Am in minte o intrebare care i-a fost pusa unui prieten de-al meu : "ce ai vazut mai multe, rasarituri sau apusuri ? ".
Si uite asa, ma bantuia intrebarea asta cam de cand am auzit-o si ma tot gandeam la ea si incercam sa raspund si eu in mintea mea. Ce-am vazut mai multe, rasarituri sau apusuri?
As fi putut raspunde ca rasarituri si as fi parut mai interesanta ca na, m-am trezit devreme special pt asta sau am stat toata noaptea ca sa astept soarele. Pe de alta parte, apusul m-ar fi facut ceva mai superficiala....il vezi oricum, ca na...la ora aia esti treaz....trebuie doar sa iti aduci aminte sa te uiti.
Am lasat in urma ideea de "interesanta" si mi-am raspuns : apusuri am vazut mai multe desi as fi vrut sa fie rasarituri. Apusurile mi-au dat mereu senzatia ca totul se duce, ca se sterge, ca se cufunda tot ce a fost rau intr-o zi.
Si cum imi raspundeam eu mie ca apusurile au fost mai multe, hop a venit un rasarit care a facut cat zeci de apusuri....
De undeva se auzea "....To say the things he truly feels And not the words of one who kneels. The record shows I took the blows And did it my way"....si soarele aparea, incet, timid apoi din ce in ce mai curajos se urca pe cer. Si era racoarea aia de dimineata, combinata cu o caldura sufleteasca si cu o mana pe care am simtit-o pe spate si care mi-a adus aminte ca nu sunt singura.Erau oameni in jurul meu care vedeau acelasi lucru minunat pe care il vedeam si eu. Si erau amintiri, uitari, regrete, bucurii si promisiuni ca astazi si maine va fi mai bine.
Si cand soarele urcase deja sus pe cer mi-am adus aminte de o fraza "fa-o pan' la capat, maine nu stii ce va fi"....se potrivea de minune cu imaginea pe care o aveam in fata...si am realizat ca nu conteaza foarte tare ce am vazut mai mult, apusuri sau rasarituri.Conteaza cum le-am vazut, cu cine le-am vazut si cum au rezonat ele in sufletul meu.
Iar rasaritul asta a fost "on my way" :)
luni, 31 august 2009
Un prim gand....
Desfac bagajele si ajung la geanta Mariei. Scot mingea, papusile, creioanele, cartile si ma trezesc ca tin in mana o scoica.Pana la urma a reusit sa o transporte pana acasa !
A fost o scoica platita cu "fac orice pentru tine". Inca nu am aflat care a fost "orice-ul" dar vad ca scoica a ajuns acasa.
Imi amintesc ca am intrebat serile trecute unde s-a dus vara.Nu stiu cand a inceput, cand s-a petrecut si cand s-a terminat.
"Vara asta a trecut prin bucataria ta", mi-a spus prietena mea .Se prea poate.A trecut cu despartirile ei, cu zugravelile, cu gandurile de copil, cu muntele si marea traite la superlativ.A fost o vara plina de muzica si de culoare.
Si stau si ma gandesc...nu-mi plac verile prelungite, nici iernile, nici toamnele si nici primaverile.Le vreau pe toate la locul lor, sa ma bucur de ele, sa le simt prin toti porii, sa le respir.
Mai sunt inca multe ganduri de vama, de mare, de soare si de cantec de povestit....
p.s : aud tropot de cai si nu este o gluma, dragii mei...politia e pe caiiii !!!! iuhuuuu !!!
A fost o scoica platita cu "fac orice pentru tine". Inca nu am aflat care a fost "orice-ul" dar vad ca scoica a ajuns acasa.
Imi amintesc ca am intrebat serile trecute unde s-a dus vara.Nu stiu cand a inceput, cand s-a petrecut si cand s-a terminat.
"Vara asta a trecut prin bucataria ta", mi-a spus prietena mea .Se prea poate.A trecut cu despartirile ei, cu zugravelile, cu gandurile de copil, cu muntele si marea traite la superlativ.A fost o vara plina de muzica si de culoare.
Si stau si ma gandesc...nu-mi plac verile prelungite, nici iernile, nici toamnele si nici primaverile.Le vreau pe toate la locul lor, sa ma bucur de ele, sa le simt prin toti porii, sa le respir.
Mai sunt inca multe ganduri de vama, de mare, de soare si de cantec de povestit....
p.s : aud tropot de cai si nu este o gluma, dragii mei...politia e pe caiiii !!!! iuhuuuu !!!
vineri, 28 august 2009
Je pense donc je suis - part 1
Mi-am petrecut ultimele zile, gandindu-ma la vrute si nevrute si dorind sa le astern pe toate pe hartie.N-am reusit pentru ca de fiecare data cand ma asezam in fata calculatorului, toate gandurile fugeau din mintea mea. Acum incep sa se aseze la loc deci iertati postarile lungi :) .
Mi-am inceput practica de specialitate.Da, asa se numeste : practica de specialitate si este o materie obligatorie.Nu stiu cum poti numi practica o materie dar in fine, trecem peste.
Inainte de a va povesti cateva dintre "aventurile" mele de practicanta vreau sa va spun cate ceva despre institutia in care ma "scolarizez" eu.
Mi-a luat mult ce-i drept, sa ma decid daca sa vorbesc despre asta sau nu.Mi se parea totusi ca exagerez dar, dupa cum spune si titlul postului meu, gandesc, deci exist si prin urmare imi voi spune sus si tare toate parerile, from now on.
Institutia se numeste Universitatea Ecologica iar facultatea pe care o urmez eu , Facultatea de Stiinte ale Comunicarii.Pana aici, toate bune si frumoase.
O sa va intrebati poate, in timp ce cititi de ce nu am ales alta facultate asa ca va voi raspunde chiar acum : prima mea optiune nu a fost Comunicarea ci Medicina iar in anul acela data admiterii la Medicina a coincis cu data admiterii de la SNSPA, drept pentru care am ales Medicina, la Universitatea Ecologica fiind deja intrata pe baza mediei de bacalaureat.
La Medicina nu am intrat decat la cu plata asa ca am renuntat in favoarea Comunicarii si nu regret ca am facut-o.Regret doar ca nu am avut intelepciunea de a ma muta in anul 2 la SNSPA.
Pe cat de fericita eram ca intrasem la facultate pe atat de dezamagita deveneam cand vedeam cam cum merg lucrurile.Fusesem ce-i drept avertizata ca in tara noastra nu se mai face scoala cum trebuie, ca facultatea inseamna doar o diploma si atata tot dar imi doream din tot sufletul sa demonstrez ca nu este asa.
Am descoperit profesori si profesori.Unii, cei mai putini ce-i drept, interesati sa te invete, sa te ghideze si sa comunice cu adevarat cu tine.Altii, plini de lehamite, nervi si aere-fitze (cum se zice in ziua de azi).
Nu-i condamn pentru ca stiu ce salarii au si cum sunt tratati si asta este de fapt marea lor problema : daca statul isi bate joc, ei de ce sa nu o faca dar oare un medic care nu are ce pune pe masa copiilor (pt ca da, exista si asa ceva dar asta in alta poveste) ce ar trebui sa faca? Sa omoare oameni?
Si toate ca toate dar vorbim de o facultate privata unde studentii, buni sau rai, platesc o suma x pe an.Nu toti doresc sa invete, asa este si ce-i drept se lucreaza si cu materialul clientului dar exista si unii care sunt cu adevarat interesati.
Eeee, uite ca eu am facut parte (si inca mai fac) din categoria celor care erau interesati si mi-a sarit dezinteresul in fata.
Nu aduc slava SNSPA-ului pentru ca stiu ca nici acolo nu zboara porcii dar mi-as fi dorit sa vad macar 10% din Comunicarea care se face acolo si la Universitatea Ecologica.
