Floricele care mai de care mai colorate...ceruri albastre...nori pufosi...delfini mici si mari...palmieri...floarea soarelui...bondari...gargarite...copacei...soarele...un catelus...o pisica...chitara...2 crocodili...doua pasarele...
Toate vazute prin ochi de copil, dupa cum bine spunea prietena mea.
In toata aventura asta in care pornesti alaturi de ochii inocenti ai chipului blond te aventurezi si tu. Respiri adan si prinzi curaj. Lumea nu-ti mai pare atat de grea iar gandurile inceteaza sa te mai sufoce.
Chipul blond vrea sa afle, sa descopere si intreaba :
- spune-mi, cainii vad si ei ca noi?
- nu.cainii vad in alb si negru.
- dar nu e drept. noi vedem colorat iar ei doar alb si negru.si curcubeul?
- uneori si noi vedem in alb si negru.
- dar noi stim sa coloram.
Privesti cu dragoste iar in coltul inimii tale se afla tristetea. Chipul blond va afla ca nu totul poate fi colorat.
- aici ce scriem?
- aici voi scrie eu.
- ce?
- inca nu stiu.
Candva si tu ai vazut in alb si negru asemeni cainilor. Te gandeai ca viata lor este mult mai simpla asa. Apoi, incet, incet ai colorat-o. Ai inceput sa vezi curcubee si le-ai zambit.
In fata hartiei te simti mica dar iti amintesti ca ti-a mai ramas o culoare. O singura culoare pt o singura dorinta.

Noiembrie incepe sa-si spuna cuvantul, ma pregateste pt acasa. Simt racoarea pe sira spinarii. Zambesc si ma bucur ca vad colorat.