Hai sa numaram secunde ca sa dea minute,minute ca sa dea ore si sa fie liniste.
Ia sa vedem ce iese!
Ce se ascunde in spatele secundelor,minutelor,orelor in care nu ai vorbit?In care a fost liniste?
Ganduri.Multe ganduri.Ganduri mintite,ganduri de adevar,ganduri de visare,ganduri de melancolie,ganduri de trecut si ganduri de viitor.
Ganduri ca ale mele,cele de acum.
Nici vorba sa scriu iar despre stari nesfarsite de neliniste,despre ingrijorari,frustrari sau complexe.
As putea sa scriu despre sensul vietii,despre starea financiara,legea aia care a innebunit o intreaga populatie(nici vorba sa se gandeasca romanii la ce inseamna cu adevarat dreptul la intimitate.Ce ne ingrijoreaza de fapt este ca nu stiu cine ar putea afla despre planurile noastre marete de a face nu stiu ce si nu stiu cum incercand sa fentam ceva,un stat,o societate sau ca cine stie ar putea afla ca x si-a facut de cap cu y pe la spatele lui a),despre rochita mea de casnica cu decolteu ingrijorator care din cand in cand se mai desface,despre cartofii mei copti din cuptor care incearca sa se coaca de vreo ora si tot asa...
Oho!Despre cate as putea sa scriu!
Dar uite ca nu voi scrie despre nimic din toate astea.

In ce masura deciziile pe care le luam ii afecteaza pe cei din jurul nostru?
Pornim de la faptul ca suntem stapani pe viata noastra.Facem totul dupa cum ne duce pe noi mintea sau sufletul(fiecare dupa ce ii dicteaza mai tare).Apoi,apar cei din jurul nostru iar deciziile ne sunt influentate de ei sau de diversitatea de situatii in care suntem pusi.
Brusc,nu mai suntem stapani pe viata si pe deciziile noastre pt ca nu vrem ca prietenul nu stiu care sa sufere,mama,tata,iubitul,copilul si tot asa.Sirul este lung.
Deci,ideea de la care am pornit cum ca suntem stapani pe viata noastra devine falsa.
Cat ne costa sa ne asumam grija propriilor vise,decizii si dorinte?
Cat ne costa sa ne imaginam o balanta si ca unul din talere este viata ta,a ta si a nimanui altcuiva?
Realizam oare cat de scurta este viata si cat de mult merita traita moment cu moment?
Stiu ca teoretic totul este foarte usor de spus si ca imaginea de lup moralist nu mi se potriveste foarte bine.
Incerc sa-mi pun ordine in ganduri,apoi in suflet,apoi in viata si step by step poate sa si reusesc.
Nu propovaduiesc iertari divine,world peace,salvati mistretii si chestii din astea.
Imi doresc pt mine si pt cei dragi mie liniste sufleteasca si dragoste pt sine.
Iubeste-te pe tine ca sa-i poti iubi pe cei din jur!
Buna asta!
Recunosc cu regret ca nu ma iubesc inca destul,ca sunt rea cu mine dar ca incerc sa nu mai fiu.
Pot sa-i promit lui maine ca voi incerca sa ma plac asa cum sunt si sa nu mai iau greutatile lumii pe umerii mei ca nu sunt mama ranitilor in pijamaluta neagra.
La urma urmei,fiecare (ca si mine) este responsabil de propiile alegeri si decizii.
Conteaza consecventa,nu?

Intr-o nesimtire crunta calculatorului meu i s-a nazarit ca trebuie sa ma anunte ce am de facut.Parca intuia el ca nu voi avea chef de nici unele si s-a gandit sa-mi tranteasca pe desktop datele de examen, materiile la care am de invatat, proiectele ramase, platile pe care trebuie sa le fac, vizita la croitorie cu hainuta mea neagra cea frumoasa care nu mai are 2 nasturi (si mi-e sila si habar n-am sa-i cos) si pe care din aceasta minunata cauza n-am mai purtat-o de aproximativ 1 an (la naiba,ce lenesa sunt!), telefoanele pe care trebuie sa le dau [ca doar deh,vreau sa ma bag in n'spe mii de proiecte acum ca's somera(da,sunt somera de ceva timp..uff..ce naspa suna termenu asta!)] si programarile la toti medicii pe care trebuie sa le fac ( ca doar omul tre sa mai aiba grija si de sanatatea lui..din cand in cand si din gand in gand).
Aman reminderul din 10 in 10 minute, vorbind cu el ca si cum as avea un om in fata mea:
- Lasa ca ma ocup si de tine mai tarziu.Nu vezi ca sunt ocupata acum?Scriu,ce naiba!
Iar el,intelept si atotstiutor imi raspunde trantindu-mi din nou fereastra cu reminder:
-Draga mea draga,scrisul tau nu este inclus in lista mea deci mars si fa ce ai de facut.
Ma uit urat,il aman pentru o ora si imi continuui incursiunea in ale scrisului despre balariile mele obisnuite.

