Hai sa numaram secunde ca sa dea minute,minute ca sa dea ore si sa fie liniste.
Ia sa vedem ce iese!
Ce se ascunde in spatele secundelor,minutelor,orelor in care nu ai vorbit?In care a fost liniste?
Ganduri.Multe ganduri.Ganduri mintite,ganduri de adevar,ganduri de visare,ganduri de melancolie,ganduri de trecut si ganduri de viitor.
Ganduri ca ale mele,cele de acum.
Nici vorba sa scriu iar despre stari nesfarsite de neliniste,despre ingrijorari,frustrari sau complexe.
As putea sa scriu despre sensul vietii,despre starea financiara,legea aia care a innebunit o intreaga populatie(nici vorba sa se gandeasca romanii la ce inseamna cu adevarat dreptul la intimitate.Ce ne ingrijoreaza de fapt este ca nu stiu cine ar putea afla despre planurile noastre marete de a face nu stiu ce si nu stiu cum incercand sa fentam ceva,un stat,o societate sau ca cine stie ar putea afla ca x si-a facut de cap cu y pe la spatele lui a),despre rochita mea de casnica cu decolteu ingrijorator care din cand in cand se mai desface,despre cartofii mei copti din cuptor care incearca sa se coaca de vreo ora si tot asa...
Oho!Despre cate as putea sa scriu!
Dar uite ca nu voi scrie despre nimic din toate astea.

In ce masura deciziile pe care le luam ii afecteaza pe cei din jurul nostru?
Pornim de la faptul ca suntem stapani pe viata noastra.Facem totul dupa cum ne duce pe noi mintea sau sufletul(fiecare dupa ce ii dicteaza mai tare).Apoi,apar cei din jurul nostru iar deciziile ne sunt influentate de ei sau de diversitatea de situatii in care suntem pusi.
Brusc,nu mai suntem stapani pe viata si pe deciziile noastre pt ca nu vrem ca prietenul nu stiu care sa sufere,mama,tata,iubitul,copilul si tot asa.Sirul este lung.
Deci,ideea de la care am pornit cum ca suntem stapani pe viata noastra devine falsa.
Cat ne costa sa ne asumam grija propriilor vise,decizii si dorinte?
Cat ne costa sa ne imaginam o balanta si ca unul din talere este viata ta,a ta si a nimanui altcuiva?
Realizam oare cat de scurta este viata si cat de mult merita traita moment cu moment?
Stiu ca teoretic totul este foarte usor de spus si ca imaginea de lup moralist nu mi se potriveste foarte bine.
Incerc sa-mi pun ordine in ganduri,apoi in suflet,apoi in viata si step by step poate sa si reusesc.
Nu propovaduiesc iertari divine,world peace,salvati mistretii si chestii din astea.
Imi doresc pt mine si pt cei dragi mie liniste sufleteasca si dragoste pt sine.
Iubeste-te pe tine ca sa-i poti iubi pe cei din jur!
Buna asta!
Recunosc cu regret ca nu ma iubesc inca destul,ca sunt rea cu mine dar ca incerc sa nu mai fiu.
Pot sa-i promit lui maine ca voi incerca sa ma plac asa cum sunt si sa nu mai iau greutatile lumii pe umerii mei ca nu sunt mama ranitilor in pijamaluta neagra.
La urma urmei,fiecare (ca si mine) este responsabil de propiile alegeri si decizii.
Conteaza consecventa,nu?