_______________

Daca povestind pana dimineata,
Unul langa celalalt, ne-am fi trezit din nou
Ca in vechile nopti
As fi simtit zapezile din jur fiinta avand.
Ciudat, stiam intotdeauna ca sufletul tau isi vrea propriul spatiu...
Pe cand eu iarasi ma grabeam sa prind autobuzul spre zarile orasului plouand a noiembrie,
Fara ca ceva sa se rupa a mia oara in mine,
Plecand din orasul vietii tale de la inceput
Spre maine, spre poimaine,
Spre zari si nerostiri
Urlam a trairi o suta
Iar tu ma opreai sa plec din tine
Cu bratele legate de gandul tau,
Cu clipa rupta de timpul lor,
Cu timpul insusi, de mana,
Urmandu-te in zori, desculta
Golita de orice spin,
Urmandu-te intreaga,
Invaluita doar de tine.