joi, 2 iulie 2009

si cand imi va fi dor de ploaie....

....imi va fi dor de astazi....

E tare frumos cand din lucrurile frumoase, ies lucruri si mai frumoase si intamplari nemaipomenite.
Imi imaginez ca am un caiet frumos in fata, cu pagini colorate, ca il deschid, rememorez tot ce s-a intamplat frumos si pe paginile lui, singure se astern cuvintele iar peste ani, cand il voi deschide in fata mea se vor derula cele mai frumoase si haioase filme.
Sunt ani si ani in care am crezut ca traiesc si ca stiu sa ma bucur.Si stiam.In lumea mea si-n felul meu de atunci, eu stiam sa ma bucur.
Astazi, cand privesc in urma si apoi in prezent, descopar ca de fapt nu am stiut nicicand cum este sa te simti cu adevarat bine.
Cu voi, lumea pare usoara si viata in sine devine un adevarat spectacol.Si daca la asta mai adaugi si un pic din forta magica a naturii, obtii cocktail-ul perfect.
Da, da, da...ca astazi.Parca lipsea ceva, parca mai era un ingredient de adaugat sau poate doua, pt ca pt mine au fost doua.Intai a venit vantul...oooo, da...vantul pe care eu una il iubesc atat de mult si apoi ploaia...ploaia asta binecuvantata.
Si daca pentru multi si poate si pt mine la inceput, gandurile s-au indreptat catre actele si telefoanele din genti si buzunare in cateva minute toate aceste ganduri au disparut.
Nu mai nici un gand.Era muzica, erau prieteni si era ploaie...multa ploaie...
Si a fost si balaceala prin baltoace..prin toate baltoacele intalnite si rochite si bluzite si blugii si tenisii uzi...dar cui ii pasa?Si rimelul si parul...s-au dus si alea...toate in ploaie...
Dar cel mai mult s-au dus gandurile...La primi stropi de ploaie pe rochita mea verde au aparut si primele ganduri...la urmatorii, au aparut altele si presupun eu ca atunci cand mama ploaie a vazut ca gandurile mele nu vor sa ma paraseasca s-a gandit sa toarne...eiii, daaaaaaa....atunci s-au dus toate...Brusc, nu mai era nimic si nimic nu mai conta.
Si m-am bucurat.Ca aia mici cand n-au nici o grija...
Si a fost frumos.Frumos de tot si n-as schimba nimic din ce a fost si poate nici din ce va sa fie...si daca gandurile or sa ma ia din nou o sa bat la usa ploii si o voi ruga sa toarne stropi mari peste mine...sa se duca toate, sa ma spele.Iar de va fi sa fiti si voi cu mine...si mai bine...Na, sa va spele si pe voi !

Un comentariu:

Nenicu Freddy spunea...

Oare ploaia spala pacate(asa cum "scrie" la cantec?Oare ploaia e benefica? Oare cand va putea vreodata ploaia sa spele depresii?
Oare cand ploaia va incalzi suflete?
Oare cand?