iar povesti....

"ea aduna pietre de pe o margine de drum iar el privea la lanul de grau ce i se asternea in fata ochilor.
ti-am spus ca aici este , exclama zambitor si plin de el.
da, da, da, mi-ai spus iar eu te-am crezut pe cuvant, ori nu? replica ea cu un zambet smecheresc.
in perioada asta a anului e cel mai frumos sa te plimbi pe drumurile astea.e bine ca in sfarsit am ajuns aici, spuse plin de intelepciune.
ea isi ridica privirea , ii zambi, lasa pietrele si se aseza langa el.
erau doar ei, apusul si lanul de grau.
isi spusesera tot ce aveau de spus.nerostite erau doar intamplarile ce aveau sa vie.
el a venit mai tarziu, asa cum ii spuse iar ea in sufletul ei l-a asteptat.
dupa 30 de ani de stat impreuna, erau ca in prima zi in care a venit la usa ei, sfios de indraznet si aducandu-se doar pe el in dar.
in primii ani, se ciondanisera aproape in fiecare zi.ea mereu vulcanica si el mereu calm, ea cerand si el lasand de la el, ea suparandu-se si el impacand-o.el mereu venind tarziu acasa si ea asteptandu-l cu masa pusa, el mereu inconjurat de femei si ea prietena cu toate, el cerand si ea lansand de la ea.
in urmatorii ani, au devenit amandoi intelepti, construind impreuna vieti si lucruri noi.
acum, dupa atatia ani, el o lua de mana iar in sufletul ei se ascundea aceeasi emotie ca in prima zi in care se cunoscusera.
isi fusesera unul altuia sprijin dar si libertate.stiau bine cand sa se indeparteze pentru a se apropia apoi din ce in ce mai mult.
cand copii i-au intrebat de ce nu s-au casatorit, ei si-au zambit complice, raspunzand cu diplomatie ca nu au avut timp.
adevarul este ca nici unul, niciodata nu crezuse in puterea unei hartii ci mai mult in libertatea celuilalt. de cate ori nu plecasera doar pentru a se intoarce? de cate ori nu adormisera unul cu spatele la celalalt pentru ca dimineata sa-i gaseasca imbratisati?
ei stiau si le placea asa.
isi considerau relatia perfect de imperfecta pentru ca se mula pe sufletele lor.
luptasera mult ca sa ajunga aici. cu lumea si cu ei si erau fericiti.
astazi, fugisera in lume asa cum o facusera cand erau tineri.cateva zile doar pentru ei, sa nu stie de nimeni si de nimic.sa fie doar ei.
ea inchise ochii si isi lasa capul pe umarul lui.bratele lui o cuprinsera si o stransera tare.zgomotul telefonului ii trezi pe amandoi.
parca inchideai telefonul, se ratoi el
dar stii ca cea mica....aloo? da?cand?acum?venim ! si se ridica brusc de langa el
ce-ai patit?
hai ca naste ! acum ! ridica-te !
se ridica ca turbat, se urcara in masina si pornira spre oras.
inca o viata aparea sub ochii lor."