Cu mana pe inima va spun ca din facultate aproape nu am invatat nimic.Poate doar unde sa caut sa citesc dar asta mai stiam si eu ca doar m-am alfabetizat acum ceva timp.
Nu tu proiecte, nu tu discutii, nu tu sa arati ca profesor ca esti capabil sa iti updatezi suportul de curs, nu tu sa pui la dispozitie suporturi de curs, nu tu NIMIC.
Imi aduc aminte ca am avut o disputa cu decanul facultatii ( care este fost militar si care are experienta zero in a preda si pot intelege cum a ajuns in aceasta functie dar nu pot intelege cum isi permite sa predea Relatii Publice si sa debiteze cu viteza vantului turbat aberatiile pe care le preda si daca ma intrebati de unde stiu ca sunt aberatii va spun : pentru ca citesc, ma documentez si gandesc) in care l-am intrebat de ce insista atata sa invatam limbajul HTML (pt ca da, in afara de Relatii Publice, preda si Comunicare Multimedia, Sociologia Comunicarii si altele) si mi-a raspuns ca asa trebuie si ca asa vrea el.I-am spus ca dupa parerea mea, notiunile de baza sunt suficiente si ca in ziua de astazi exista programe care te ajuta sa creezi o pagina de web si ca ne-ar fi de mai mare ajutor sa invatam despre posibilitatile noastre de a promova cu ajutorul internetului, de a sti sa editam poze, afise, bannere si alte dracovenii de genul acesta.
A iesit ditamai scandalul pe tema asta in care eu eram nesimtita si nerespectuoasa.I-am demonstrat de nu stiu cate ori cu suportul lui de curs in mana ca ceea ce este scris acolo este vechi si prost (de unde stiu?pt ca am avut parte ani de zile,langa mine de programatori , de web designeri, de ingineri de telecomunicatii, pentru ca am lucrat in domeniu si pentru ca am avut ocazia sa invat) si cum era de asteptat, mi-a dat un mare 5 la examen pe care il voi contesta pana in panzele albe.
Ca acest minunat profesor mai exista si altii, despre care va voi mai povesti si in alte postari.
In mare, cam asa se prezinta institutia de unde ar trebui sa capat eu un bagaj de cunostinte care sa ma ajute in drumul meu spre cariera mult visata.
Vreau sa COMUNIC !!! Cer prea mult de la o FACULTATE DE COMUNICARE ???
Stiuuu...am scris mult iar si va este greu sa cititi atata dar na, asta e....am multe de spus.... :)
Mi-am inceput practica de specialitate.Da, asa se numeste : practica de specialitate si este o materie obligatorie.Nu stiu cum poti numi practica o materie dar in fine, trecem peste.
Inainte de a va povesti cateva dintre "aventurile" mele de practicanta vreau sa va spun cate ceva despre institutia in care ma "scolarizez" eu.
Mi-a luat mult ce-i drept, sa ma decid daca sa vorbesc despre asta sau nu.Mi se parea totusi ca exagerez dar, dupa cum spune si titlul postului meu, gandesc, deci exist si prin urmare imi voi spune sus si tare toate parerile, from now on.
Institutia se numeste Universitatea Ecologica iar facultatea pe care o urmez eu , Facultatea de Stiinte ale Comunicarii.Pana aici, toate bune si frumoase.
O sa va intrebati poate, in timp ce cititi de ce nu am ales alta facultate asa ca va voi raspunde chiar acum : prima mea optiune nu a fost Comunicarea ci Medicina iar in anul acela data admiterii la Medicina a coincis cu data admiterii de la SNSPA, drept pentru care am ales Medicina, la Universitatea Ecologica fiind deja intrata pe baza mediei de bacalaureat.
La Medicina nu am intrat decat la cu plata asa ca am renuntat in favoarea Comunicarii si nu regret ca am facut-o.Regret doar ca nu am avut intelepciunea de a ma muta in anul 2 la SNSPA.
Pe cat de fericita eram ca intrasem la facultate pe atat de dezamagita deveneam cand vedeam cam cum merg lucrurile.Fusesem ce-i drept avertizata ca in tara noastra nu se mai face scoala cum trebuie, ca facultatea inseamna doar o diploma si atata tot dar imi doream din tot sufletul sa demonstrez ca nu este asa.
Am descoperit profesori si profesori.Unii, cei mai putini ce-i drept, interesati sa te invete, sa te ghideze si sa comunice cu adevarat cu tine.Altii, plini de lehamite, nervi si aere-fitze (cum se zice in ziua de azi).
Nu-i condamn pentru ca stiu ce salarii au si cum sunt tratati si asta este de fapt marea lor problema : daca statul isi bate joc, ei de ce sa nu o faca dar oare un medic care nu are ce pune pe masa copiilor (pt ca da, exista si asa ceva dar asta in alta poveste) ce ar trebui sa faca? Sa omoare oameni?
Si toate ca toate dar vorbim de o facultate privata unde studentii, buni sau rai, platesc o suma x pe an.Nu toti doresc sa invete, asa este si ce-i drept se lucreaza si cu materialul clientului dar exista si unii care sunt cu adevarat interesati.
Eeee, uite ca eu am facut parte (si inca mai fac) din categoria celor care erau interesati si mi-a sarit dezinteresul in fata.
Nu aduc slava SNSPA-ului pentru ca stiu ca nici acolo nu zboara porcii dar mi-as fi dorit sa vad macar 10% din Comunicarea care se face acolo si la Universitatea Ecologica.
Cu mana pe inima va spun ca din facultate aproape nu am invatat nimic.Poate doar unde sa caut sa citesc dar asta mai stiam si eu ca doar m-am alfabetizat acum ceva timp.
Nu tu proiecte, nu tu discutii, nu tu sa arati ca profesor ca esti capabil sa iti updatezi suportul de curs, nu tu sa pui la dispozitie suporturi de curs, nu tu NIMIC.
Imi aduc aminte ca am avut o disputa cu decanul facultatii ( care este fost militar si care are experienta zero in a preda si pot intelege cum a ajuns in aceasta functie dar nu pot intelege cum isi permite sa predea Relatii Publice si sa debiteze cu viteza vantului turbat aberatiile pe care le preda si daca ma intrebati de unde stiu ca sunt aberatii va spun : pentru ca citesc, ma documentez si gandesc) in care l-am intrebat de ce insista atata sa invatam limbajul HTML (pt ca da, in afara de Relatii Publice, preda si Comunicare Multimedia, Sociologia Comunicarii si altele) si mi-a raspuns ca asa trebuie si ca asa vrea el.I-am spus ca dupa parerea mea, notiunile de baza sunt suficiente si ca in ziua de astazi exista programe care te ajuta sa creezi o pagina de web si ca ne-ar fi de mai mare ajutor sa invatam despre posibilitatile noastre de a promova cu ajutorul internetului, de a sti sa editam poze, afise, bannere si alte dracovenii de genul acesta.
A iesit ditamai scandalul pe tema asta in care eu eram nesimtita si nerespectuoasa.I-am demonstrat de nu stiu cate ori cu suportul lui de curs in mana ca ceea ce este scris acolo este vechi si prost (de unde stiu?pt ca am avut parte ani de zile,langa mine de programatori , de web designeri, de ingineri de telecomunicatii, pentru ca am lucrat in domeniu si pentru ca am avut ocazia sa invat) si cum era de asteptat, mi-a dat un mare 5 la examen pe care il voi contesta pana in panzele albe.
Ca acest minunat profesor mai exista si altii, despre care va voi mai povesti si in alte postari.
In mare, cam asa se prezinta institutia de unde ar trebui sa capat eu un bagaj de cunostinte care sa ma ajute in drumul meu spre cariera mult visata.
Vreau sa COMUNIC !!! Cer prea mult de la o FACULTATE DE COMUNICARE ???
Stiuuu...am scris mult iar si va este greu sa cititi atata dar na, asta e....am multe de spus.... :)
Je pense donc je suis - part 2
La Palatul Parlamentului am ajuns sa fac practica pentru ca cica sunt o studenta buna si care ar avea ceva inteligent de spus.Super pana aici si speram ca si de aici in continuuare.
La Palat am facut cunostinta cu o doamna draguta care este expert parlamentar.Din start, ne-a explicat ca in institutile de stat si mai ales la ei, relatiile publice nu se fac asa cum stim noi.Adica ei nu fac marketing, nu promoveaza, nu organizeaza, etc etc. Ei fac doar comunicate de presa, revista presei si cam atat.(daca mai e ceva voi afla in urmatoarele 2 saptamani).De organizari de evenimente, delegatii se ocupa directia pentru protocol care este alta mancare de peste.
Am vazut comunicatele, am vazut revista presei si se pare ca am vazut tot ce era de vazut.
Ca sa ne obisnuim am fost si in vizita la comisia pentru irigatii care mie personal mi s-a parut o abureala si o pierdere de timp.Hai sa vorbim despre....NIMIC !!! Pentru ca asta au facut, au vorbit despre nimic si acum ii inteleg pe aia care adorm la sedintele in plen.
Ce mi-a placut, a fost a 2 a zi, cand am fost la audierile comisiei Udrea.In prim plan, firma Amaliei Nastase si campania " Land of Choice".
Pe cuvantul meu, ca nu m-am mai distrat asa de foarte multa vreme.Nu intru in amanunte politice pt ca sunt convinsa ca toti ati citit prin presa despre asta dar nu pot sa nu spun cat de de prost gust mi s-a parut totul.
Membrii comisiei care puneau intrebari, reprezentantii firmei Eventures care raspundeau pe un ton de parca erau zeii zeilor si concluzia? Nici una.
Cearta ca la usa cortului, dojeneli, intepaturi si toate acestea pe spatele romanilor.Mie una imi era destul de clar cam cum sta treaba si cam cate minciuni pe secunda se spun si mi s-a parut ca si membrilor comisiei la fel dar ma mir ca se va ajunge la vreo concluzie cinstita.
Zau ca as vrea sa cred ca exista si oameni cinstiti la conducerea acestei tari si tind sa cred ca sunt dar sunt acoperiti de aia care nu stiu cum sa-si mai largeasca buzunarele, cum sa-si mai traga nu stiu ce masina, nu stiu ce vila, nu stiu ce teren sau nu stiu ce telefon de fitza pt minunata fiica sau fiu.
Mi-a zis cineva ca atata timp cat imi este bine aici, de ce ma plang? Nu imi este bine, asta este adevarul.
Iubesc tara asta si o admir de fiecare data cand merg sa o vizitez.Nu ma satur sa vad ce tara frumoasa avem si cum niste tampiti, prosti si idioti isi bat joc de ea.Si vina nu este a lor ci a noastra pentru ca permitem lucrul acesta.
Ooo, da...cat de idealista sunt eu cand de fapt, la mijloc sunt atatea jocuri pe care mintea mea de copil nu le intelege si nu le va intelege vreodata !!!
Nu neg ca poate ca sunt asa dar nu imi doresc sa imi doresc sa plec si eu din tara asa cum au facut-o atatia.
Atatia oameni buni si talentati care au preferat sa plece pentru ca in alta parte exista civilizatie.
Stiu ca si afara se fura, cunosc foarte bine lucrul acesta dar macar aia care fura au constiinta de a face ceva si pt poporul ala care respira acelasi aer ca ei.
Si din nou, noi suntem de vina ca nu ne dorim ceva mai bun pt copii nostri, pt nepoti si chiar si pentru noi.Noi, toti care nu avem curajul sa spunem ce ne deranjeaza.
Ne-am ridicat si noi in '89 si acolo a pierit tot curajul nostru !
Bun asa !
Si cu riscul de a ma repeta, nu urasc tara asta dar cu anumiti locuitori ai sai as face cam ce facea Tepes Voda cu boierii.( parafrazandu-l pe fratele meu, am o problema personala cu ei)
Si eu recunosc ca sunt lasa ! M-am trezit acum, sa vin sa va spun voua ceea ce deja voi stiti si sa ma dau eu Ioana D'Arc a Romaniei.Puteam sa apar si eu mai devreme, asa ca, Madonna si sa va elucidez cum e cu tiganii si cu discriminarea dar n-am facut-o.
O fac acum si motivul inca nu imi este clar.O fac pentru ca simt nevoia sa spun ce gandesc si in alte privinte decat cele sentimentale, cele de caterinca sau cele de bla-bla-uri.O fac pentru ca poate intr-o zi fetita mea de 6 ani o sa ma intrebe de ce profesorul ei se uita in sictir la ea, de ce e mizerie pe strada, de ce pute, de ce e aglomeratie in trafic, de ce politistul nu vine cand tu il suni si ii zici ca cineva a incercat sa-ti sparga casa iar el te intreaba daca sunt victime ca altfel nu vine, de ce drumul pana la mare dureaza 7 ore pe o distanta normala de 2 ore, de ce sta 4 ore la coada sa plateasca impozitul, de ce toata lumea intinde mana, de ce inca multe altele. Si pe langa asta o sa ma intrebe de ce eu, mama ei nu am facut niciodata nimic pt ca ea sa creasca intr-un mediu mai bun.Atunci, poate o sa ii arat ce scriu acum si poate nu-mi va mai fi atat de rusine.
Mamaaaa...cat am scris iar !!! Vedeti, gandesc, deci exist ! :)
La Palat am facut cunostinta cu o doamna draguta care este expert parlamentar.Din start, ne-a explicat ca in institutile de stat si mai ales la ei, relatiile publice nu se fac asa cum stim noi.Adica ei nu fac marketing, nu promoveaza, nu organizeaza, etc etc. Ei fac doar comunicate de presa, revista presei si cam atat.(daca mai e ceva voi afla in urmatoarele 2 saptamani).De organizari de evenimente, delegatii se ocupa directia pentru protocol care este alta mancare de peste.
Am vazut comunicatele, am vazut revista presei si se pare ca am vazut tot ce era de vazut.
Ca sa ne obisnuim am fost si in vizita la comisia pentru irigatii care mie personal mi s-a parut o abureala si o pierdere de timp.Hai sa vorbim despre....NIMIC !!! Pentru ca asta au facut, au vorbit despre nimic si acum ii inteleg pe aia care adorm la sedintele in plen.
Ce mi-a placut, a fost a 2 a zi, cand am fost la audierile comisiei Udrea.In prim plan, firma Amaliei Nastase si campania " Land of Choice".
Pe cuvantul meu, ca nu m-am mai distrat asa de foarte multa vreme.Nu intru in amanunte politice pt ca sunt convinsa ca toti ati citit prin presa despre asta dar nu pot sa nu spun cat de de prost gust mi s-a parut totul.
Membrii comisiei care puneau intrebari, reprezentantii firmei Eventures care raspundeau pe un ton de parca erau zeii zeilor si concluzia? Nici una.
Cearta ca la usa cortului, dojeneli, intepaturi si toate acestea pe spatele romanilor.Mie una imi era destul de clar cam cum sta treaba si cam cate minciuni pe secunda se spun si mi s-a parut ca si membrilor comisiei la fel dar ma mir ca se va ajunge la vreo concluzie cinstita.
Zau ca as vrea sa cred ca exista si oameni cinstiti la conducerea acestei tari si tind sa cred ca sunt dar sunt acoperiti de aia care nu stiu cum sa-si mai largeasca buzunarele, cum sa-si mai traga nu stiu ce masina, nu stiu ce vila, nu stiu ce teren sau nu stiu ce telefon de fitza pt minunata fiica sau fiu.
Mi-a zis cineva ca atata timp cat imi este bine aici, de ce ma plang? Nu imi este bine, asta este adevarul.
Iubesc tara asta si o admir de fiecare data cand merg sa o vizitez.Nu ma satur sa vad ce tara frumoasa avem si cum niste tampiti, prosti si idioti isi bat joc de ea.Si vina nu este a lor ci a noastra pentru ca permitem lucrul acesta.
Ooo, da...cat de idealista sunt eu cand de fapt, la mijloc sunt atatea jocuri pe care mintea mea de copil nu le intelege si nu le va intelege vreodata !!!
Nu neg ca poate ca sunt asa dar nu imi doresc sa imi doresc sa plec si eu din tara asa cum au facut-o atatia.
Atatia oameni buni si talentati care au preferat sa plece pentru ca in alta parte exista civilizatie.
Stiu ca si afara se fura, cunosc foarte bine lucrul acesta dar macar aia care fura au constiinta de a face ceva si pt poporul ala care respira acelasi aer ca ei.
Si din nou, noi suntem de vina ca nu ne dorim ceva mai bun pt copii nostri, pt nepoti si chiar si pentru noi.Noi, toti care nu avem curajul sa spunem ce ne deranjeaza.
Ne-am ridicat si noi in '89 si acolo a pierit tot curajul nostru !
Bun asa !
Si cu riscul de a ma repeta, nu urasc tara asta dar cu anumiti locuitori ai sai as face cam ce facea Tepes Voda cu boierii.( parafrazandu-l pe fratele meu, am o problema personala cu ei)
Si eu recunosc ca sunt lasa ! M-am trezit acum, sa vin sa va spun voua ceea ce deja voi stiti si sa ma dau eu Ioana D'Arc a Romaniei.Puteam sa apar si eu mai devreme, asa ca, Madonna si sa va elucidez cum e cu tiganii si cu discriminarea dar n-am facut-o.
O fac acum si motivul inca nu imi este clar.O fac pentru ca simt nevoia sa spun ce gandesc si in alte privinte decat cele sentimentale, cele de caterinca sau cele de bla-bla-uri.O fac pentru ca poate intr-o zi fetita mea de 6 ani o sa ma intrebe de ce profesorul ei se uita in sictir la ea, de ce e mizerie pe strada, de ce pute, de ce e aglomeratie in trafic, de ce politistul nu vine cand tu il suni si ii zici ca cineva a incercat sa-ti sparga casa iar el te intreaba daca sunt victime ca altfel nu vine, de ce drumul pana la mare dureaza 7 ore pe o distanta normala de 2 ore, de ce sta 4 ore la coada sa plateasca impozitul, de ce toata lumea intinde mana, de ce inca multe altele. Si pe langa asta o sa ma intrebe de ce eu, mama ei nu am facut niciodata nimic pt ca ea sa creasca intr-un mediu mai bun.Atunci, poate o sa ii arat ce scriu acum si poate nu-mi va mai fi atat de rusine.
Mamaaaa...cat am scris iar !!! Vedeti, gandesc, deci exist ! :)
O leapsa
Preiau si eu o leapsa de pe Twitter pe care a lansat-o Adrian Soare si care mi s-a parut foarte intersanta.
1. Ce varsta ti-ai da daca nu ai stii cati ani ai?
21 de ani.
2. Ce e mai rau, sa esuezi sau nu sa nu incerci?
Sa nu incerci.
3. Daca viata e atat de scurta, de ce facem atat de multe lucruri care nu ne plac si nu facem atat de multe lucruri care ne plac?
De mici ni se implementeaza spiritul de "turma" care spune sa faci ce face toata lumea uitand sa ne ascultam inima si dorintele ei.
4. Cand ti se pare ca s-a vorbit si s-a facut tot ce era de vorbit si de facut ti se pare ca ai vorbit mai mult decat ai facut?
Uneori da.
5. Daca moneda nationala ar fi “fericirea”, cat de bogat ai fi?
Destul de bogata incat sa ma pot trezi dimineata zambind.
6. Care este lucrul pe care ai vrea cel mai mult sa il vezi schimbat la oameni?
Lasitatea.
7. Faci ceea ce ai visat sa faci sau faci ceea ce faci doar pentru ca imprejurarile te-au adus aici?
Deocamdata fac ceea ce fac pentru ca imprejurarile m-au adus aici.Dar voi face intr-o zi ceea ce visez !
8. Daca media de viata ar fi de doar 40 de ani, ti-ai trai viata diferit?
Da.
9. Esti mai preocupat sa faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?
Pana acum am fost preocupata sa fac lucrurile cum trebuie.Acum, incerc sa fac lucrurile care trebuie.
10. Daca ar trebui sa oferi un singur sfat unui copil despre viata, care ar fi ala?
Sa-si asculte inima.
11. Ce-ai prefera sa fii : un geniu stresat sau un prost fericit?
Un prost fericit.
12. Ce-ai alege intre a pierde toate amintirile pe care le ai pana acum sau a fi incapabil sa iti mai faci amintiri de acum inainte?
A fi incapabil sa-mi mai fac amintiri de acum inainte.
13. Iti mai aduci aminte de momentul ala de acum 5 ani cand erai extrem de nervos si nefericit? Mai are vreo importanta acum?
Care moment??? :)
14. Care este cea mai frumoasa amintire de-a ta din copilarie? ce o face atat de speciala?
Imi amintesc cu drag de mirosul de tei din curtea casei de la Focsani iar specialul in aceasta amintire este ca in fiecare seara, bunica mea ma tinea in brate si imi spunea fel de fel de povesti legate de acel tei.
15. Daca ai castiga 1 milion de dolari ai renunta la ce faci acum?
Nu.
16. Cand a fost ultima oara cand te-ai aruncat cu capul inainte in ceva in care credeai din tot sufletul desi toti te sfatuiau sa nu incerci?
In luna septembrie a anului trecut.
17. Cand a fost ultima oara cand ti-ai auzit sunetul propriei respiratii?
Aseara.
18. Care e lucrul pe care l-ai dorit intotdeauna sa il faci si inca nu l-ai facut? Ce te opreste?
Mi-am dorit multe si inca nu le-am facut dar primul lucru care mi-a venit in minte, citind intrebarea este ca mi-am dorit intotdeauna sa public o carte dar cred ca nu sunt destul de talentata pentru a face lucrul acesta.
19. Care e lucrul pe care il faci mai bine decat toti ceilalti pe care ii cunosti?
Aici sunt in dilema !!! Sa raspunda cei pe care ii cunosc ...:) Glumesc, dar chiar nu-mi dau seama...:) Cred ca desenez mai bine decat toti ceilati pe care ii cunosc :) . Ma mai gandesc la alt raspuns.. :)
Si dau leapsa mai departe catre Eva si Bogdan ( care sper sa o ia de data asta !!! )
luni, 24 august 2009
sâmbătă, 22 august 2009
Cum sa iti asumi......
As face o campanie de Pr care sa promoveze idee de sinceritate intre prieteni si de asumare.
Eu insami sunt un om incapabil sa isi asume anumite lucruri, mai ales cele care nu ii convin.
Spre exemplu, acum, i-as putea spune fix ceea ce imi trece prin cap, unui prieten de-al meu bun, chiar foarte bun.As putea turui ca o moara, toate lucrurile care ma deranjeaza, care ma streseaza, care pur si simplu nu imi plac.As putea la fel de bine sa-i spun ce simt, sau cum rezoneaza in mine atitudinile, gesturile, vorbele lui.Dar teama...teama face minuni si iti inchide gura.