Mi-am luat servetele colorate.Rosii si mov si stau intr-un suport dragut de tot care se pare ca ocupa cam un sfert din masa mea si mi s-a spus ca nu isi prea are locul acolo,ca ar trebui sa stea pe masa cand am musafiri si in restul zilei nu.Ce-i drept ocupa cam multicel dar imi place si mai imi place sa cred ca am musafiri in fiecare zi si ca micuta mea casa trebuie sa fie aranjata si dichisita pentru a primi pe oricine intra in ea.
Micuta mea casa...ihihi...suna foarte misto..pacat ca nu este a mea dar imi place si gandul asta...sa cred ca este a mea asa ca m-am pus serios pe treaba...mi-am tras niste etajere smechere in bucatarie..niste floricele lipite pe peretele din hol si multe alte dracii in sufrageria/dormitor si inca cate mai vreau...ohooo...
O sa pictez masa si scaunele si o sa exilez patul mare (care ce-i drept este comod dar foarte mare) si o sa imi pun poze multe cu cei dragi si draperii colorate si o sa am spatiu sa dansez prin casa si sa ma joc cu Mariuca cand o aduc la mine.Da,da, da...le fac pe toate!

In alta ordine de idei,mai importanta decat casa(asta a fost introducerea)....te-ai intors tu moshito lindo...colorata si bronzata si acum zilele noastre fie ele cum or fi merg mai lin si mai bland.
Tind sa cred si vreau sa cred ca daca ai un umar(sau mai multe) pe care sa poti pune capul cand ti-e sufletul mai greu poti trece peste toate si ca binele nu intarzie sa apara.
Pana una alta,toate peste toate te mai iau in brate asa virtual si mai chicotesc in mine si ma gandesc ca abia astept sa ne vedem iar la o cola nociva si la mult fum de tigare.

Multe as mai avea eu de scris acum dar iar ma bombardeaza calculatorul cu lunga "to do list" asa ca ma retrag in pasi de rainy days/fire ago/runaway/dem gone dar nu inainte de a va lasa un cadou...luna si niste floricele mititele.
Bye!

si tu t'appelles mélancolie.......

Am momente cand ma cuprinde o stare de euforie cumplita si simt ca la orice si oricine as rade si nu m-as mai opri.
La pol opus am momente cand mi-as plange toate nefericirile si tristetile si as tipa la toti si la toate..."de ce mie?".
Mie pt ca sunt om si pt ca nu toate merg ca pe roate si ca in viata omul mai cade din cand in cand doar pentru a se ridica.

