Mi-am luat laptopul in curte. E liniste peste tot ploiestiul, cam cum este de foarte multi ani. Nu imi aduc aminte sa fi vazutut acest oras agitat noaptea.
Si e liniste la mine aici. Ma uit din cand in cand la stele, caut luna dar nu o gasesc, mai trag din tigare si iau cate o gura de vin.
Imi caut linistea.
De ani de zile ma uit fascinata la un cuplu care in mod frecvent trece in plimbare, pe bulevard.
El, cu parul incaruntit, ea pe la vreo 40 si ceva de ani.Se vede diferenta de varsta uluitor de tare.Dar, mult mai mult se vede iubirea si respectul pe care si-l poarta.
Se plimba linistiti in fiecare seara, ca e iarna sau vara.
I-am vazut si la biserica in seara de Pasti.Baietelul lor care pana nu demult meregea tantos in fata lor este acum un tanar frumos si politicos.
Imi place de ei.Imi plac plimbarile lor si ii salut de fiecare data cand ii vad.
Nu ii cunosc.Nu stiu cine sunt dar sunt convinsa ca mi-ar placea la nebunie de ei.
Ce ramane la final? Dupa ce toata pasiunea, toata nebunia, toata inocenta unei relatii noi s-a terminat, ce ramane?
Raman oare lucrurile pe care ai reusit sa le descoperi despre cel de langa tine? Sunt bune sau rele? Si cine stabileste cat de bune sau rele sunt? Tu, clar.
Te multumesti cu ele? Poti trece peste? Il sau o respecti?
Sau treci mai departe in alta parte catre noi si noi orizonturi?
As vrea...mi-ar placea...multe. Dar cel mai mult imi doresc sinceritate.
Am fost intoarsa pe dos toate zilele astea simtind cum ma apasa singuratatea pe care mi-am desenat-o in jurul meu si lipsa de valoare.
Si poate ca am gresit.Am creionat in mintea mea o imagine a mea total falsa pe care acum pas cu pas o sterg.
Undo si gata.
E gata?
Gata.