Din ce in ce mai mult uitam.Uitam de traditii,de lucruri sfinte,uitam de noi.
In fiecare an incerc din rasputeri sa imi gasesc copilaria in sarbatori.Cand eram mica,Craciunul mi se parea magic,mirosul de cozonaci si fulgii mari de zapada si bradul in fata caruia ma simteam atat de mica si atat de impresionata incat imi dadeau lacrimile.Pastele era ocazia sa merg la biserica.Imi placea.Eram mica si nu simteam toate aceste sentimente pe care le simt acum.Simteam doar miros de lumanari si de flori.Si era bine.
Acum parca totul s-a schimbat.Gasesc din copilaria mea acasa,acasa la mama.Mirosul de cozonaci a ramas la fel,sarmalutele sau placinta dar atat.Oamenii s-au schimbat si eu la fel.
Am fost la biserica aseara.Desi mult mai civilizat decat in anii trecuti,oamenii uita ca este o seara sfanta si ca daca nu au chef sa mearga ar putea foarte bine sa ramana acasa,la un film.De ce venim la biserica daca nu simtim?De ce daca in loc sa stai acolo,in linistea ta pt cateva momente tu razi si te harjonesti cu gasca ta?
De ce trebuie sa treci in mare tromba cu masina pe bulevard,cu o muzica aberanta data la maxim cand la biserica se canta Hristos a inviat?
De ce ne aducem aminte de D-zeu doar atunci cand ne este greu si nu in fiecare zi?De ce nu stim sa ii multumim si pt lucrurile rele mai mult decat pt cele bune?
De ce nu intelegem ca El este dragoste si ca noi toti suntem dragoste si uitam asta?
De ce nu profitam de putinele ocazii dintr-un an ca sa iertam,sa iubim,sa fim intelepti?