Probabil ca daca ar fi un simplu amic sau cunoscut, i-ai turui tot dintr-o singura suflare fara sa iti pese.Probabil ca daca ar fi fost un simplu amic sau cunoscut, nici macar nu ai fi permis sa se ajunga la situatia in care tu sa te simti nevoita sa trantesti cateva in fata, pentru ca din acelasi motiv, nu iti pasa.
Dar nu este si iti pasa.Iar teama, din nou teama face minuni si te temi ca daca ai spune tot, l-ai pierde din viata ta iar tu nu vrei asta pentru ca stii foarte bine ca tii la el, ca va leaga lucruri in comun si ca este o persoana valoroasa tie si sufletului tau.
Si daca te temi inseamna ca nu il cunosti suficient pentru ca daca l-ai cunoaste ai stii daca spunand tot ce iti trece prin cap, l-ai pierde sau nu.
Dar mintea omul este ciudata, te gandesti.Poate ca il cunosc si poate ca intuiesc cum va reactiona dar daca totusi brusc, i se pune pata?
Ti-e teama si nu esti capabil sa iti asumi.Fix asta este problema.Daca i-ai spune verde in fata ce si cum si el s-ar infuria, satura si ar disparea din viata ta, inseamna ca de fapt niciodata nu a vrut sa fie acolo si nu ai pierdut nimic.
Da, stiu, o sa suferi si o sa te doara dar macar ti-ai asumat.
E un castig si asta, nu?
Eu insami sunt un om incapabil sa isi asume anumite lucruri, mai ales cele care nu ii convin.
Spre exemplu, acum, i-as putea spune fix ceea ce imi trece prin cap, unui prieten de-al meu bun, chiar foarte bun.As putea turui ca o moara, toate lucrurile care ma deranjeaza, care ma streseaza, care pur si simplu nu imi plac.As putea la fel de bine sa-i spun ce simt, sau cum rezoneaza in mine atitudinile, gesturile, vorbele lui.Dar teama...teama face minuni si iti inchide gura.
Probabil ca daca ar fi un simplu amic sau cunoscut, i-ai turui tot dintr-o singura suflare fara sa iti pese.Probabil ca daca ar fi fost un simplu amic sau cunoscut, nici macar nu ai fi permis sa se ajunga la situatia in care tu sa te simti nevoita sa trantesti cateva in fata, pentru ca din acelasi motiv, nu iti pasa.
Dar nu este si iti pasa.Iar teama, din nou teama face minuni si te temi ca daca ai spune tot, l-ai pierde din viata ta iar tu nu vrei asta pentru ca stii foarte bine ca tii la el, ca va leaga lucruri in comun si ca este o persoana valoroasa tie si sufletului tau.
Si daca te temi inseamna ca nu il cunosti suficient pentru ca daca l-ai cunoaste ai stii daca spunand tot ce iti trece prin cap, l-ai pierde sau nu.
Dar mintea omul este ciudata, te gandesti.Poate ca il cunosc si poate ca intuiesc cum va reactiona dar daca totusi brusc, i se pune pata?
Ti-e teama si nu esti capabil sa iti asumi.Fix asta este problema.Daca i-ai spune verde in fata ce si cum si el s-ar infuria, satura si ar disparea din viata ta, inseamna ca de fapt niciodata nu a vrut sa fie acolo si nu ai pierdut nimic.
Da, stiu, o sa suferi si o sa te doara dar macar ti-ai asumat.
E un castig si asta, nu?
joi, 20 august 2009
Cu mainile goale
Goale, goale, goale.
Imi strang pumnul si simt cum unghiile imi patrund in carne.Daca as strange mai tare poate ar tasni si sangele.
As putea picta cu sange ca ucigasii aia in serie care lasa mesaje dupa ce au comis crima.Apoi ati incerca sa patrundeti in mintea mea, sa vedeti ce am vrut sa spun sau la ce m-am gandit cand am comis aceea oribila crima.
Un pic de culoare.Un pic mai mult.Si mai mult.
In palmele tale.Amesteci, trantesti si speli.Iar culoare iar amesteci iar trantesti iar speli.E o frenezie in tine pe care nu ti-o poti explica.Palma dupa palma iti vin toate, una dupa alta in minte.Si iar amesteci si iar trantesti si iar speli.
Nu te opriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii !!! Ma auzi? Nu te opriiiiiiiiiiiiiiii !!! Mergi mai departe !!!! Mai poti !!!
Iar tu mai poti.
Intra pe usa si se minuneaza.O vezi cum ii rade fata de incantare.Tu nu-ti dai seama de ce zambeste, de ce se uita cu toti ochii si cu altii daca ar mai avea.
E urletul tau, e strigatul tau.Poate altcineva sa-l inteleaga?
Te uiti si tu si iti pare colorat, frumos, incarcat.Adulmeci mirosul de culoare amestecat cu apa pe mainile tale.L-ai uitat, nu?Ai uitat cum e sa lasi totul sa zboare spre mainile tale pt ca apoi sa apara intr-o forma pe care nici macar nu ti-ai imaginat-o.
Peretii mei, martorii mei muti.
Ma strang peretii.Simt cu se apropie de mine si ma strang atat de tare incat doare si abia pot respira.
Iar imi privesc peretii.Ce-am facut?
Sa prinzi un sentiment intr-o mana de culoare, sa prinzi o emotie, un suflu, o privire.
Stiu bine care pentru cine a fost aruncata.Fiecare culoare.Nici una nu seamana.Unele calme, altele zbuciumate, unele plangand, altele razand.
Uneori cred ca nu sunt normala, alteori mi se pare ca cei din jurul meu nu sunt.Niciodata nu ma pot decide.
Dar daca intr-o buna zi as face-o? In sfarsit m-as hotara : normala sau anormala.Oare cum ar fi?
Ma uit la mainile mele.Cate pot face niste simple maini !
Imi strang pumnul si simt cum unghiile imi patrund in carne.Daca as strange mai tare poate ar tasni si sangele.
As putea picta cu sange ca ucigasii aia in serie care lasa mesaje dupa ce au comis crima.Apoi ati incerca sa patrundeti in mintea mea, sa vedeti ce am vrut sa spun sau la ce m-am gandit cand am comis aceea oribila crima.
Un pic de culoare.Un pic mai mult.Si mai mult.
In palmele tale.Amesteci, trantesti si speli.Iar culoare iar amesteci iar trantesti iar speli.E o frenezie in tine pe care nu ti-o poti explica.Palma dupa palma iti vin toate, una dupa alta in minte.Si iar amesteci si iar trantesti si iar speli.
Nu te opriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii !!! Ma auzi? Nu te opriiiiiiiiiiiiiiii !!! Mergi mai departe !!!! Mai poti !!!
Iar tu mai poti.
Intra pe usa si se minuneaza.O vezi cum ii rade fata de incantare.Tu nu-ti dai seama de ce zambeste, de ce se uita cu toti ochii si cu altii daca ar mai avea.
E urletul tau, e strigatul tau.Poate altcineva sa-l inteleaga?
Te uiti si tu si iti pare colorat, frumos, incarcat.Adulmeci mirosul de culoare amestecat cu apa pe mainile tale.L-ai uitat, nu?Ai uitat cum e sa lasi totul sa zboare spre mainile tale pt ca apoi sa apara intr-o forma pe care nici macar nu ti-ai imaginat-o.
Peretii mei, martorii mei muti.
Ma strang peretii.Simt cu se apropie de mine si ma strang atat de tare incat doare si abia pot respira.
Iar imi privesc peretii.Ce-am facut?
