De cateva zile printesa noastra este foarte ganditoare ( si nu cred ca este din cauza crizei economice).Ar vrea si nu ar vrea.Ar dori si nu ar dori.Ar striga si nu ar striga.Ar pleca cand de fapt ar sta.Printesa noastra este foarte indecisa(cam ca bursa).
Intr-o buna zi s-a gandit sa-i ceara o intalnire printului.El,cavalerul ce-i stapeneste trairile si simtirile a cedat abia dupa ce domnitei i s-a terminat bateria la telefon si cu ultima suflare de energie fata a capatat un "da".
Bun.Ora cutare,locul cutare,printesa emotionata si toata un zambet soarbe dintr-o cola si isi asteapta alesul.Doamne,doamne,ce de ganduri ii trec prin minte:el care soseste,vine spre ea impunator(avand totusi grija sa nu se loveasca de scaunele din decor),fixandu-i privirea (si usor,usor si pe ale altora..dar nu pt ca ar vrea ceva de la el..ci doar pt ca ele,printul se ghideaza dupa "ce-i frumos si lui D-zeu ii place")si care cu un singur gest al mainii o trage spre el,o saruta iar ea,hipnotizata il urmeaza smerita si fericita pana peste poate.Este al ei.
Bum,bang,trosc,poc.S-a trezit mandra noastra din visare caci el tocmai ce a intrat pe usa.Impunator nu e,ba chiar merge putin aplecat ca doar e obosit(cine stie ce naiba o fi facut aseara.Da,zau ca printesa nu e nervoasa.Deloc !!!),privirea nu prea o poate fixa pentru ca si-a uitat ochelarii acasa si deh...asta e iar singurul gest pe care il face este sa-si traga scaunul si sa se aseze ca si cum n-ar mai fi stat jos de cateva secole.
Conteaza?Zau ca nu.Pentru ea el este tot cel mai frumos,cel mai grozav,cel mai tare,minunatul minunatilor.
Schimba cateva vorbe...starea vremii,meciul de fotbal de aseara,cresterea valutei,ultimele tendinte in materie de "je ne sais quoi" si brusc(sau nu chiar atat de brusc daca stam sa ne gandim ca inainte de a veni la intalnire printesa noastra a dat pe gat vreo 4 shoot-uri de tequila) donsoara prinde curaj si incepe a grai:
- "Mai baiete,as vrea sa-mi spui tu care uneori pari a le cunoaste pe toate pana unde merge iubirea unui om?Pana unde si cum poate iubi cineva si de ce?De ce in aia masii de treaba imi bate mie inima cand te vad?Zi tu acusica.
Si inca ceva,dragutule...ti-e frica de mine sau de tine?Fugi de tine?Fugi de mine?De noi?"
Apoi,cu un singur gest al mainii (ei,de data asta)il mangaie usor pe fata.Poate ca in adancul sufletului el simtea dar si statuile din piatra se misca mai mult decat s-a miscat el in acele momente.
I-a mai povestit ea multe,din luna si din stele adunate dar fara sa primeasca nici cel mai mic raspuns.
Si uite asa,s-a ridicat printesa noastra,l-a mai mangaiat pe fata o sg data si a plecat.
Vorbise.Gata.Acum era si randul lui.Daca o vroia.In orice fel.In orice mod.Oricum.Era mutarea lui.

Dragii mei,vorbind serios acum(ca pana acum am vb f f serios!)incercati sa spuneti ce aveti de spus.Stiu ca de multe ori stati cu o poza in mana,cu telefonul ajuns fix la "acel" nr de telefon,cu fereastra de mess deschisa sau ascultand cine stie ce melodie care va aduce aminte de acel "cineva".Don't.Sau do it...dar do it right.