potrivit dex-ului, mediocritatea are urmatoarele definitii :

" adj. 1. Care se află între două limite extreme, mijlociu, potrivit; care nu iese din comun, nu se evidențiază prin nimic, modest, banal. 2. Lipsit de inteligență, de capacitate ori cultură, de spirit; fără valoare"

" adj. 1. comun, mijlociu, potrivit. (Un elev ~.) 2. (fig.) obscur. (Un poet ~.) 3. modest, redus, scăzut. (Operă de valoare ~.) "

" Care se află între două părți extreme sau între două lucruri de aceeași natură. Pasiune ~ă. 2) Care este insuficient (în cantitate sau calitate); lipsit de valoare cantitativă sau calitativă. Salariu ~. Hrană ~ă. 3) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care manifestă insuficiență intelectuală; mărginit; limitat; redus."

la pol opus, avem antonimele :

" Mediocru ≠ distins, eminent, ilustru, remarcabil, talentat "

Nu am talent in a scrie. Scriu ca să mă aud gândind. E o rasfirare de mine în litere. Nu am priceperea de a împărtăşi mai mult decât ce sunt si nici asta într-o formă memorabilă.
Oamenii mediocrii traiesc !
Cu mai mult sau mai puţin curaj, cu atitudine sau cu emoţie traiesc si ei printre ceilalti.
Si sunt mulţi..Chinul şi însingurarea geniului e doar poveste. El are arta lui, trăieşte prin si pentru ea. Un mediocru se are pe sine cu toate limitările sale şi atât. E conştient de incapacităţile lui şi , mai rău, nu poate să se arate. Trăieşte inghesuit în propriul eu, visează la libertatea artiştilor şi cam atât. Cât de cumplit se aruncă în vise, cât de sus i se avântă gândurile chiar şi în autobuz dimineata.
Sunt convinsă că intensitatea dinăuntrul unui mediocru depăşeşte cu mult fantezia unui geniu, numai că nu poate ieşi.. Eminescu este genial, nebun, unic, singur si neînţeles..dar toti îl ascultă , toti încearcă să-l explice, să-l cunoască, să-l admire. "Ceilalţi" , ascunşi în centura castităţii nu vor reusi să zboare, nu vor fi admiraţi si adoraţi. Vin si pleca fără glorie. Dar trăiesc.. şi între venire şi plecare, ca un muşuroi de furnicuţe dintre care numai unele ajung în vârf, muncesc la înăltarea lor. Fără nume, fără aplauze, cu conştinciozitate şi dragoste. Nu pictorul iubeşte cel mai mult culoarea, ci ochiul naiv care se scaldă în ea.
Intr-un limbaj înteles doar de mine, mă eliberez.
Ce cred mediocrii despre viaţă, lume, univers nu se va şti niciodată. Gândurile lor sunt mult deasupra înţelegerii şi visele lor neasemuite. Nu-i minte să le cuprinda fiindcă nimeni nu le vorbeste limba, sau poate ei sunt muţi., mai ştii?! In fine, în propria-ţi piele eşti stăpân,mi-a spus de cateva ori un prieten. Si mai mult decât atat eşti liber. N-am inteles de prima dată la ce se referă, dar incep să...
Universalitatea mea e minusculă, dar relativ la universul meu sunt colosală. Şi liberă să visez şi să consum litere !