uneori imi imaginez ca am propriul meu atelier.mititel, undeva la mansarda.ca sa ajungi la mine, trebuie sa urci pe niste scari mici si inguste.
cand ajungi, calci pe un parchet usor moale, inchis la culoare.treci pe un hol si ajungi intr-o camera mare cu geamuri mari si acoperite cu draperii verzi si galbene.
una din ferestre este deschisa si trimite lumina catre o masa inalta, usor inclinata.in jurul ei etajere mai mari, mai mici.pe fiecare, culori, cutii si cutiute, pensule, materiale, ace, sfori si panglici.
pe perete atarnate panglici iar langa panglici 2 manechine acoperite cu materiale verzi.
o canapea colorata plina de perne, 2 fotolii aruncate la intamplare, o biblioteca si restul.bucataria e despartita de camera printr-o placa de lemn grena, e tip bar. simpla.
dar piesa de rezistenta sa fie o micuta terasa plina de flori si 2 scaune.
la mine in atelier, dezordinea ar fi boema.pentru ca un artist creeaza nu face ordine. ar fi sunete de chitara intr-o joi, lunea poate concertul 1 pt pian a lui ceaikovski, martea damien, n-ai stii sa ghicesti pentru ca un artist creeaza pe arta.
ar mirosi a scortisoara, lemn, culoare si fum pentru ca un artist se inconjoara de mirosul ingredientelor artei lui.
la mine ar veni oamenii cu idealuri inalte, calzi,uneori sfatosi, zambitori, uneori tacuti pentru ca un artist este inconjurat de artisti.
si daca as avea atelierul meu, cu draperii verzi si galbene...asta inseamna ca as fi un artist !