M-am intors de cateva zile la cele obisnuite,la cotidianul din fiecare zi dar ce e putin diferit la anul asta fata de anii trecuti este ca tipa ceva in mine,ceva care spune:"anul asta o sa ai puterea si intelepciunea sa faci ce ti-ai propus.Calma si cu zambetul pe buze si ceva mai ordonata.Haide,ca poti!"
Ieri am fost foarte matinala.Mai matinala ca in alte dati si ma asteptam sa-mi fie foarte,foarte somn.Ciudat dar imediat ce m-am ridicat din pat,somnul s-a dus.Afara era inca intuneric si mi se parea ca nu-i nimeni,nimeni pe strazi.Mare mi-a fost mirarea cand am vazut oameni grabiti,oameni care isi plimbau cateii sau oameni care chiar faceau cumparaturi.M-am uitat la ceas ca sa ma dumiresc...era totusi ora 7. Mi-am luat laptopul in brate si am inceput sa verific diverse pana am ajuns la postul de pe blogul unui prieten.Mi-a ridicat starea de spirit cand am vazut atata optimism si mi-am adus aminte ca si in mine zac cateva tone din optimismul ala si ca le-am cam uitat in ultima vreme.
Mi-am promis ca o sa scriu.Ca o sa scriu despre oameni veseli,despre mine vesela,despre deranjurile societatii si despre viitoare mea munca.
Pe cand imi promiteam eu toate acestea in minte,m-a trosnit un miros...iar am dat cafeaua in foc...si cu mirosul m-a pufnit si rasul pentru ca este tipic mie sa dau cafeaua in foc.
Imi canta o melodie in cap....."si tu t'appelles melancolie"...o canta joe dassin si o canta tare frumos...si mi-a cantat-o si mie...de cateva zile mi-o tot canta si chiar ca ma cuprinde melancolia.Dar nu este o melancolie trista...e o melancolie placuta,o stare de visare din care nu m-as mai trezi.
But then again....telefonul asta bate-l sa-l bata vina m-a trezit...uite ca mai avem nu stiu ce tema la nu stiu ce materie,uite ca n-am printat referatele la teoria organizatilor si deci uite ca tre sa pornesc la drum inarmata cu rabdare multa si sa printez de pe stick temele.
Ma imbrac bine,imi trag manusile mele smechere in manute si plec.Si vad oameni grabiti iar...catre unde?Catre ei stiu unde.Si vad copii si in aer simt un miros de zapada dar imi spun ca mirosul asta il simt de vreo 2 luni incoace si inca nimic.
Gasesc intr-un final sa printez minunatele mele teme si plec spre facultate.Citesc in metrou dintr-un ziar si aflu ca un prieten de-al meu mai vechi canta intr-un club.
Ce bine !!! Abia astept sa-l vad ! Nu l-am mai vazut de o groaza de timp si tare mi-e dor de el.Realizez instant cati oameni nu am mai vazut si ca mi-e dor de ei.Anul asta trebuie sa-mi fac timp si pentru asta.
Urc scarile facultatii mele minunate si imi astept profesorul.Na ca imi suna si telefonul si aflu ca undeva prin Berceni,ninge.Ei nu zau!?!Chiar asa???Ete ca nu cred nimic.Adica ce?La mine in Grozavesti nici urma de fulg de nea si in Berceni deja viscoleste?De cand e Grozavestiul un oras si Berceniul altul?Oricum,nu cred si mi se pare o gluma foarte haioasa chiar.Ascult explicatii cum ca norii reci si sucita si invartita dar tot nu cred.Si daca in Berceni ninge....te rog...ia-mi si mie un fulg in palma si adu-l incoace.Aaaa...se topeste pana ajungi...Eee...asta e.
Inchid telefonul si brusc ma apuca un dor...si uite cum degetutele mele mici se apuca sa scrie niste sms-uri...Vrei?Ce bine ce vrei!
Dupa ce m-am chinuit sa urc scarile ,coborarea mi se pare floare la ureche si cand ajung jos..minuneeeeee...ningeee!!!
Bai,chiar ninge!Ninge,ninge,ninge!Deci e zapada si la noi pana la urma.Deci mai e speranta.Avem iarna!Nu s-au dus toate anotimpurile...Inca...Deci, sa ma bucur.
Si te strag in brate si ma bucur ca ninge si ca o sa-mi inghete nasul de frig.
Si m-am plimbat...prin parc...si a fost frumos de tot si alb...totul alb si fulgi peste capul meu si imi era frig dar si cald in acelasi timp.
Si simteam cu inima mea chiar era fericita....si era bine si caldut in sufletul meu...
Frigul mi-a adus caldura si ce bine este !!!
Am mers spre casa cu ganduri multe, aiurea prin capsorul meu si cu decizii..O sa le fac pe toate!Da,da da...pe toate si o sa incerc sa nu uit nimic.
O sa ma reinventez,o sa rad,o sa si plang cu siguranta,o sa invat,o sa citesc,o sa ma bucur de cei dragi mie,o sa merg la concerte si o sa dansez pana dimineata,o sa iubesc cat pot si cum pot,o sa...,o sa..., o sa....multe...dar o sa le fac sau macar o sa incerc.
Pana una alta o sa-mi mai pictez niste pereti din garsoniera mea si o masuta si 2 scaune...sa fie verzi....sa fie vesele...sa fie...sa fie...pentru oameni veseli.

............

Povesti....gura sobei...vin fiert....la ureche....cuvinte...despre ce vrei...orice si oricum...oricand...acopera-ma...in zile de 28....cand 2+8 fac 10 si 10 impartit la 2 fac 5....acopera-ma...in zile de 28, 2, 8, 10 si 5...mai bine acopera-ma in orice zi....in asternut de satin verde ...in camere obscure...cu muzica in surdina...sa bata ploaia in geam...si soarele...si fulgii de nea si sa cada frunzele...in zile de 28, 2, 8, 10 si 5...sau mai bine in orice zi.