Sa prinzi un sentiment intr-o mana de culoare, sa prinzi o emotie, un suflu, o privire.
Stiu bine care pentru cine a fost aruncata.Fiecare culoare.Nici una nu seamana.Unele calme, altele zbuciumate, unele plangand, altele razand.
Uneori cred ca nu sunt normala, alteori mi se pare ca cei din jurul meu nu sunt.Niciodata nu ma pot decide.
Dar daca intr-o buna zi as face-o? In sfarsit m-as hotara : normala sau anormala.Oare cum ar fi?
Ma uit la mainile mele.Cate pot face niste simple maini !
Sedem putin.De vreo aproximativ 3 ore.Sed.Nu fac nimic.Stau in loc de sed.Ba fac ceva.
Ascult muzica.De toate pentru toti.Am inceput cu Gentleman, apoi De-ar fi sa vii, Sa-mi canti cobzare, The Phantom of the Opera, Nessun Dorma, Las manianitas si acum, din nou Gentleman.
Am avut mai devreme un moment, fix un moment in care ma gandeam ca fix in acel moment aveam cel putin 10 motive pt care sa rad.Cel putin 10 motive/momente de care as fi putut rade.
Acest lucru m-a facut sa iau o decizie.In fiecare moment nasol, ma voi gandi la fix 10 motive/momente de care as putea rade in acel moment nasol.(si care logic, nu va mai fi moment nasol)
Am citit in seara asta definitia fericirii.Cineva a postat-o pe un blog.Cica zice cam asa :
FERICÍRE, fericiri, s.f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ♢ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici.
Si acum, sa ne intrebam ce parte a definitie preferam.Clar viata ta nu poate fi o stare de multumire sufleteasca intensa si deplina mereu.Dat fiind ca la inceputuri cineva s-a gandit sa muste dintr-un mar, toti cunoastem binele si raul.Asa ca de la atata fericire intensa si deplina mereu, tot rau ti-ar fi ca na, cunosti raul.
Devin incoorenta.Recitesc si imi dau seama ca voi nu veti percepe esenta spuselor mele.
Dar sa revenim.
Ramane partea a a 2 a definitiei - un concurs de imprejurari favorabile.Da, toata viata noastra participam la concursuri.Unele se soldeza cu niste castiguri substantiale iar altele, cu nereusite nereusite rau de tot.
Din start nu ai cum sa alegi la ce categorie te inscrii in concurs.Azi poti participa la o categorie in care esti asul asilor iar maine intr-o categorie in care habar nu ai despre ce e vorba.Ce-ai sa faci?Depui armele si te cari?
Well, nu se poate.Trebuia sa stii asta de cand te-ai nascut fraiere !!! Acum, stai si joaca si vezi ce iese.
Te dai batut?Daca nu vrei sa te manance viermii la 3 metrii sub pamant, atunci te sfatuiesc sa nu.
Iar mi se pare ca aberez rau de tot si ca voi nu veti intelege esenta spuselor mele.
In fine, revenim.
Mi se pare ca fericirea sta in tine si in toate momentele de bine pe care le ai.Toti vrem mai mult dar na, nu mereu se poate. Get used to it !!!
In alta ordine de idei am primit un mesaj de la un baiat.Mesajul mi s-a parut foarte comic. Zice asa :
"Imi doresc cu adevarat sa aflu cum esti,unde te gasesc?Pe unde te caut ca sa-mi devi mai mult decat o placere ascunsa?Veau sa-ti devin jumatatea plina a inimii tale,sa ma pierd in ea fara a mai gasi calea d iesire!!! "
N-am putut sa ma abtin si i-am raspuns si eu :
" Nu cred ca vrei asta
Sau intentionezi sa te sinucizi ?"
Si daca asta vrea....poti sa te impotrivesti dorintei omului ?
Doamne, cum canta baiatul asta....rainy days dem gone...it's over now...it's over now....now i'm rising and smiling leaving and jammin'...i've got to get myself together now, forgetting the past it's all ‘bout the here and now, now i know i could make it if i try........
Mai fumez o tigare si ma duc in pat.Iar s-a facut ora 3 si maine mi-am propus sa ma trezesc devreme.Sper sa-mi si iasa pt ca as vrea sa imi beau cafeaua pe net impreuna cu prietena mea care incepe maine munca.
Mai trag un fum si ma uit pe pozele de la sighisoara.Mi-e dor de weekendul ala si imi aduc aminte cu bucurie de el.
Mai trag un fum si uit de minciuna.Uit ca m-am mintit eu pe mine crezand in ceva ce nu mai era demult.Incerc sa ma consolez singura: am vrut, am sperat, am simtit.Este atat de rau?E rau cand nu vezi masura lucrurilor si nu vezi ca atata iese.Nimic mai mult.
Tu vrei, tu incerci dar nu contezi doar tu.Nu depinde doar de tine iar tu pleci pentru a nu stiu cata oara capul.Atata a iesit.Nimic mai mult, nimic mai putin.
Iar am aberat.
Ascult muzica.De toate pentru toti.Am inceput cu Gentleman, apoi De-ar fi sa vii, Sa-mi canti cobzare, The Phantom of the Opera, Nessun Dorma, Las manianitas si acum, din nou Gentleman.
Am avut mai devreme un moment, fix un moment in care ma gandeam ca fix in acel moment aveam cel putin 10 motive pt care sa rad.Cel putin 10 motive/momente de care as fi putut rade.
Acest lucru m-a facut sa iau o decizie.In fiecare moment nasol, ma voi gandi la fix 10 motive/momente de care as putea rade in acel moment nasol.(si care logic, nu va mai fi moment nasol)
Am citit in seara asta definitia fericirii.Cineva a postat-o pe un blog.Cica zice cam asa :
FERICÍRE, fericiri, s.f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ♢ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici.
Si acum, sa ne intrebam ce parte a definitie preferam.Clar viata ta nu poate fi o stare de multumire sufleteasca intensa si deplina mereu.Dat fiind ca la inceputuri cineva s-a gandit sa muste dintr-un mar, toti cunoastem binele si raul.Asa ca de la atata fericire intensa si deplina mereu, tot rau ti-ar fi ca na, cunosti raul.
Devin incoorenta.Recitesc si imi dau seama ca voi nu veti percepe esenta spuselor mele.
Dar sa revenim.
Ramane partea a a 2 a definitiei - un concurs de imprejurari favorabile.Da, toata viata noastra participam la concursuri.Unele se soldeza cu niste castiguri substantiale iar altele, cu nereusite nereusite rau de tot.
Din start nu ai cum sa alegi la ce categorie te inscrii in concurs.Azi poti participa la o categorie in care esti asul asilor iar maine intr-o categorie in care habar nu ai despre ce e vorba.Ce-ai sa faci?Depui armele si te cari?
Well, nu se poate.Trebuia sa stii asta de cand te-ai nascut fraiere !!! Acum, stai si joaca si vezi ce iese.
Te dai batut?Daca nu vrei sa te manance viermii la 3 metrii sub pamant, atunci te sfatuiesc sa nu.
Iar mi se pare ca aberez rau de tot si ca voi nu veti intelege esenta spuselor mele.
In fine, revenim.
Mi se pare ca fericirea sta in tine si in toate momentele de bine pe care le ai.Toti vrem mai mult dar na, nu mereu se poate. Get used to it !!!
In alta ordine de idei am primit un mesaj de la un baiat.Mesajul mi s-a parut foarte comic. Zice asa :
"Imi doresc cu adevarat sa aflu cum esti,unde te gasesc?Pe unde te caut ca sa-mi devi mai mult decat o placere ascunsa?Veau sa-ti devin jumatatea plina a inimii tale,sa ma pierd in ea fara a mai gasi calea d iesire!!! "
N-am putut sa ma abtin si i-am raspuns si eu :
" Nu cred ca vrei asta
Sau intentionezi sa te sinucizi ?"
Si daca asta vrea....poti sa te impotrivesti dorintei omului ?
Doamne, cum canta baiatul asta....rainy days dem gone...it's over now...it's over now....now i'm rising and smiling leaving and jammin'...i've got to get myself together now, forgetting the past it's all ‘bout the here and now, now i know i could make it if i try........
Mai fumez o tigare si ma duc in pat.Iar s-a facut ora 3 si maine mi-am propus sa ma trezesc devreme.Sper sa-mi si iasa pt ca as vrea sa imi beau cafeaua pe net impreuna cu prietena mea care incepe maine munca.
Mai trag un fum si ma uit pe pozele de la sighisoara.Mi-e dor de weekendul ala si imi aduc aminte cu bucurie de el.
Mai trag un fum si uit de minciuna.Uit ca m-am mintit eu pe mine crezand in ceva ce nu mai era demult.Incerc sa ma consolez singura: am vrut, am sperat, am simtit.Este atat de rau?E rau cand nu vezi masura lucrurilor si nu vezi ca atata iese.Nimic mai mult.
Tu vrei, tu incerci dar nu contezi doar tu.Nu depinde doar de tine iar tu pleci pentru a nu stiu cata oara capul.Atata a iesit.Nimic mai mult, nimic mai putin.
Iar am aberat.
vineri, 14 august 2009
Tu niciodata nu vrei.....
Simt cum imi pulseaza o vena de pe bratul stang, lunga, albastra si care mi se pare ingrozitor de grea. Realizez ca nu are cum sa mi se intample asta dar totusi asta simt.
Ii ascult in mod tampesc pe cei de la Smokie.Ma uit la ei, la miscarile lor, la zambete si ma intreb la ce se gandeau ei cand cantau lay back in the arms of someone you love....
Eu m-as fi gandit la cineva, la cineva pe care l-as respira ....
Sa poti respira pe cineva si sa-ti respire prin toti porii ...
Sa te alunge doar ca sa te cheme inapoi...
Sa fugi ca sa te intorci...
Sa te duca la filme cu bum si bang care pe tine te streseaza ...
Apoi sa te duca in cel mai dragut restaurant si sa nu-si ia ochii de la tine...
Sa te impace...
Sa te duca la concerte...
Sa confunde melodia pe care a dansat prima data cu tine ...
Apoi sa iti cante doar tie si sa-ti sopteasca cat te iubeste....
Sa te impace...
Sa te certe cand ti se face rau...
Apoi sa stea toata noaptea treaz langa tine...
Sa te iubeasca si furioasa si suparata ......
Sa nu fie nevoie sa-i spui........
........tu niciodata nu vrei sa ma iubesti !
........tu niciodata nu vrei sa ma lasi sa gandesc si eu pentru mine ! tu mereu gandesti si pt mine !
Sa nu fie nevoie sa-i spui........
........tu niciodata nu vrei sa ai curaj sa ma iubesti asa cum sunt !
Stop.
Pauza.
Ora 2.40.
Am aflat de Cici !!!
Cici a intrat in vietile noastre !!!
Reluam ce scriam mai sus.
Ba nu mai reluam nimic !!!
Mi-e greata !
De mine.
Stop.
Maine imi traiesc viata !!!
Stop.
(recitesc.stupid post.smokie inca mai canta.)
Ii ascult in mod tampesc pe cei de la Smokie.Ma uit la ei, la miscarile lor, la zambete si ma intreb la ce se gandeau ei cand cantau lay back in the arms of someone you love....
Eu m-as fi gandit la cineva, la cineva pe care l-as respira ....
Sa poti respira pe cineva si sa-ti respire prin toti porii ...
Sa te alunge doar ca sa te cheme inapoi...
Sa fugi ca sa te intorci...
Sa te duca la filme cu bum si bang care pe tine te streseaza ...
Apoi sa te duca in cel mai dragut restaurant si sa nu-si ia ochii de la tine...
Sa te impace...
Sa te duca la concerte...
Sa confunde melodia pe care a dansat prima data cu tine ...
Apoi sa iti cante doar tie si sa-ti sopteasca cat te iubeste....
Sa te impace...
Sa te certe cand ti se face rau...
Apoi sa stea toata noaptea treaz langa tine...
Sa te iubeasca si furioasa si suparata ......
Sa nu fie nevoie sa-i spui........
........tu niciodata nu vrei sa ma iubesti !
........tu niciodata nu vrei sa ma lasi sa gandesc si eu pentru mine ! tu mereu gandesti si pt mine !
Sa nu fie nevoie sa-i spui........
........tu niciodata nu vrei sa ai curaj sa ma iubesti asa cum sunt !
Stop.
Pauza.
Ora 2.40.
Am aflat de Cici !!!
Cici a intrat in vietile noastre !!!
Reluam ce scriam mai sus.
Ba nu mai reluam nimic !!!
Mi-e greata !
De mine.
Stop.
Maine imi traiesc viata !!!
Stop.
(recitesc.stupid post.smokie inca mai canta.)
joi, 13 august 2009
Ne-am intors !
Da, ne-am intors.Am prelungit noi cu inca doua zile, am fi vrut sa mai prelungim daca se putea dar nu s-a putut.Pana una alta, toti avem treburi de rezolvat asa ca ne-am luat inima in dinti si am revenit la capitala.
Dar muntele !!!! Cum a fost muntele asta, dragii mei? Cum au fost ele cantarile si focul din semineu? Si mancarea?Si frigiderul de la departare? Si tractorul?Si jocurile de carti? Si vulpile? Si joaca cu mingea?Si grohotisul? Si luna si raul si munti?
N-am cuvinte acum sa exprim si nici nu stiu cand le voi avea dar nu o sa uit niciodata saptamana asta si nici imaginea pe care am vazut-o in prima noapte in care am ajuns acolo...muntii, brazii si luna intre ei.Atat ! Simplu pt ca nu stiu cum as putea reda in vorbe ce am vazut.
Iar voi, dragii mei sunteti extrordinari iar cafeaua facuta de voi este cea mai buna cafea pe care am baut-o in viata mea....da...si gratarul...si pastele...si ostropelul...si zmeura... :)
Am mai spus o data ca nu am cuvinte? Pai chiar nu am dar vreau sa scriu si sa povestesc si sa le spun tuturor ce bine a fost, cate momente de bine am avut, cate sentimente m-au incercat si ce prieteni frumosi am.
A fost a 2 a calatorie lemuriana pe care am avut-o.Fiecare calatorie din asta parca este un drum de initiere si fiecare dintre noi descopera ceva nou.Cel putin, asa am perceput eu.
Eu una am descoperit ca pot sa tac daca vreau, ca pot sa fiu si sa nu fiu eu in acelasi timp, ca pot uita dar ca imi pot reaminti, ca vad ce este rau dar mai mult vad ce este bun si pretuiesc, ca iubirea nu cunoaste umilinta, ca sprijinul vine de unde nu te astepti, ca o mana este acolo, intinsa spre tine. Am descoperit ca oamenii conteaza in viata, ca fara ei am fi goi, ca zi de zi ducem lupte cu noi si ca uneori e bine sa te mai si odihnesti, ca este de ajuns un singur gest bun ca sa stearga zece rele si ca imi simt sufletul plin.
Dar muntele !!!! Cum a fost muntele asta, dragii mei? Cum au fost ele cantarile si focul din semineu? Si mancarea?Si frigiderul de la departare? Si tractorul?Si jocurile de carti? Si vulpile? Si joaca cu mingea?Si grohotisul? Si luna si raul si munti?
