M-am intalnit mai demult cu un prieten.Un domn tare drag mie si sufletului meu .Un domn caruia ar trebui sa-i multumesc zilnic ca m-a "calit"si nu m-a lasat sa cad.Un domn care nu stie ce impact a avut asupra vietii mele si asupra tuturor crezurilor mele si dorintelor mele.Un domn dragut tare de tot si cu o privire blanda si tare trista.El este poate mai nefericit decat mine desi niciodata nu o spune.El este,poate ca si mine prins intre oameni,lumi si dorinte.
Din toata discutia mea cu el am realizat cate pierdem in viata..cum trenurile vin,se opresc 5 min si apoi pleaca pt a nu se mai intoarce.Si daca vreodata totusi se intorc,se intorc obosite si pline de regrete.
Am stat ceva timp de vb cu el atunci..apoi l-am lasat asa cum l-am gasit...poate un pic mai vesel,poate un pic mai trist...
Care este granita dintre iubire si reguli?Depinde iubirea de niste reguli impuse de societate?De unde incepem si unde ne oprim?
De mici ni se spune ca trebuie sa fim asa...si pe dincolo,ca trebuie sa respectam anumite principii si valori.De acord!Exista valori,exista principii.Fara ele nu ar exista ordine in univers.
Dar...ce faci atunci cand esti pus sa alegi intre a-ti asculta inima care nu se ghideaza dupa reguli si a-ti asculta ratiunea?
Afirmatii de genul:nu e bine asa,nu e corect,nu e drept sau nu pot fi imoral,afirmatii mereu prezente in mintea noastra.Imoral in ochii cui?
Dragostea nu are moralitate,nu are timp,nu are loc si nu isi anunta venirea.Se intampla,pur si simplu.
Ce alegi intre a-ti asculta principiile si a-ti pastra in aparenta constiinta curata si a iubi cu toata fiinta ta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu