Pai...despre momentul de bine :))))

Ieri aveam o groaza de idei in cap pentru o groaza de posturi.Acum, simt ca nu mai gasesc nici un fir de idee dar totusi simt nevoia sa scriu, sa astern ganduri, sa le recitesc la un moment dat si sa zambesc.
Cred ca va mai fi rau in viata noastra.Cred ca va mai fi si suparare si durere si tristete.Dar, cred si ca vor exista oameni.Mereu vor exista oameni, oameni cu un talent deosebit in a desena in suflet culori care mai de care mai vesele.
Sunt oameni obisnuiti dar unici prin felul lor de a fi.Oameni cu terase linistite in mijlocul unui oras aglomerat, oameni cu pereti scrijeliti cu spaclul, oameni cu talent la sport, oameni cu rochite portocalii, oameni prinsi in munca lor, oameni cu puteri extrasenzoriale.
Sunt oameni diferiti dar totusi atat de asemanatori prin suflet.Stiati? Sufletele aleg suflete, sufletele plac suflete.
Sunt momente pe care nu le-as da pentru nimic.Sunt ale mele si ale sufletului meu care place si iubeste atatea suflete.Ma hranesc cu amintiri frumoase, invat sa inghet timpul acolo unde imi este mai bine si sa nu alung momentul de bine.Toate lucrurile astea le-am invatat de la voi, cei care sunteti in jurul meu si sper sa ramaneti asa pana cand parul ne va albi de tot si vederea ni se va incetosa.
Imi lipsesc multe dar invat sa pun in balanta si uneori uit.Uit ca imi lipsesc atatea pentru ca ce am compenseaza.
Imi gasesc linistea si bucuria in ceea ce unii ar considera banal : intr-o sesiune de "stricat" peretele de dragul artei, in creionul pe care il tin in mana in timp ce schizez felul in care te vad pe tine, intr-un parc pe apa sau in masinute busitoare, intr-o seara de inovatie culinara, pe terasa de unde se vad luminite si unde e bine de tot, in serile in care se rade si se uita de ce se rade, in cantatul tare la concerte, in ploaia torentiala care cade peste noi, in bataile cu perne si in baba oarba, in cautatul de laitmotive, in zecile de planuri pe care le facem.
Imi gasesc fericirea cand imi vad copilul dormind linistit si cand imi dau seama ca este cea mai mare realizare dar si cea mai mare provocare a vietii mele.
Pentru ca pot si pentru ca vreau, viata mea este o lupta continuua spre mai bine.Pentru ca pot si pentru ca vreau, ma inconjor de oameni dragi.Pentru ca pot si pentru ca vreau, o sa adun si mai multe momente de bine de care o sa ma bucur.Pentru ca pot si pentru ca vreau, o sa va las sa ma trageti de maneca atunci cand uit cine sunt cu adevarat.