N-am cuvinte acum sa exprim si nici nu stiu cand le voi avea dar nu o sa uit niciodata saptamana asta si nici imaginea pe care am vazut-o in prima noapte in care am ajuns acolo...muntii, brazii si luna intre ei.Atat ! Simplu pt ca nu stiu cum as putea reda in vorbe ce am vazut.
Iar voi, dragii mei sunteti extrordinari iar cafeaua facuta de voi este cea mai buna cafea pe care am baut-o in viata mea....da...si gratarul...si pastele...si ostropelul...si zmeura... :)
Am mai spus o data ca nu am cuvinte? Pai chiar nu am dar vreau sa scriu si sa povestesc si sa le spun tuturor ce bine a fost, cate momente de bine am avut, cate sentimente m-au incercat si ce prieteni frumosi am.
A fost a 2 a calatorie lemuriana pe care am avut-o.Fiecare calatorie din asta parca este un drum de initiere si fiecare dintre noi descopera ceva nou.Cel putin, asa am perceput eu.
Eu una am descoperit ca pot sa tac daca vreau, ca pot sa fiu si sa nu fiu eu in acelasi timp, ca pot uita dar ca imi pot reaminti, ca vad ce este rau dar mai mult vad ce este bun si pretuiesc, ca iubirea nu cunoaste umilinta, ca sprijinul vine de unde nu te astepti, ca o mana este acolo, intinsa spre tine. Am descoperit ca oamenii conteaza in viata, ca fara ei am fi goi, ca zi de zi ducem lupte cu noi si ca uneori e bine sa te mai si odihnesti, ca este de ajuns un singur gest bun ca sa stearga zece rele si ca imi simt sufletul plin.
miercuri, 5 august 2009
Comunicat Oficial
PDL - Partidul Democratic al Lemurilor se muta in Piatra Craiului pana aproximativ luni...:)))
Cu deosebita stima,
Noi.
Te acuerdas, Weeeeyyyy ???
" miros de cafea pe strada mea,
un motan adormit la soare rotit,
parfum de femeie pe perna mea,
pahare uitate de-aseara pe masa,
asta-i ideea mea de viata.
un gand imi sopteste sa plec spre departe
o zi fara soare,
un cantec de mare
nici urma de furtuna "
un motan adormit la soare rotit,
parfum de femeie pe perna mea,
pahare uitate de-aseara pe masa,
asta-i ideea mea de viata.
un gand imi sopteste sa plec spre departe
o zi fara soare,
un cantec de mare
nici urma de furtuna "
luni, 3 august 2009
Pai...despre momentul de bine :))))
Ieri aveam o groaza de idei in cap pentru o groaza de posturi.Acum, simt ca nu mai gasesc nici un fir de idee dar totusi simt nevoia sa scriu, sa astern ganduri, sa le recitesc la un moment dat si sa zambesc.
Cred ca va mai fi rau in viata noastra.Cred ca va mai fi si suparare si durere si tristete.Dar, cred si ca vor exista oameni.Mereu vor exista oameni, oameni cu un talent deosebit in a desena in suflet culori care mai de care mai vesele.
Sunt oameni obisnuiti dar unici prin felul lor de a fi.Oameni cu terase linistite in mijlocul unui oras aglomerat, oameni cu pereti scrijeliti cu spaclul, oameni cu talent la sport, oameni cu rochite portocalii, oameni prinsi in munca lor, oameni cu puteri extrasenzoriale.
Sunt oameni diferiti dar totusi atat de asemanatori prin suflet.Stiati? Sufletele aleg suflete, sufletele plac suflete.
Sunt momente pe care nu le-as da pentru nimic.Sunt ale mele si ale sufletului meu care place si iubeste atatea suflete.Ma hranesc cu amintiri frumoase, invat sa inghet timpul acolo unde imi este mai bine si sa nu alung momentul de bine.Toate lucrurile astea le-am invatat de la voi, cei care sunteti in jurul meu si sper sa ramaneti asa pana cand parul ne va albi de tot si vederea ni se va incetosa.
Imi lipsesc multe dar invat sa pun in balanta si uneori uit.Uit ca imi lipsesc atatea pentru ca ce am compenseaza.
Imi gasesc linistea si bucuria in ceea ce unii ar considera banal : intr-o sesiune de "stricat" peretele de dragul artei, in creionul pe care il tin in mana in timp ce schizez felul in care te vad pe tine, intr-un parc pe apa sau in masinute busitoare, intr-o seara de inovatie culinara, pe terasa de unde se vad luminite si unde e bine de tot, in serile in care se rade si se uita de ce se rade, in cantatul tare la concerte, in ploaia torentiala care cade peste noi, in bataile cu perne si in baba oarba, in cautatul de laitmotive, in zecile de planuri pe care le facem.
Imi gasesc fericirea cand imi vad copilul dormind linistit si cand imi dau seama ca este cea mai mare realizare dar si cea mai mare provocare a vietii mele.
Pentru ca pot si pentru ca vreau, viata mea este o lupta continuua spre mai bine.Pentru ca pot si pentru ca vreau, ma inconjor de oameni dragi.Pentru ca pot si pentru ca vreau, o sa adun si mai multe momente de bine de care o sa ma bucur.Pentru ca pot si pentru ca vreau, o sa va las sa ma trageti de maneca atunci cand uit cine sunt cu adevarat.
Cred ca va mai fi rau in viata noastra.Cred ca va mai fi si suparare si durere si tristete.Dar, cred si ca vor exista oameni.Mereu vor exista oameni, oameni cu un talent deosebit in a desena in suflet culori care mai de care mai vesele.
Sunt oameni obisnuiti dar unici prin felul lor de a fi.Oameni cu terase linistite in mijlocul unui oras aglomerat, oameni cu pereti scrijeliti cu spaclul, oameni cu talent la sport, oameni cu rochite portocalii, oameni prinsi in munca lor, oameni cu puteri extrasenzoriale.
Sunt oameni diferiti dar totusi atat de asemanatori prin suflet.Stiati? Sufletele aleg suflete, sufletele plac suflete.
Sunt momente pe care nu le-as da pentru nimic.Sunt ale mele si ale sufletului meu care place si iubeste atatea suflete.Ma hranesc cu amintiri frumoase, invat sa inghet timpul acolo unde imi este mai bine si sa nu alung momentul de bine.Toate lucrurile astea le-am invatat de la voi, cei care sunteti in jurul meu si sper sa ramaneti asa pana cand parul ne va albi de tot si vederea ni se va incetosa.
Imi lipsesc multe dar invat sa pun in balanta si uneori uit.Uit ca imi lipsesc atatea pentru ca ce am compenseaza.
Imi gasesc linistea si bucuria in ceea ce unii ar considera banal : intr-o sesiune de "stricat" peretele de dragul artei, in creionul pe care il tin in mana in timp ce schizez felul in care te vad pe tine, intr-un parc pe apa sau in masinute busitoare, intr-o seara de inovatie culinara, pe terasa de unde se vad luminite si unde e bine de tot, in serile in care se rade si se uita de ce se rade, in cantatul tare la concerte, in ploaia torentiala care cade peste noi, in bataile cu perne si in baba oarba, in cautatul de laitmotive, in zecile de planuri pe care le facem.
Imi gasesc fericirea cand imi vad copilul dormind linistit si cand imi dau seama ca este cea mai mare realizare dar si cea mai mare provocare a vietii mele.
Pentru ca pot si pentru ca vreau, viata mea este o lupta continuua spre mai bine.Pentru ca pot si pentru ca vreau, ma inconjor de oameni dragi.Pentru ca pot si pentru ca vreau, o sa adun si mai multe momente de bine de care o sa ma bucur.Pentru ca pot si pentru ca vreau, o sa va las sa ma trageti de maneca atunci cand uit cine sunt cu adevarat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)