta galbena nu s-ar uita la mine atat de fix...
fix...
si nu mai e muzica...acum...
prea multa liniste creeaza un mare hau...
good deeds are rememberd in the hearts of men

se plimba gandurile prin cap

in minte a ramas doar un miros usor de parfum.combinatia ideala.
ii stia fiecare grimasa, fiecare privire si incerca rand dupa rand sa le nege pe toate.incercase sa isi nege si existenta la un moment dat dar nu ii reusise.
iesise din nebuloasa si isi accepta momentele,trairile si uneori tanjea dupa suferinta.
ciudat sa tanjesti dupa suferinta.parca ar fi vrut sa isi spele toate pacatele facute si nefacute, doar suferind putin.
isi pastrase trairile pentru ea.nu avea sens sau rost sa rascoleasca ceea ce demult era ingropat.
tacea si se bucura de tacerea ei.zambea.mult.
oamenii incercau sa ii vanda diverse : starea de libertate aparenta, vorbe goale, afectiune, pasiune, trandafiri rosii.
ea cumpara putin din toate si le facea uitate printr-un colt.sa nu zica lumea ca a iesit cu mana goala din magazin !
stia ce era bine pentru sufletul ei, posibilul si imposibilul si in scurt timp reusi sa faca o punte intre cele doua.
negase mult dar in sfarsit accepta.ceea ce nu putea schimba.era atat de simplu !
cand se pierdea pe ea, se regasea in simplitatea unei priviri.

si visa...mult....

undeva pe la orele acestea, ii place sa vina.sa paseasca incet, pe covorul moale, spre fotoliu.priveste incet peretele si se aseaza.
da de cateva ori din cap, parca usor obosit si sta.ii place acolo, cu orele, gandind departe.
din cand in cand isi arunca cate o privire spre usa, parca asteptand sa intre cineva.
isi stie durerile, fericirile, pasiunile, amintirile.isi strange tigarea intre degete, usor.
o trece dintr-o mana in cealalta si intr-un final o aprinde.
trage din ea ca si cand ar fi prima si ultima tigare pe care ar fuma-o.inceptul si sfarsitul.
nu stie ce ii rezerva acum si a uitat ce i-a rezervat ieri.nu regreta.doar sunete. nici un cuvant nu ii trece prin minte.
doar sunete, o sumedenie.si un oras.departe, undeva.

...si se pierde in vise pentru ca apoi dimineata sa o gaseasca la fel.doar parfumul ramane acelasi.

" - Bine ai venit! Ti-e foame?
- Da, dar numai dacă stai cu mine.
- Mai povestim de noi?
- Aşa vroiam şi eu... m-am gândit la cererea ta în căsătorie şi aş vrea să încercăm.
- Ai vrea să încerci căsătoria?!

Căsătoreşte-mi-te în faţa munţilor cu un buchet de flori de câmp în mână, să-mi cânte trei chitări în spatele rochiei mele albe de in, să stea prietenii noştri martori pe bolovani bătrâni şi pe trunchiuri de brad doborâte de ploi, îmbrăcati în blugi, râzând, iar tu şi cu mine să ne promitem nimicuri eterne.
Apoi să desfacem caserolele festinului, să închidem ziua şi să aprindem stelele şi focul, iar dimineaţa să ne găsească în continuare împreună.
Şi peste o vreme să ne luam un pisoi.
Iar daca nu ne va fi bine, să pastrez eu pisoiul şi tu biletul de la loz în plic, si să ne rămânem doi vechi prieteni aproape divorţaţi. Altfel, să ne colorăm casa şi să mergem în concedii la casa de la ţară a părinţilor tăi, printre caişi şi lilieci albi."

[.................]

Am refuzat cu desavarsire ca la sfarsitul anului ce a trecut precum si la inceputul anului care a venit, sa-mi insir pe o hartie vrutele si nevrutele, facutele si nefacutele.
Anul asta nu ! Anul asta ma revolt si nu-mi mai promit nimic. Ce va veni, va veni. Incet sau repede, furios sau calm.
Am aceleasi dorinte pe care le aveam si anul trecut.Inima doar ce si-a mai schimbat traiectoria.In rest, totul ramane la fel.
Am aceleasi amintiri pe care le aveam si anul trecut.De aer curat, de veselie, de dragoste, de masuratori ale distantelor dintre paturi, de oameni care dorm avand capul in jos, de sunet de chitara, de ras de copil, de valurile marii.
Dar am si altele noi care cu siguranta vor veni, pe care le vom creea.
Am vrut in multe seri, pitita in orasul meu , ascunsa in patul meu si cu zapada care cadea peste copacii din fata ferestrei mele, sa imi astern gandurile.
Dar n-am facut-o. Toate mergeau spre acelasi loc, indepartat in care candva eram mica, in care candva cunoasteam ochi mari si curiosi, in care viata de "om mare" era formata doar din pantofi cu toc si palarii.
Asa gandesc fetitele cand sunt mici.
Toate gandurile mele fugeau spre miros de liliac si tei, catre strazi inguste si multe, catre capsuni si peri inalti.
Apoi, gandurile mergeau catre Maria. Ea nu are nici miros de liliac, nici peri inalti si nici strazi inguste. Pentru ea putinul este mult.Pentru ea oamenii sunt si nu sunt si invata sa se bucure cu ceea ce " oamenii mari " ii ofera.
Asemeni ei, incerc sa invat sa ma bucur de ceea ce "oamenii mari" imi ofera si sa ma bucur.
Imi doresc sa cred ca pot, ca stiu si daca nu nu stiu, ca voi invata.Ca voi avea destula intelepciune si ca undeva, candva, cineva va fi acolo pentru mine dar si pentru ea. Pentru mine sa-mi reaminteasca de mirosul de liliac iar pentru ea sa o invete.